O vrăbiuţă care a decis să nu zboare spre sud pe timpul iernii. Poate vrabia auzise sfatul �nţelept al colegelor păsări şi pur şi simplu nu-i păsa. Poate �i plăcea unde se afla şi o deranja să facă o schimbare. Poate era din cei care tărăgănează, am�n�nd �ntotdeauna lucrurile fără un motiv serios. Poate �i era frică sau nu suporta să fie �n mulţime sau poate că fusese doar furioasă şi rebelă. Dar acestea sunt numai presupuneri. Fapt este că vrabia a refuzat să plece. N-a trecut mult totuşi, p�nă să �nceapă să �şi regrete decizia. Iarna se instală. Vremea se făcu rece. Hrana era rară. A se ţine de principiile sale putea fi fatal, aşa că, fără tragere de inimă, vrabia se ridică �n aer şi �şi �ncepu zborul spre sud.
Din nefericire, �nt�rziase prea mult. Iarna era pe păm�nt, zăpada acoperea c�mpurile, iar v�ntul bătea aprig. C�nd �ncepu să i se formeze gheaţă pe aripi, vrabia nu era sigură ce at�rna mai greu, greutatea apei �ngheţate sau povara inimii ei. Nemaifiind capabilă să continue lupta, cobor� ca o săgeată din cer, căz�nd �ntr-un padoc din curtea unei ferme.
Norocul a făcut ca o vacă să stea exact �n acel padoc. Fiind preocupată cu un delicios balot de f�n �n care avea botul ad�nc �ngropat, vaca nici nu a văzut şi nici nu a auzit vrabia �ngheţată căz�nd �n spatele său. Ea făcea doar ceea ce orice vacă ar fi făcut cu un delicios balot de f�n. M�nca, şi după ce a terminat de m�ncat, a defecat � chiar peste vrabie.
�Acesta, s-a g�ndit vrabia, este cu adevărat sf�rșitul!� Dar nu era at�t de fatal pe c�t anticipase păsărica. Bălegarul cald i-a topit gheaţa de pe aripi şi i-a ridicat temperatura. De fapt, vrabia se simţea at�t de plăcut şi era at�t de bine �ncălzită, �nc�t a �nceput să c�nte.
�nsă pisica fermierului p�ndea după colţul grajdului. C�nd a auzit ciripitul vrabiei, nu i-a venit să creadă ce noroc pe ea. Folosind balotul ca scut, pisica a �naintat t�r�ş pentru a cerceta sunetele. Vrabia stătea �n bălegar c�nt�nd. Se bălăcea cu autoindulgenţă �n murdărie, prea absorbită de propriile senzaţii pentru a fi conştientă de pericolul potenţial.
Pisica nu a avut nevoie să se g�ndească de două ori. A ţintit rapid şi precis. A �nhăţat repede pasărea din bălegar şi a m�ncat-o.
Da, aţi putea �ntreba care este poanta poveştii. Ei bine, se spune că toate poveştile bune au o morală. Aceasta are trei. - Prima este că nu toată lumea care face pe tine �ţi este duşman.
- A doua, nu oricine te salvează din rahat �ţi este prieten.
- Şi a treia, dacă eşti fericit �n murdărie, atunci ţine-ţi gura.