Why do we keep on dreaming? - Stories & Other News - Page 0

Acesta cred ca este unul din acele putine momente din viata noastra, din nebunia de zi cu zi, din tumultosul colaj de informatie care ne asalteaza, in care propun sa luam o mica pauza. Sa ne oprim o secunda din alergat prin amalgamul de date ce parca incearca sa ne dezumanizeaze din ce in ce mai mult si sa ne intrebam: De ce visam? Si fac aici legatura cu proiectul nostru si intreb: De ce ne jucam? O facem oare asa cum spun multi din "exterior", pentru ca nu avem o ocupatie sau avem prea mult timp liber? O facem oare pentru ca avem sau am dat in "mintea copiiilor"?

Sau poate ca o facem pentru ca jocurile sunt in ziua de astazi cel mai bun mijloc prin care imaginatia sau visele noastra devin macar pe micul ecran o realitate? Poate o facem pentru ca un film sau o carte nu produc aceeasi adrenalina si nu ne limiteaza atat de mult? Sau de ce nu, o facem pentru a schimba, chiar si temporar, o lume reala unde am avut o zi stressanta si plina de probleme, cu o lume de vis, in care suntem eroul si in care avem puterea de a trai altceva.

Trebuie sa recunosc ca devin din ce in ce mai mult obosit de lumea din jur care lucreaza numai cu cifre si bani. Ma uit cum in ziua de azi la un joc unii prefera sa numere numarul de triunghiuri in loc sa se lase purtati de story sau de muzica. Ma uit cum ies oamenii de la un film si in loc sa discute despre ideile prezentate, se discuta despre ce geanta si ce pantofi super avea actrita din rolul principal. Pe site-urile de specialitate am ajuns sa citesc mai mult despre bugetul unui joc decat despre cat de mult s-au implicat oamenii in acel proiect. De multe ori caut cu disperare sa aflu mai multe despre omul care a venit cu acea idee originala din joc, si de cele mai multe ori renunt, pentru ca pe oameni ii pasioneaza mai mult sa afle de ce ruleaza mai prost pe AMD decat pe nVidia.

Poate este o problema de marketing, poate se vinde mai bine can-can-ul, sau poate se intampla un lucru mai grav... si a inceput ca multora dintre noi sa nu ne mai pese. Imi aduc aminte cu placere de jocurile din tinerete, de cum ajungeam sa visez noaptea ca sunt in povestea respectiva. Si din pacate ma uit cu tristete la multi din generatia care vine din urma, si care nu stiu cum sa dea mai repede skip la intro & movies. Vor actiune repede, nu au timp de dezbateri. Sau vorba romanului "sa intre sa le rupa capul la toti"!

Nu vreau sa aduc in discutie aici problema violentei din jocuri si a parintilor iresponsabili (sunt sigur ca acesta este un subiect care ar trebui dezbatut separat si pe un spatiu mai larg), dar dau ca exemplu copilul unuia dintre clienti, care nu-si doreste decat jocuri cu "sange, vampiri, impuscaturi". Skip, skip... "pe cine trebuie sa omor?". Nu doresc sa dau sfaturi parintilor, intrucat eu nu sunt unul, dar ma tem un pic de ceea ce vad in jur. Copiii care pe calculator nu au nimic altceva (si nici nu vor altceva) decat CounterStrike. Am setat la cineva de curand un CounterStrike care nu se putea conecta la servere. N-am stiut ca o fac pentru o fata de 12-13 ani. Ce era pe chat-ul acela, m-a ingrozit. Initial am crezut ca am intrat pe un canal de cereri de pr0n din Ferentari.

Eu inca mai sper ca oamenii mai stiu inca sa viseze... si ca jocurile sunt un mijloc foarte bun pentru acest scop. Ma uit si la noi pe forum ca din ce in ce mai multe discutii sunt legate de teme tehnice (lucru care ar fi mult mai OK pe un forum de PC si nu de console). Duc dorul unor discutii despre arta dintr-un anumit joc sau altul... din ce in ce mai rar vad pe cineva entuziasmat de soundrack-ul unui joc. In schimb, vad o goana nebuna dupa "platine" si "achievements". Nu-i dezavuez pe cei care fac asta, dar nu pot sa ma intreb daca nu cumva acest lucru nu are legatura cu "robotizarea" ce rezulta din asa numita competitie. Pe vremuri, competitia consta in faptul ca ne strangeam 5-6-10 insi la un loc si incercam sa rezolvam impreuna un nivel din Saboteur sau o dilema din Dizzy.

