"Simt enorm si vaz monstruos". E clar, trebuie s-o las mai moale cu berea, ca nu mai stiu daca citez din Caragiale sau trebuie sa pun ibidem pentru ca citez din Ileana Birsan, care publica in Dilema Veche un articol intitulat "Mai avem naturelul simtitor?". Simt enorm si vaz monstrous. "Si cum ar putea fi altminteri, daca spectacolul lumii vazut din fata televizorului penduleaza parca definitiv intre exploatarea perversa a emotiei si amendarea pana la anihilare a oricarei forme de subtilitate si discretie. Ca si in camera de la Grand Hotel, din nuvela lui Caragiale, totul este augmentat si teribil".
Avalansa de zvonuri de tot felul din ultima vreme ce au impanzit titlurile a tot felul de publicatii online in asa fel incat aproape ajung sa inlocuiasca stirile ne conduc incetisor la o concluzie: e clar, suntem foarte aproape de lansarea noii generatii de console. Da, sunt toate zvonuri inca, Microsoft si Sony n-au anuntat inca nimic oficial, insa mici semnale din industrie ne duc cu gandul la faptul ca fara foc nu iese fum, cum ar fi spre exemplu numarul redus de titluri exclusive publicate anul trecut pentru Xbox 360. E clar, desi sunt anuntate in continuare exclusivitati anul acesta, studiourile dedicate unei platforme sau alteia au ceva in lucru. Probabil va mai trece ceva timp pana cand vom afla ceva oficial, insa anul acesta vom auzi ceva clar despre Xbox 3 si Playstation 4.
Sigur, toti ne dorim ca viitoarele console sa proiecteze imagini holografice si sa misune singure prin casa, insa este putin probabil ca vor face asa ceva. Vorba aia, n-au reusit asta nici noul iPad nici noul iPhone, ce sa mai discutam despre noua generatie de console.
Hai sa incercam sa vedem, realistic, ce vor oferi noile console de la Sony si Microsoft. Dar cum putem sa prevedem ”realistic” asa ceva? Pai, statistic, nu? Observam trecutul recent, noile tendinte ale tehnologiei, cererea publicului mediu ce face parte din target si obtinem macar o tendinta, nu? Hai sa vedem cum stau cele doua platforme de referinta sub aspectul tehnic.
Si cum toti vreti sa auziti cate pipeline-uri de rendering foloseste fiecare dintre GPU-urile consolelor din generatia actuala, iata-ma pornind:
În câmpul ce iţea de bruturează/ A cţipitat un ptruţ, cei drept cam bumbarbac/ Dar zumbărala ghioală, încă trează /A cropoţit aproape, în cordac: / Ce pisindreaua mea de brutuşleagă, / Şi şomoiogul meu cu zdrolociţă,/ Mi-ai bosfroholojit stroholojina!/ Ţichi-mi-ai sima simibleagă!
Morala: În lanţuri apa să se tragă!(1)
Scuzati-mi diacriticele, era din pacate singura modalitate de a va ajuta sa cititi corect. Nu si sa intelegeti insa. Sigur, in loc sa insirui verzi si uscate fara noima, as fi putut sa intru in paine cu urmatoarele cuvinte:
Procesorul integrat in Playstation 3, Cell Broadband Engine include un nucleu de uz general pe 64 de biti ce poarta numele de POWER Processing Element(PPE) si opt Synergistic Processing Elements(SPEs) interconectate printr-o magistrala de mare viteza numita Element Interconnect Bus (EIB). Unitatile SIMD din cele opt SPE-uri furnizeaza majoritatea puterii de calcul a microprocesorului. Cand se utilizeaza instructiuni in virgula mobila cu precizie simpla, cele opt entitati SPE din Cell pot efectua un total de 64 de operatii in virgula mobila pe ciclu de ceas. Vreti sa continui? La fel de bine, pentru a nu lasa impresia ca favorizez vreo platforma, as putea foarte bine sa spun ca:
Procesorul ce sta la baza consolei Xbox 360 este un Xenon, un procesor bazat pe arhitectura PowerPC de la IBM si consta din trei nuclee de procesare independente in acelasi cip, setate la 3,2 GHz. Fiecare dintre nuclee are doua fire de executie harware simetrice (SMT) totalizand sase fire hardware disponibile pentru jocuri. Procesorul contine 165 de milioane de tranzistori. Noul model “S” a introdus arhitectura XCGPU ce integreaza CPU-ul Xenon si GPU-ul Xenos in acelasi cip iar tehnologia de fabricatie a fost cea pe 45 nm.
