Jocuri ca experiente (sau hatereala ps4)

[clovnusor]

E un gand recurent care imi vine in cap cand ma gandesc la toate aparitiile majore pt generatia asta si vazand si ultimele trailere de la psx nu pot sa nu observ trend-ul asta ca toate jocurile (cel putin cele AAA) sa fie experiente cinematice cu story-telling matur si imersivitate maxima.

Eu nu zic nu unor astfel de jocuri dar parca generatia asta, nu a oferit ceva semnificativ pentru cei ca mine care joaca jocuri pe console pt celelalte motive. Toate jocurile de actiune s-au metamorfozat in clone dark souls cu mici exceptii vezi platinum games care oricum nu mai sunt in forma de altadata. Chiar si daca inainte jocurile de actiune emulau Dmc sau NG macar era o baza mai buna de plecare, iti trebuia un skillset pt a termina jocul.
Acum pune-i in mana oricui witcher 3 sau last of us si eventual (daca are perseverenta) il va termina. Nu trebuie sa stii vreun combo sau sa ai nush ce reflexe ci pur si simplu sa ai rabdare si sa inveti din greseli.. pfft (de order nu zic nimic)

Un alt motiv pt care sunt dezamagit de actuala generatie este faptul ca majoritatea jocurilor pe care le-am luat noi au avut nevoie de "x" patchuri pana s-au putut numi complete. E un pic jenant mai ales cand toti sunt cu specificatii in gura in ziua de azi.

Inca un motiv pentru care se pune praful pe ps4 este ca mai toate jocurile moderne simt ca nu-mi respecta timpul. Toate sunt open-world, du-te din pct a pana in pct b, fa aia, du-te inapoi, fa ailalta... iar dupa cateva ore bune, daca mai are si misiuni repetitive (si toate au) devine obositor.
Pana si Witcher 3 cu a sa poveste n-a putut sa nu-mi ia gandul de la designul repetitiv al side-questurilor.

Nu vreau sa fiu hater pt ca are si parti bune gamingul in ziua de azi ( cu totii le stim) dar din punctul meu de vedere jocurile complete cu replay value adevarat sunt pe cale de disparitie.

De microtranzactii nu mai zic nimic

[Espiritus]

Este o părere pertinenta, argumentata corect, pe care eu unul o respect chiar daca in incercarea de a folosi cuvinte fancy precum "imersivitate" nu ai si cautat inainte ce inseamna imersiune.

Mai mult, iti dau dreptate. Mai toate jocurile A3 recente au fost experiente artistice in care elementul de gameplay efectiv a lipsit.

Mie imi pare rau totusi ca nu ai descoperit cate jocuri fantastice sunt facute de companii mai mici. Ma rog, mai stiu pe unii care daca vad un joc la mai putin de 260 de lei nici nu se uita la el. Aici vorbesc de ce s-a mai dat la PS Plus lately si Furi, Trine, Hyper Light Drifter, Jotun etc.

[eagle-eye]

Asta e motivul pentru care recomand oricui sa isi ia un 3DS, jocurile alea stau in bula lor proprie, e un ecosistem total izolat de ce se intampla cu jocurile mainstream de care te indragostesti instant.

[Darthstone]

Eu le multumesc celor de la Sony pentru ca exista PS4. Va spun si de ce. Inainte eram un gamer in adevaratul sens al cuvantului, nu doar ca ma jucam ca nebunul dar ma si jucam orice rahat. Asa incet, am devenit ceva mai pretentios si am jucat doar ce ma interesa si nimic mai mult. Din vara, de cand am luat PS4, consola asta mi-a distras atentia de la PC si nu prea m-am mai jucat mai nimic, in schimb am jucat ceva jocuri care ma interesau exclusiv PS4.
Concluzia este ca de cand am consola, am cam renuntat la jocuri pe PC, iar cum nu prea exista chestii interesante pe consola (asta dupa ce am jucat majoritatea pe care le-am avut pe lista jocurilor PS4), nu prea ma mai joc. Drept urmare, sunt un amarat de jucator casual fara rabdare si care isi doreste sa joace ceva scurt si nu rahaturi de open world sa imi pierd timpul aiurea. Asta in cazul in care pot sa spun ca am chef sa ma joc. Acuma nu prea o fac. Morala, am luat consola si imi era frica sa nu joc ca un nebun, in schimb ma joc mai rar decat ma asteptam atat pe PS4 cat si pe PC.
Poate o fi si din cauza calitatii slabe ale jocurilor, timpului dedicat cerut fiecarui joc in parte, sau chiar dlc-urilor si altor microtranzactii care te fac sa te simti ramas in urma daca nu apelezi la ele.

