Consolistul motociclist

[Dj Mo]

Am inceput tarziu mersul pe doua roti. Pasiunea este de foarte multi ani, dar situatia financiara din tinerete, urmata de evenimente placute si neplacute in viata, m-au determinat sa pun pe hold zona care tanjea dupa acest "sport". M-am consolat cu admiratul motociclistilor in trafic si visul de a merge pe doua roti. Anul trecut m-am hotarat sa trec de la statutul de visator, la cel de motociclist. Poate este tarziu, poate nu, dar mi-a ajuns sa astept aproape 34 ani ca sa fac acest lucru. Poate intr-un fel este mai bine, trecand de perioada in care ma credeam "cocosel" si vroiam sa atrag priviri.

Ca motocicleta, am ales una nu prea potrivita pentru incepatori. Am ratat la "mustata" un ducati monster si asa am ajuns intr-un final sa am o honda cbr f4i. Este un armasar puternic, dar in cei 500km pe care i-am facut cu ea, a dat dovada ca poate merge si incet. De iertat greseli, cred ca orice motocicleta le iarta pe cele mici, dar nu le iarta pe cele majore.

Ce pot spune despre mersul pe doua roti, este faptul ca sunt eu, motocicleta si drumul. Este o senzatie, vorba unui coleg consolist, motociclist din 2001, gen Limitless. Esti atent la tot ce misca, parca inainte de a se intampla. Il vezi pe ala de pe straduta laterala ca vrea sa iasa, ii vezi roata celui de pe banda de langa tine si realizezi ca vrea sa vireze, vezi pietonul bezmetic, care vrea sa traverseze pe unde apuca. Totul parca este diferit acum in trafic. Nu mai sunt deviat de muzica, de telefonul care suna, de paharul din care mai iau o gura de cafea. Sunt eu si drumul. Ma simt bine pe doua roti, renasc de fiecare data cand ma urc pe motocicleta. Si nu, nu mergand cu viteze ametitoare, facand slalom printre masini sau turand motorul la maxim ca sa atrag priviri. Faptul ca daca mergi pe o motocicleta, trebuie sa o faci la viteza mare, este un mit.

Asfalt uscat