Si as putea continua, povestind despre cantitatea de memorie, latimea de banda a magistralei de memoriei si a procesorului, comparand arhitectura si specificatiile celor doua platforme lider intre ele, apoi pe ambele cu un PC de ultima generatie.
Ok, si? Bun, admit, este normal ca pana la un anumit punct sa-mi doresc sa stiu ce poate sa realizeze o platforma hardware de gaming. Este probabil sa fi fost ”setat” de diferite strategii de marketing sa-mi stabilesc astfel de coordonate, dar totusi este nevoie de un punct de referinta pentru a intelege ce-mi poate oferi o anumita platforma inainte s-o pot vedea in actiune, inca-mi aduc aminte de personajul cu pielea verde si ochi sticlosi de pe o cutie pe care scria Vodoo3 3000 AGP, cutie pe care mi se promitea ca placa in cauza va ”misca” 7 milioane de triunghiuri pe secunda si 3d gaming la 60 fps. Tare, nu-i asa?
In practica, stim deja cu totii ca specificatiile tehnice in cazul unei console nu sunt intotdeauna relevante vis-a-vis de experienta de joc, iar comparatia cu PC-ul este pur si simplu inutila, datorita simplului fapt ca arhitecturile platformelor in discutie sunt fundamental diferite. De asemenea, am inteles cu totii avantajele pe care consolele le-au adus gamerilor: platforme unificate. Adica: costuri reduse, usurinta sporita pentru dezvoltatorii de jocuri si disparitia necesitatii unei baze de cunostinte tehice a utilizatorului. Cu toate astea, unii se incapataneaza sa compare cei 512 Mb RAM din cu cei 512 Mb RAM pe care doar placa video din PC-ul lor o are, sistemul lor dispunand de (cel putin) 2 Gb RAM.
Totusi, ceea ce conteaza la o consola este pur si simplu experienta de joc. Iar cat de reusit este un joc depinde in primul rand de cat de bine a reusit sa-l optimizeze dezvoltatorul pentru acea platforma. S-au folosit fluvii de cuvinte in eternul razboi Xbox 360 vs Playstation 3, insa realitatea arata ca in afara unor cifre statistice legate de vanzari ale consolelor sau jocurilor ce ruleaza pe ele (care de regula evidentiaza mai degraba o reusita sau esec de strategie de marketing ori momentum si conjunctura) nu exista un invingator cert din punct de vedere tehnologic. PS3-ul dispune de mediul de stocare optic, cel mai avansat al momentului, Xbox-ul are probabil cel mai bun sistem online si cea mai aerisita si intuitiva interfata a sistemului de operare, PS3-ul are cele mai reusite exclusivitati (macar din punct de vedere tehnic) insa majoritatea titlurilor multi-platform sunt o idee in urma celor de pe Xbox 360, iar acesta din urma a implementat (circa 3 ani mai tarziu decat Sony) un browser in dashboard dar pentru a-l folosi trebuie sa fi detinatorul unui abonament cu plata, si tot asa, si tot inainte!
Ma opresc aici, pentru ca rostul acestor randuri este introspectia pe baza retrospectivei si nicidecum competitia sau flame-ul. Cert este ca putem gasi defecte, calitati si incongruente la ambele console in obiect iar acestea cu greu pot fi puse pe seama unor neajunsuri pur tehnologice. Propun sa revedem impreuna ce-au facut bine si ce n-au facut bine cele doua platforme lider si sa vedem, prin prisma acestora, ce putem sa ne asteptam sa vedem la urmatoarea generatie.
Grafica
Stim cu totii ca un PC de top detroneaza orice consola actuala in ceea ce priveste partea vizuala. Sunt de acord insa cu Shane Satterfield, editor sef la Gametrailers, atunci cand spune ca diferentele vizuale dintre cele mai bune jocuri ce ruleaza pe oricare dintre cele doua console de referinta si titlurile comparabile ca gen de pe PC sunt greu de perceput pentru marea majoritate a gamerilor. Sigur, cativa dintre maniaci (cum as putea fi eu, si cativa dintre voi, cei alintati dragastos cu sintagma graphics whores (2) ) cat si analistii din domeniu vor observa intotdeauna ca draw distance este mai mare, ca avem x frameuri pe secunda in plus, ca rezolutia texturilor si a umbrelor este mai mare etc. Insa majoritatea nu va observa diferentele, repet, vorbesc despre cele mai reusite jocuri.