[raducucosmin]

Acum pune-i in mana oricui witcher 3 sau last of us si eventual (daca are perseverenta) il va termina. Nu trebuie sa stii vreun combo sau sa ai nush ce reflexe ci pur si simplu sa ai rabdare si sa inveti din greseli..

Nu inteleg de ce asta e un lucru rau. Adica jocurile ar trebui sa fie toate niste cursuri de reflexe si button combo memory?

Jocurile prin definitie nu sunt niste obiecte de entertainment destinate unor mase cat mai largi de oameni?

Altminteri asa e.... mult prea multe jocuri triple a din ziua de azi se axeaza prea mult pe marime si cantitate de obiective sau pe aspectul vizual si sar peste quality checks.

[ymy]

Parerea mea este ca un open world, umplut cu misiuni secundare repetitive, nu este neaparat un lucru rau. Pana la urma, jucatorul plictisit de acele misiuni, poate alege sa faca doar questul principal si gata. Din nefericire, zic eu, sunt pe piata mult prea multe jocuri liniare, a caror campanie single player se poate termina in atatea ore cate degete avem la o mana. Asta mie mi se pare un lucru rau. Sa dau 250 - 260 de lei pe un joc, pe care il termin intr-o zi, nu mi se pare o afacere prea buna.
In ceea ce priveste pierderea de timp prin jocuri, pentru mine plimbatul din stanga in dreapta printr-un open world, nu mi se pare pierdere de timp. Pierdere de timp, o consider aceea prin care un joc cu un sistem de save sau autosave prost implementat, ma face sa pierd progresul si sa reiau de la inceput capitole sau questuri lungi. Dar mai sunt si alte exemple de pierdere de timp in jocuri, pe care le-ati intalnit cu siguranta cu totii si nu vreau sa le amintesc aici.
De asemenea, consider ca un joc nu trebuie sa fie setat la un nivel de dificultate care sa-l faca sa nu poata fi jucat de oricine. Consider ca e bine ca fiecare joc sa aiba niveluri de dificultate diferinte, iar cui ii plac provocarile maxime, sa-l joace din start la hard sau super hard. Nu toti suntem asi, cu reflexe rapide si cu skiluri dezvoltate, dar am dori cu totii sa jucam orice joc ne place si sa-l putem termina.
Referitor la calitatea jocurilor, fiecare dintre noi suntem tentati sa catalogam jocurile care nu ne plac, de proasta calitate, dand dovada astfel de subiectivism. Eu de exemplu, consider jocuri de proasta calitate, jocurile pline cu bug-uri, gltch-uri sau crash-uri, jocurile care iti impun microtranzactii sau dlc-uri si jocurile care au nevoie de patch-uri infinite pentru optimizare.
Acestea sunt doar parerile mele, nu sustin ca dreptatea si adevarul sunt total de partea mea, insa e un punct de vedere si al unui alt tip de gamer, poate.

[eneea]

Eu va invidiez cand va aud ca nu aveti ce sa jucati, eu cred ca sunt destule jocuri pentru toata lumea si din toate genurile. Cum a zis si Eagle-eye, daca te plcitisesti, poate ar trebui sa schimbi platforma.
Eu am terminat Doom si Gears 4 saptamana trecuta si am inceput Mad Max, care sigur o sa-mi ia cateva zeci de ore...si mai am pe lista Qauntum Break, noul Deus Ex, sa nu mai zic de Dying Light, poate nu mai am eu timp de gaming ca altadata.