Inteleg ca lucrurile evolueaza, ca avem din ce in ce mai multa putere de calcul, ca totul se misca mult mai repede... dar nu pot sa nu ma opresc (ca un batran ce ma simt in lumea jocurilor), si sa ma intreb: Dar de ce trebuie sa alerg?

Sunt curios... chiar as vrea sa stiu, mai ales de la "veteranii" jocurilor. Inca mai savurati jocurile... va alegeti un anumit titlu pentru ca va place sa intrati in acel story, in pielea personajului, sau o faceti pentru ca "are nota mare pe metacritic"? Ati ales vreodata un joc doar datorita unui sentiment creat de un trailer sau de un soundtrack? Sau in mare parte totul tine de pretul jocului si de faptul ca "toata lumea il are"?

Nu stiu ce efect va avea acest mic story... probabil multi ma vor considera nostalgic sau vor spune ca nu mai sunt in pas cu vremea, dar am zis ca poate nu strica asa, o mica intrebare de weekend. Sincer, acest story a fost oarecum impulsionat si de filmuletul de mai jos. I-am vazut pe oamenii astia atat de adanciti si de prinsi in acel cosplay, si mi-am imaginat pentru cateva minute, cum ar arata o lume in care ei chiar sunt personajele din jurul nostru... lumea din jocurile noastre translatata in lumea din jurul nostru. E inca frumos sa visezi, nu?

http://youtu.be/Q4Z9WybHL3I

Si eu care credeam ca sunt singurul care mai urmareste filmuletele dintr-un joc si care incearca sa inteleaga cat de cat povestea.Din pacate majoritatea "tinerilor" nu le pasa decat de "killareala" dintr-un joc si dau skip la toate filmuletele,dupa care spun ca jocul e prost facut si ca tot cod-ul e mai tare.Trist.

Jocuri precum God of War 1, 2 (primele mele jocuri pe ps3 lol, am vazut un trailer cu hd collection si am spus i will buy it), Uncharted, Deus Ex, Mass Effect si Dishonored etc., am ramas impresionat din trailer si am stiu ca vor fi bune, fara sa cer parerea nimanui:x La Deus Ex HR, Mass Effect 3 si Dishonored multi imi spuneau ca e slab, ca nu merita aceste jocuri, dar eu nu am fost interesat :D

Eu cred ca jocurile trebuie sa aiba putin din toate sa fie si competitiv si cu un story bun,soundtrack care sa te faca sa te simti in acea lume in acel moment acolo.Am devenit trophy hunter insa cand joc in tot acest timp il si savurez(gameplay,poveste etc...) nu sunt genul de om care sa dea skip la cutscene-urile din joc desi lucrul asta deobicei sa regaseste la gamerii de pe pc care-si copie jocul ilegal si se plictisesti la fel de repede pe cat la copiat ei nu pot fi considerati gameri adica pentru o comunitate de gameri ar trebui nici sa nu existe sau sa fie adusi in discutie.

am jucat jocuri care erau top legate de grafica...si care au reusit sa ma dezamageasca complet...din cauza la storyline si gameplay. pentru mine mai important e gameplay-ul. cat de mult te prinde acel joc. pe consola...printre primele locuri la mine se numera seria killzone, ressistance, uncharted, saboteur, god of war... si nu pentru cum arata, ci mai mult pentru atmosfera care o creeaza.
monky cat despre ce ai scris mai sus...nu cred ca o putea face cineva mai bine, insa din pacate...noua generatie...incepe sa piarda esentialul...lucrurile simple...cel mai bun exemplu ar fi ca inainte cand ieseai la o cafea cu un prieten...ieseai ca sa stati de vb.acuma....generatia asta iese la cafea si fiecare sta pe smartphone-ul lui....fara ca sa vorbeasca cu celalalt.

Mi-a placut mult articolul.
Discutam zilele astea cu o cunostinta apropiata care din intamplare mi-a fost si profesoara de psihologie despre fluxul de informatii care se abate asupra noastra, a tineretului. Sunt multi carora le este sete de cunostere insa dispare rabdarea, sunt mult prea multe lucruri care ne distrag atentia, noi vrem sa acaparam informatia imediat. Am fost uimit cand ne-a zis la clasa ca sunt unele jocuri care pot fi considerate opere de arta, prin arhitectura, muzica, fir narativ... si poti ramane cu anumite informatii de pe urma lor, sunt aproape sigur ca s-a referit la AC.