Ideea ar fi ca la momentul aparitiei actualei generatii nu exista un punct de referinta vizual la un asemenea nivel, altul decat PC-ul. Sigur, diferentele existau si atunci (mai ales ca jocurile din momentul aparitiei nu se bucurau inca de experienta actuala a dezvoltatorilor), dar trebuia sa ai un PC cu adevarat puternic si de ultima generatie pentru a le observa. Acum insa, lucrurile stau altfel. Iar saltul vizual, realistic vorbind, nu va fi probabil la fel de mare fata de saltul de la generatia PS2 catre PS3 sau de la Xbox catre Xbox 360. Gamerul obisnuit care are deja o consola (sau doua – trei) isi va spune probabil ”hmmm, sigur grafica e ceva mai buna, imaginile sunt mai bine definite, mai clare si mai fluide. Dar grafica buna am si pe consolele actuale, so, what else?” Putem lua drept exemplu consola Nintendo Wii, care n-a avut nevoie de HD pentru a se impune, iar noul pas facut in aceasta directie de Nintendo cu Wii U nu pare a conta foarte mult pentru publicul lor, cel putin prin prisma vanzarilor, insa este un indicator important vis-a-vis de preferintele publicului.
E importanta parerea gamerului mediu, obisnuit, in punctele cheie ce ajung pe planseta inginerilor care vor crea urmatorii ”monstri” de gaming? Poti sa pui pariu ca da! Pentru ca una dintre bazele reusitei comerciale a acestor console este accesibilitatea, gradul de penetrare. Sigur, ne putem astepta de la urmatoarea generatie sa gasim o gestionare mai inteligenta a conectivitatii si a calitatii semnalului dar, desi sunt aspecte importante, sunt cu mult prea subtile in cazul motivatiei alegerii facute de utilizatorul mediu. Si atunci, trebuie sa oferi ceva mai mult nu? Daca la capitolul strict vizual nu vei oferi un salt comparabil cu cel precedent, ce altceva poti face?
3D & Multimedia
In zona consumer materialele stereoscopice apar ciclic, odata la 10-15 ani, atunci cand o inovatie este suficient de atractiva si de accesibila incat sa devina atractiva pentru un public larg. Apoi, treptat, aceste materiale isi pierd treptat locul fruntas in alegerile publicului. Rand pe rand s-au succedat diapozitivele stereoscopice, anaglifele rosu-albastru sau galben-violet, proiectiile cu lumina polarizata (tip iMAX), castile stereoscopice pentru gaming, iar acum avem shutter-speed glasses, la generatiile actuale de TV-uri la care ne vom conecta si viitoarea generatie de console. In ceea ce priveste jocurile, inca n-am vazut un joc convingator (sau macar usor de suportat) timp de mai multe ore pentru a-mi dori sa joc doar in 3D. De asemenea, chiar daca pretul TV-urilor a scazut suficient incat un astfel de TV sa ajunga in casa cuiva care nu este interesat de o asemenea facilitate, tot n-am vazut nicaieri ca gradul de interes fata de astfel de materiale sa fi crescut in ultimii doi ani (considerand 2010 ca fiind primul an cu TV-uri 3D raspandite pe scara larga).
Sony a facut o alegere buna folosind mediul optic castigator in micul razboi Blu Ray – HD DVD, devenind astfel singura consola care indeplinea doua conditii: era un player Blu Ray cu un pret decent si primul player Blu Ray care permitea redarea noilor Blu Ray-uri 3D. Sigur, existau si atunci playere care permiteau noua functie printr-un upgrade firmware, insa cele cateva modele care se puteau numara pe degetele de la o mana erau, oricum, greu de gasit si costau la momentul respectiv mai mult decat Playstation 3 fara sa ofere o calitate sau functii net superioare (poate mai putin anumite meniuri pop-up 3D Java care pe PS3 se vad in perspectiva dar fara volum si streamul audio hi-def multichannel suportat doar partial – personal, traiesc destul de multumit cu aceste lipsuri). Practic, toti utilizatorii de PS3, deja posesorii unui player Blu Ray, s-au trezit printr-un simplu update cu compatibilitate Blu Ray 3D, iar Sony a putut continua traditia inceputa cu PS2, ”cel mai ieftin DVD player”.