[Espiritus]

Eu va invidiez cand va aud ca nu aveti ce sa jucati, eu cred ca sunt destule jocuri pentru toata lumea si din toate genurile. Cum a zis si Eagle-eye, daca te plcitisesti, poate ar trebui sa schimbi platforma.
Eu am terminat Doom si Gears 4 saptamana trecuta si am inceput Mad Max, care sigur o sa-mi ia cateva zeci de ore...si mai am pe lista Qauntum Break, noul Deus Ex, sa nu mai zic de Dying Light, poate nu mai am eu timp de gaming ca altadata.

Esti norocos ca iti plac shooterele, dar pentru cei care sunt sătui de pac-pac lista nu e chiar asa de mare.

[clovnusor]

Multumesc pt raspunsuri tuturor:

- Espiritus, merci pt corectare, m-am grabit cand am facut postul si sincer n-am stat sa dezvolt prea mult dar o s-o fac aici

Ma joc de cand sunt un pici pe commodore si zx spectrum si am trecut prin toate platformele posibile ca si gamer. O buna perioada de timp (sa zic anii 90) am fost pc gamer inrait si ulterior pe la sfarsitul generatiei ps2/dreamcast m-am dat pe console yet again.
Legat de ce spuneai cu indies, sa stii ca am incercat o parte din ele si desi ca si concept si gameplay sunt fun, nu sunt complet realizate ca jocuri tocmai pt ca le lipseste un buget un pic mai mare. Trine mi-a placut mai mult si shovel knight a fost ok.

- eagle-eye, ai dreptate dar daca ma apuc sa colectionez pe 3ds ma omoara nevasta si moare ala mic de foame. M-a tentat unul la un moment dat dar cum jobul nu ma plimba prea tare nu prea are rost sa-mi iau acum.

- raducosmin, cred ca ymy a zis bine cu dificultatile diferite dar nu sunt de parere ca toate jocurile sa poata fi terminate de oricine, oricum. de-aia sunt mare fan Ninja Gaiden, pt ca si pe Ninja dog (easy) trebuie sa depui un efort si asta nu ca sa fi elitist dupa aia cu realizarea de a termina un joc dar pentru ca e mai fun sa termini ceva challenging decat sa zbori prin joc overpowered.

- ymy, cred ca unele open-worlduri realizeaza deplasarea mai bine, iar altele nu. Din perspectiva mea, alea care nu sunt majoritatea pe ps4 si vin si cu exemple: Infamous SS, Mordor, Watch Dogs ambele, Mad Max, Arkham Knight.
Unele au buba cu autosave-ul pe care o mentionai, dar unul din open-worldurile mele preferate (gta IV) se face vinovat de asta dar nu ma deranjeaza, pt ca imi da un motiv in plus sa fiu atent si sa fac misiunea. E o discutie mai lunga despre gta IV dar nu intru acum in detaliu pt ca stiu ca multora nu le place mai ales dupa gtaV.

- eneea, n-am de ce sa schimb platforma. pur si simplu nu ma mai joc pe ps4 pana cand oi prinde si eu ceva sa ma tenteze. pana atunci timp sa am ca backlogul ps2/3 ma asteapta.

Ca discutia sa mearga mai departe, o alta chestie care ma deprima e ca daca vreau sa rejoc un joc de pe gen. curenta ma las imediat. Poate nu merita sa dai 250 pe un action game de 10 ore si majoritatea prefera aparitiile AAA open-world unde "se justifica" sa dai mai multi bani, dar ca replay-value, cand ma gandesc cate mizerii nesimnificative tre' sa faci intr-un joc ca Dragon Age Inquisition sau Mordor ca sa-l termini prefer sa ma rejoc ceva mai scurt dar mai plin de actiune fara momente monotone sau explorare doar de dragul explorarii

[eneea]

