Adica? ...
IUȚ�, iuțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să se producă, să meargă etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grăbi. �și iuțește pașii. ♦ Refl. A deveni mai tare, mai intens. V�ntul s-a iuțit. 2. Refl. (Rar) A se enerva, a se supăra, a se m�nia ușor. 3. Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust �nțepător, usturător, picant. M�ncarea s-a iuțit. – Din iute.