Insa piata Blu Ray 3D nu este inca un atu castigator pentru o consola de jocuri. Sigur, faptul ca detii un player Blu Ray (si 3D pe deasupra) integrat in masina ta de joaca nu este un lucru rau, insa se pare ca gamerul mediu nu isi alege astfel consolele. In plus, actualele limitari ale tehnologiei 3D in ceea ce priveste materialele filmate nu este direct legata de capacitatea playerului cu a displayului si/ sau a ochelarilor (in cazul celor activi).
Iar daca Blu Ray-ul 3D a devenit deja un standard (cu bune si rele) in ceea ce priveste gamingul 3D lucrurile stau cu totul altfel. Ambele console sunt perfect capabile sa ruleze jocuri 3D, doar ca in acest caz necesitatea de a ”impusca” doua imagini pe ecran aproape simultan (una pentru ochiul stang si cealalta pentru ochiul drept) a pus la grea incercare cele doua platforme, astfel ca algoritmii folositi au presupus fie injumatatirea rezolutiei verticale (syde-by-syde) fie o scadere dramatica a framerate-ului, fie ambele. In tot cazul, experienta de joc a aparut a fi obositoare si in general neconvingatoare, dintr-un motiv destul de simplu: asteptarile persoanelor cu privire la experienta 3D. Daca in cazul unor imagini 2D este de dorit o rezolutie cat mai mare dar se pot folosi trucuri de perspectiva si o gama de culori cat mai ampla, in 3D este mult mai greu sa pacalesti ochiul, pentru ca acolo o persoana astepta instinctiv sa perceapa ceva ”palpabil”, bine definit, usor de separat de fundal si cu multa profunzime, iar experienta de gaming de pe console este departe de acest deziderat. Noua generatie ar putea promite fluiditate nemaintalnita la experienta 3D. Personal, consider ca experienta 3D, in gaming si nu numai, mai are multe de realizat pentru a fi convingatoare. Si asta in afara de fluiditate.
Oh, dar putem sa uitam de 4K? De noul format UHD, proaspat standardizat (amanunte aici)? Pai, nici una dintre console n-ar trebui sa aiba probleme in a rula material video 3840×2160, mai ales ca este vorba in primul rand de gestionarea semnalului, de codificarea, comprimarea si decodificarea acestuia, si nu de hardware in primul rand. Nu vad nicio problema in a pregati urmatoare generatie de console cu cipuri dedicate semnalului video ce pot fi actualizate firmware chiar si pentru semnal 8k UHD. In acelasi timp, nu cred ca viitoarele capabilitati UHD vor constitui un factor decisiv in alegerea gamerului mediu, dat fiind ca abia acum televizoarele full HD au devenit accesibile pentru un public larg.
Sigur putem vorbi despre formate Hi Fi, cum ar fi SACD, format oferit de prima generatie de console PS3, insa acestea sunt facilitati de nisa, destinate unor utilizatori pretentiosi dotati cu echipamente la fel de exclusiviste precum sunt si echipamentele dedicate acestor formate, fara de care diferentele de calitate sonora dintre un material audio de calitate CD si un material SACD devin imperceptibile.
Ok, ce altceva primim?
Periferice
Buuun, am ajuns la una dintre partile importante. Rupandu-ni-se-n paispe (3) de diferentele de calitate vizuala dintre PC si console, de vreme ce ne-am hotarat sa abandonam precizia mouse-ului pentru confortul canapelei, hai totusi sa vedem cum sta treaba cu controlul.
Realitatea este ca actuala generatie de controller-e pentru console a atins apogeul ergonomiei, intr-un asemenea punct ca pana si inveteratii jocurilor de PC au optat pentru astfel de periferice pentru jocuri de orice fel, renuntand la pozitia obositoare din fata monitorului pentru confortul fotoliului sau canapelei. De altfel, in principal, ”razboiul” dintre consola si PC a plecat, veti rade, nu de la diferentele vizuale, ci de la control. Ken Levine, Creative Director pentru Bioshock, vorbind despre diferentele dintre experientele de joc dintre console si PC, afirma ca ”un joystick este un cotroller relativ. Cu un mouse spui <vreau sa merg in acel punct>, cu un joystick spui <mergi in stanga>, iar acestea sunt experiente foarte, foarte diferite”
Ei bine da, o periferica reusita poate influenta hotarator decizia unui gamer in a-si alege consola. Si daca controller-e clasice au ajuns sa fie extrem de confortabile desi imperfecte, ce se intampla cu celelalte periferice?