Dragon Age la mine e printre jocurile de care sa ma apuc, Mordor mi-a placut erorm si nu mi s-au parut deloc monotone side-questurile.
Dar iti dau dreptate, pretul jocurilor e foarte mare pentru ceea ce ofera, nici eu nu-mi permit sa dau 200+, de-aia iau la promotii, etc. De exemplu am luat primul Shadow Warrior de la altex luna trecuta cu 40 de lei si m-am distrat copios , cand mai scade pretul vreau sa iau si FF XV si sa ma inchid o saptamana in casa

[clovnusor]

eneea, pentru sanatatea ta psihica, joaca orice alt wrpg sau jrpg si scuteste-te de Dragon Age Inquisition. Este foarte plictisitor, combat-ul e mai varza ca in Jade Empire (joc Bioware mult mai vechi) si extrem de repetitiv.

[eNHajeL]

Joaca linistit Dragon Age: Inquisition pentru ca e un joc OK. Nu foarte bun, nu stralucitor, nu merita titlul Goty dar e placut si are o poveste interesanta.

[clovnusor]

Joaca linistit Dragon Age: Inquisition pentru ca e un joc OK. Nu foarte bun, nu stralucitor, nu merita titlul Goty dar e placut si are o poveste interesanta.

Doar ca nu e nici macar OK. Doua cuvinte definesc jocul perfect: fetch quest. Caracterizarile personajelor sunt slabe (prin comparatie cu rpg-uri mai vechi cu cel putin 10 ani), combatul e foarte slab dar daca totusi vrei sa-l incerci imi vei da dreptate prin a 3-a zona cand creierul ti se va transforma in gelatina de la atata "du-te acolo" "adu-mi aia"

[raducucosmin]

@clovnusor de asta exista nivele de dificultate la majoritatea jocurilor. In general cele care nu au (gen seria Souls) sunt destul de grele din start. Sincer... cred ca asta e ultimul lucru de care ne putem plange. Sau ma rog de care s-ar putea plange majoritatea oamenilor care se joaca in mod frecvent. Nu-ti judec subiectivismul, este absolut normal, toti il avem. Eu unul am fost de ambele parti ale baricadei si sincer.... prefer un joc cu optiuni de dificultate, si este absolut ok sa fie si acel nivel pentru "casuals". Experientele de gameplay pe care le "intentioneaza" anumiti producatori de jocuri sunt facute in general sa fie enjoyable. Unii oameni vin acasa dupa 12 ore de munca in fata unui laptop sau sapand un sant, si daca deschid consola nu o fac neaparat ca sa isi mai puna mintea la teste. Iar in general dificultatea cea mai simpla dintr-un joc nu inseamna neaparat ca esti overpowered. Pentru unii fun este sa incerci de o mie de ori sa bati un boss in Souls. Pentru altii e sa admire peisajele din Witcher, sa alerge dupa Gollum pe campiile din Mordor sau zbirde prin Seattle cu o dara de neon in spate in Infamous.

Vrei sa ai un challenge ai esti mega bun la orice joc, baga Uncharted pe brutal si have fun! Joaca Souls in ng+7 cu jn caractet la level 50 and enjoy!

PS: subscriu si la faza cu jocurile neterminate sau pline de probleme la lansare si unele (i'm talking about you AC Unity and Fallout 4) la mult timp dupa lansare.

[eNHajeL]

Nimeni nu te pune sa platinezi jocul, sa termini fiecare sidequest sau sa descoperi fiecare colt de harta. Te joci cum/cat/ce-ti place si da, Dragon Age: Inqisition nu este la fel de bun ca primul din serie dar in nici un caz nu este un joc rau. Am citit ca nici anumite aspecte din The Witcher 3 nu ti-au placut... Te rog sa-mi prezinti un RPG care atinge standardele tale mult prea ridicate.

