“They say when you meet the love of your life, time stops. And that's true.” – Ed Bloom.
Acest film poate fi cel mai bine descris ca fiind un basm, desi acesta este mai mult despre minunea din povesti si mai putin despre naratiune in sensul clasic, de inceput/mijloc/sfarsit.
Burton se axeaza pe teme mitice in acest film. Pe langa povestea de suprafata despre tensiunea generatiei dintre tata si fiu, el exploreaza metafora de peste mare intr-un iaz mic, examind impactul pe care-l are Ed Bloom asupra vietilor oamenilor cu care intra in contact in fiecare clipa.
Dincolo de elementele de baza ale filmului, acesta ilustreaza tehnici unice pentru a descrie povestea si tema principal. Textura acestui film este distinctiva lui Tim Burton. Amintirile lui Bloom au un simt ireal, de basm, de vis. In timp ce majoritatea filmelor de gen, merg subtil pe linia dintre fictiune si realitate, acest film o imbratiseaza.
Actorii sunt foarte bine alesi. Desi initial am fost putin descurajat de accentul de Alabama a lui McGregor, interpretarea sa a fost foarte buna si a ajutat enorm la crearea stari de miracol. Totusi, cred ca atat McGregor cat si Finney, trebuiau sa aibe acel accent. Nu stiu de ce, dar accentul povestitorului te adanceste in poveste. Finney este bun si reuseste sa pastreze spiritul caracterului lui McGregor in ciuda faptului ca nu este inconjurat de imagini care sa-l sprijine.
Si restul actorilor au o interpretare foarte buna, nume precum Steve Buscemi, Danny DeVito, Helena Bonham Carter si restul actorilor semi-cunoscuti nu aveau cum sa dezamageasca, dar este cu siguranta filmul lui McGregor si Finney.
In scena in care Ed isi vede pentru prima data viitoarea sotie, un cadru “inghetat” al scenei ne permite sa ne concentram asupra gandurilor si emotiilor lui, in timp ce se apropie de fata visurilor, doar pentru a se trezi la realitate in timpul care se grabeste sa tina pasul cu intamplarile. Aceasta scena ne prezinta inceputul calatoriei lui Edward, de a-si gasi dragostea adevarata.
Un alt dispozitiv cinematic foarte bun, folosit in acest film, aste acela de voice over. Folosirea voice over-ului este esentiala in acest film. Intrucat un numar foarte mare de scene sunt povesti spuse, nararea ajuta la tranzitia dintre scene si ofera informatii de baza esentiale.
Mi-a placut rolul lui Ed Bloom. Sunt de parere ca exista un Ed Bloom in fiecare din noi. Cu totii visam ca el si, uneori, poate chiar spunem povesti ca el, pentru a face viata mai placuta.
Mai important decat ceea ce este deja evident ilustrat, este ceea ce filmul reuseste sa-ti sopteasca in ureche pe parcursul intregului film: Judeca o persoana mai mult dupa caracterul sau si mai putin dupa ceea ce spune.
Povestirile sunt fantastice si amuzante, avand la origini elemente de adevar, dar colorate de Bloom pentru a le insufleti. Pentru mine a fost foarte usor sa ma implic in povesti si am fost prins in vraja povestilor lui Ed foarte usor, intrucat am fost captivat de cat de frumos, colorat si imaginativ a fost totul.
Daca suna ca si cum as avea probleme in punerea cuvintelor pe “hartie”, se datoreaza faptului ca am gasit filmul a fi destul de greu de cuantificat – tot ce stiu este ca am gasit intreaga experienta a fi foarte satisfacatoare si imbucuratoare.
Acesta este de departe unul din cele mai bune filme ale lui Tim Burton si chiar si la o revizionare, vei ramane umit si te vei pierde in detaliile pictate de acest mare regizor.
Reply With Quote