Iata ca Nintendo Wii a creat un exemplu despre ce poate fi convingator pentru un utilizator nou, cel fara timp de acomodare cu niste stick-uri prea mici si aproape intotdeauna prea sensibile. In acelasi timp, Apple cu ale sale iPhone si iPad au dus controlul tactil intr-o noua dimensiune.
Astfel ca, in trecutul recent, “ceilalti” s-au intrecut rand pe rand in a incerca sa se apropie ori de Nintendo ori de Apple. Si pentru ca pentru fiecare dintre noi experientele cu perifericele “speciale” sunt, prin natura lor, subiective, o sa va spun cum vad eu toata treaba.
De pilda eu, la primul contact cu Kinect. Ma umfla rasul si acum (cu riscul de a pierde, pe nas, o parte din berea din dotare pe care tocmai o consum) cand am deschis prima oara cutia Kinect-ului. Citandu-l (4) pe Carl (cunoscut de ceilalti ca fiind si Jung) Anima si Animus reprezinta cele doua instante ale inconstientului. Asa m-am simtit si eu cand am desfacut cutia. Avea o folie de plastic (transparenta) care reprezinta in opinia mea Animus si deasupra, fara exagerare o foaie. Alba. Pe care scrie ceva. Nu stiu ce. Pentru ca e in alta limba. Mai exact, in mai multe limbi de circulatie internationala: ceha, poloneza, maghiara, rusa si greaca.
Si daca cele cateva cuvinte de mai sus nu sunt altceva decat expresia unei nemultumiri firave cu privire la produsele Microsoft pentru console ce ajung pe piata romaneasca intr-o forma insuficient pregatita pentru noi, ar trebui ca macar experienta de joc sa fie o revelatie, nu?
Pai, nu prea. Controlul cu gesturi este departe de ceea ce prezentau Microsoft cu aproximativ un an inainte de lansare, iar jocurile pentru Kinect, desi atractive pentru publicul casual, nu s-au apropiat de acel core gamer ce a ajuns sa constituie publicul tinta Microsoft. Personal, m-am si vazut prins in corzi in afara ferestrei, inclinat la un unghi amenitator in afara cladirii si privind pe fereastra ecranul conectat la Kinect pe care puteam citi clar: ”you are too close, move further from the sensor”. Pur si simplu dimensiunile unui living mediu sunt prea mici pentru pretentiile senzorului Kinect.
Oare cu Move lucrurile stau altfel? ”Baghetele cu lanterna” (5) de la Sony intrevedeau o experienta mai apropiata de mouse, cu miscari precise care sa conduca utilizatorul catre punctul dorit fara necesitatea alegerii unor succesiuni de comenzi stanga-dreapta tipice unui joystick clasic. Ei bine, pentru inceput, lumina din capatul stick-urilor s-a dovedit agasanta pentru ecranele mult prea reflexive sau insuficient de luminoase. La acestea se adauga lag-ul, intarzierea suparatoare dintre momentul initierii miscarii si feedback-ul de pe ecran. Probabil ca aici se vede suportul insuficient din partea developerilor pentru ca in afara unui Killzone 3 optimizat excelent pentru acest periferic nu prea am auzit de altceva la fel de convingator. Personal, recentul Wonderbook: Book of Spells mi se pare instrumentul ideal pentru a insamanta in mintea unui copil sau, deopotriva, unui adult complexul de inferioritate. Stiti despre ce-i vorba, nu? Augmented reality, practic tii in mana stick-ul cu pricina, iar pe ecran te vezi pe tine insuti cu o bagheta magica, iar jocul iti cere sa reproduci simboluri care vor produce vraji. Ei bine, m-am simtit complet handicapat incercand sa reproduc un 8 (un simbol destul de simplu de reprodus, as spune) iar jocul imi tot spunea ”no, that’s not it”.