[clovnusor]

pai exista nivele de dificultate, nu de-asta ma plang, este foarte corect ce spui RaducuCosmin. Ma plang ca nu se mai fac jocuri cu nivele de dificultate ce ofera varietate in gameplay si in general majoritatea jocurilor care ies au un singur nivel de dificultate (vezi majoritatea open-worldurilor).

de exemplu in NGBlack daca joci pe normal ai anumiti inamici intr-un nivel dar complet alti inamici cu alte caracteristici pe hard sau very hard sau ultimate ninja. sunt gandinte bine modurile de dificultate si nu doar mai multa viata sau ca mor mai greu...

repet, zici bine ca multi n-au chef ca dupa nush' cate ore de munca sa vina si sa piarda non stop contra la mai stiu eu ce boss fight, dar nici eu dupa ce muncesc o zi intreaga n-am chef sa stau o ora jumate sa ma alerge jocul din pct a in b si din b in c, ca sa ajung iar in pct a unde nu primesc ceva semnificativ. Prefer sa pierd o sesiune de o ora jumate invatand un combo sau un pattern, sa trec peste o provocare in loc sa am "progress" fara fond, doar ca sa bifez casute cu obiective sau colectibles sau mai stiu eu ce.

enhajel: cu placere. Printre rpg-urile mele preferate se numara Dragon's Dogma, Dragon Quest (8 in mod special), Morrowind, Valkyrie Profile Silmeria, Odin Sphere, Eternal Sonata, Ni no Kuni, Jade Empire, you get the idea.

[blondutzu]

Cerere si oferta banuiesc.
Eu lucrez in industrie si am norocul sa vad jocurile in toata splendoarea lor in timpul dezvoltarii (mult peste cum ies pe piata fie ele si 4k HDR). Din acest motiv ma lasa cam rece calitatea grafica si sunt mai mult interesat de gameplay. Si pe al meu PS4 se pune praful din aceleasi motive - jocuri aratoase dar pe care le gasesc slabe pe partea de gameplay (am maxim 2 ore in infamous/the order/drive club).

Insa trebuie sa intelegem ca sunt si persoane care asta isi doresc (majoritatea as zice), grafica cat mai buna, si cam asta au primit cu PS4 PRO.

Xbox-ul e fix acelasi rahat pe bat ca si PS4 (dar macar acolo joc de un an Halo si o sa joc cel putin un an Gears, insa daca nu iti plac shooterele you're screwed) asa ca singura scapare pe care o vad este nintendo switch, daca nu o dau de gard si astia.

In fine, timp mai este, poate ne schimbam parerea.

PS Vorbesc de exclusive in principal, indie-uri sau 3rd party misto sunt destule.

[raducucosmin]

@clovnusor, da din pacate in materie de gameplay variat cel putin jocurile open world aparute in ultimii ani sunt extrem de sarace. Si alea care nu sunt au probleme tehnice, si alea care n-au probleme tehnice nu au nici story si tot asa.

Bine in alta ordine de idei pe mie Shadow of Mordor si Infamous mi-au placut. M-am distrat cu ele. Fallout e f mare si are multe de facut si desi e mostly shooter ai destule de facut si daca progrsezi normal exista si oarece dificultate. Dar are probleme tehnice o gramada. Si ce e cel mai rau, unele care blocheaza anumite questuri. Dar tot l-am jucat pana la platina.

@blondutzu banuiesc ca te referi la mp. Pentru ca in cazul astasi pe ps se joaca lumea uncharted mp in prostie

[clovnusor]

Pt ca eNHajel a adus in discutie Witcher 3 si ca nu-mi plac mie anumite aspecte, chestia asta m-a pus pe ganduri si in loc sa fac un topic dedicat discutiei o s-o dump-uiesc aici.

Witcher 3 este un joc fain, nu incredibil, nu cel mai ... rpg, ci doar un joc fain. Eu l-as clasifica drept open world action/adventure cu elemente rpg, desi CD Project Red vor sa credem altceva.

Intr-adevar jocul este imens, prezinta multe oportunitati de gameplay, dar jucand numai cu Geralt intr-o anume perioada din viata sa, imi e greu sa-l categorisesc ca fiind Role Playing Game, sau daca e rpg, e in aceeasi masura ca si RDR (adica nu e).

Care-i concluzia? Genurile si ele s-au transformat intr-o ciorba in care gasesti de toate dar nici unul din elemente nu e dus pana la capat. In afara de grafica si poveste, mai toate aspectele care tin de gameplay sunt mediocre si cam asta rezuma generatia asta pt mine: mediocritate.

Argumentele mele (spoilere pt sensibili):

- Boss fight-ul cu grifonul din W3 a fost primul moment cand jocul m-a dezamagit. Avand in vedere ca am jucat Dragon's Dogma, confruntarile nici nu se pot compara. Prima (w3) este ultra-scriptata si monotona, pe cand cea din DD este exact ce am visat cand ma gandeam la griffin boss fight cand eram mai mic. Bataia propriu-zisa apare intr-un punct fix al jocului si este programata sa se termine in turnul vietii bla bla, dar lucrurile pot lua o alta turnura daca pers. foloseste flacari pt a-l tine la pamant pe grifon.

- Pentru mine, daca as fi sa-l consider rpg, W3 nu are replay value.. lucru foarte trist pentru un joc care a fost premiat ca fiind cel mai... rpg. Ideea de baza intr-un astfel de joc este sa am eu o poveste pt personaj, sa am optiuni pentru el, sa faca ce vreau eu nu ce vrea jocul. In witcher 3, urmez mai mult sau mai putin un fir destul de liniar, iar multe dintre actiunile lui Geralt sunt limitate. Am sa dezvolt aici pt cine vrea.

As mai spune, dar ma indoesc ca cineva sa citeasca atat si nici nu-mi permite timpul acum.
Eu zic sa nu ne mai multumim cu jocuri overpriced care fac mult mai putin decat altele mai vechi, dar pt ca iti rup ochii cu briz-brizuri sau ca vai ce poveste... daca vreau poveste ma uit la un film, desi in ziua de azi si alea sunt din ce in ce mai puerile.

[eNHajeL]

Ai dreptate in ceeace priveste contopirea diferitelor genuri de jocuri in zilele noastre. In anii '98 - 02' seria Baldur's Gate, Planescape Torment, Icewind Dale erau considerate RPG-uri pur sange iar jocurile care semanau cu Witcher, Dragon Age si Mass Effect au fost Action-Adventure. Daca-ti aduci aminte, la un moment dat anumite genuri ca Adventure erau pe cale de disparitie si RPG era de nisa, asa ca aceste genuri au evoluat! Asa a devenit RPG seria Witcher si restul jocurilor mai sus amintite, sunt exact asa cum ai zis, action adventure cu elemete RPG.

Cand vine vorba despre jocul Witcher 3, nu pot sa fiu obiectiv fiindca ador toata seria, am citit cartile, am terminat de mai multe ori jocurile si sunt innebunit dupa lore, personaje, univers. Daca totusi m-ar pune cineva sa aleg dintre aceste "RPG-uri" moderne, tot the Witcher 3 mi se pare ce cel mai bun, cu o poveste superba, personaje foarte bine conturate si un univers interesant. Am inteles faptul ca din punct de vedere al gameplayului tie nu-ti place ceeace ofera acest joc dar RPG-urile niciodata nu au fost catalogate dupa acest aspect.
Daca vorbim de replay value, si aici iti dau dreptate, dar nu pot considera acest lucru un impediment. Jocul se bazeaza pe carti si pe seriile precedente, orientarea si firea caracterului deja au fost batute in cuie. Inainte sa apara jocul, era la moda ca RPG-urile sa aiba optiuni cu tenta homosexuala si chiar a iesit un mic scandal mediatic pe motivul ca developerul nu a vrut sa se conformeze cu "standardele" Bioware. Chiar el a confirmat ca jocurile sunt o continuare a cartilor si nu au cum sa-l faca pe personajul principal altfel decat era descris de autor.