Am mai putea sa vorbim putin despre integrarea Windows 8 cu Xbox 360 si Smart Glass. Sigur, orice inovatie este binevenita, insa n-am putut inca observa beneficiile reale in ceea ce priveste scopul principal al consolei: jocurile. Parafrazandu-l pe Trey Parker in timpul E3-ului din 2012, creatorul South Park, o sa va-ntreb, retoric, de cate ori ati vizionat serialul sau filmul preferat la televizor gandindu-va ca v-ar placea sa urmatiti asta la tv in timp ce sunteti conectati la telefonul mobil in timp ce controlati redarea cu tableta care este conectata la cuptor, toate astea in timp ce stati in frigider?
In ceea ce priveste celelalte periferice ceva mai pamantene, cum ar fi de pilda flightstick-urile, putem doar spune ca acestea s-au dovedit in general mult prea scumpe si cu prea multe probleme de functionare pentru pretul acestora, probabil datorita suportului deficitar din partea dezvoltatorilor, detaliu ce a adancit si mai mult gap-ul dintre console si PC, pentru acesta din urma existand instrumente flexibile pentru personalizare, fara a mai lua in considerare o comunitate pasionata ce furnizeaza mod-uri unice pentru optimizarea acestor experiente.
Intr-o singura directie se pare ca lucrurile au ajuns la un numitor comun: atat PS3 cat si Xbox 360 au cel putin un volan cu pedale in masura sa satisfaca pretentiile gamerilor in materie de racing games.
Soooo…WHAT ELSE?!?
Jocuri
Am amintit deja ca saltul tehnologic de la generatia precedenta la cea actuala a fost fara precedent, probabil la o amplitudine pe care urmatoarea generatie n-o va realiza. Totusi, simt nevoia sa va reamintesc ca jocurile din prezent ofera o experienta vizuala ce depaseste cu mult filmuletele CG din prezentarile jocurilor din generatia trecuta.
Da, dragii mei, desi voi folosi mai putine cuvinte aici, ne aflam la acea categorie ce poate influenta decisiv alegerea gamerilor pentru consola lor preferata. Dar daca detaliul grafic nu este cel hotarator, ce altceva ne poate oferi urmatoarea generatie?
Glen Schofield, CEO si fondator al Sledgehammer Games, studioul responsabil pentru Call of Duty Modern Warfare 3, ne ajuta sa identificam acele elemente ale jocurilor ce pot beneficia de pe urma unei puteri de calcul sporite. Vom putea avea niveluri mai mari, populate cu mai multe instante, atat ca scripturi cat si ca personaje, dincolo de fidelitatea vizuala: vom avea lumi populate cu mult mai multe detalii, fiecare dintre acestea oferind un grad mai ridicat de interactivitate decat pana acum. Animatiile for fi mai detaliate si mai fluide, oferind un grad ridicat de naturalete.
Da, aici rezida punctul hotarator al viitoarei generatii de console: jocurile. Pentru generatia actuala de console actuala se pot evidentia tot felul de defecte sau lipsuri, insa toti vom fi de acord ca merita sa cumperi un Playstation 3 doar pentru a putea juca Uncharted sau God of War. De asemenea, ar merita sa detii un Xbox 360 fie si daca singurele titluri existente ar fi Halo sau Gears of War. Cum vor sta lucrurile pentru Xbox 3 sau Playstation 4? Inca nu stim, dar maturitatea noastra ca gameri, timpul si resursele pe care le-am investit in jocuri ne fac sa meritam, ne dau dreptul sa ne spunem parerea.
Nu cred c-am omis ceva. Sunt ABSOLUT SIGUR ca mi-au scapat aspecte importante, asa ca va las pe voi sa va dati cu parerea despre ce urmeaza. Da, aveti tot dreptul. Si tot stangul.
__________________________________
Note de subsol:
Nina Cassian, Poezie in limba șpargă
N-am inteles niciodata ce treaba are grafica cu prostitutia sau preacurvia. Oh well, as face orice pentru grafica atragatoare.
Ba baiete ce-mi place gerunziul, asa, dintr-o data si fara motiv
Hotarat lucru, imi place gerunziul – ceva de speriat
Era cat p-aci sa scriu altceva, dar sunt perfect constient ca limbajul aluziv cu conotatii sexuale nu este recomandat publicului nostru minor, plus ca admir talentul cantaretei Dido destul de mult, chiar daca rateaza frecvent performantele live.
Reply With Quote