Un alt lucru care trage in jos si nu l-ai amintit este pirateria, si pentru producatori dar si pentru cei ce pirateaza.
O alta problema mare o consider felul in care trebuie sa actionezi in jocuri, iti da totul mura-n-gura, nu mai este pic de gandire, de cercetare, acum la toate(?) iti arata pe harta si unde te duci, cu cine sa vorbesti si pe cine sa impusti. Cred ca acest mecanism scade mult placerea de joc, mai ma joc jocuri de prin 2000-2002 pe PS2 si este o placere fantastica sa cauti obiectivele, sa mai si gandesti logic. Explorare, tati! nu doar spectator la film.

Legat de intrebarea ta, cam din 2010 pana acum, pot zice ca am savurat Alan Wake, Heavy Rain si poate Darksiders...ma rog, si far cry3/hitman dar astea mai mult au intrat la placerea gameplay-ului, nu m-au introdus intr-o proporitie mare in actiune.

Foarte frumos articolul Monky, felicitari!

Mie imi place sa cred ca inca mai visez la jocuri si la lumile fantastice care le explor jucandule. Imi plac foarte mult jocurile cu un story frumos, o muzica buna.(MGS 1, The Longest Journey Dreamfall, Lost Odyssey, Mafia, Read Dead Redemption, Mass Effect, imi vin in minte acum) Imi place si grafica foarte buna, dar in acelasi timp daca un joc are un univers placut pe care vreau sa-l explorez nu ma intereseaza musai grafica, cum e de exemplu Ni No Kuni asta ce a iesit recent pe care intentionez sa-l cumpar.

Mi-a placut foarte mult Journey, care e un joc in care nu se vorbeste nimic, dar in acelasi timp se trensmit foarte multe lucruri playerului.

Nu as putea sa joc numai un shooter 1 an de zile, tb din cand in cand sa ma mai scufund intr-o poveste, o lume diferita, un campionat de curse de masini. Pt. mine RPG-urile si jocurile cu masini sunt genurile cele mai preferate, abia pe locul 3 vin shooterele, dar care recunosc le joc cel mai mult fiindca imi place sa mai schimb o vorba cu prietenii despre un PS4, un joc nou, opinii, pareri, etc.

In concluzie ca sa inchei, eu fara jocuri as inebuni, jocurile ma fac sa uit pt cateva ore de viata de zi cu zi, de problemele de la servici s.a.m.d., ele ma relaxeaza.:)

P.s. nu dau skip la cinematics niciodata, vreau sa savurez fiecare dialog dintr-un joc, imi place sa explorez fiecare coltisor dintr-un RPG numai ca sa nu-mi scape cumva vre-o misiune secundara un dialog in plus, etc.:)

Eu ma joc pentru a experimenta lucruri noi, a descoperi alte lumi si pentru a ma detasa putin de realitate, a uita de scoala si alte lucruri. In afara de anumite jocuri care le iau pentru multiplayer si racing games, povestea si atmosfera sunt lucrurile care ma intereseaza cel mai mult intr-un joc. Jocul meu preferat e Metal Gear Solid 1 (dar toata seria e geniala, Kojima e developer-ul meu favorit), care dupa parerea mea are cea mai buna poveste din gaming si atmosfera e extraordinara. Genul meu preferat e probabil open world-ul, mi se pare extraordinar sa explorezi acele lumi care de cele mai multe ori sunt foarte complexe si anumite serii (GTA, The Elder Scrolls, Fallout etc..) si-au format un univers propriu.
Din jocurile aparute in ultimul timp cel mai mult mi-au placut: Uncharted 2, MGS4, Red Dead Redemption, Batman AA, Portal 2 (dar si 1 e superb), Skyrim, Fallout 3, Mass Effect, Gran Turismo 5.

Si asa cum a spus si kobayashi, nu dau niciodata skip la cut-scenes.

Urasc persoanele care dau skip la cut-scenes. Pur si simplu nu pot intelege cum ar putea unii sa joace un joc fara sa stie in jurul carei idei se invarte, ce plot are, unde vrea sa ajunga, care-i firul narativ, etc.. Story-ul, pentru mine, e cel mai important lucru intr-un joc, daca se mai si ramifica prin "player choices" este paradis. De unde si Witcher care este jocul meu preferat, m-a fermecat atat de mult incat m-a facut sa-i cumpar toate cartile (cel putin alea care-s traduse in engleza) si sa le citesc de cateva ori. Si imi place ca jocurile incep sa aiba story din ce in ce mai original si mai divers, in ciuda maratonului dupa bani si "grafica smechera".

Quote:

---

Originally Posted by beugen2001

Eu cred ca jocurile trebuie sa aiba putin din toate sa fie si competitiv si cu un story bun,soundtrack care sa te faca sa te simti in acea lume in acel moment acolo.Am devenit trophy hunter insa cand joc in tot acest timp il si savurez(gameplay,poveste etc...) nu sunt genul de om care sa dea skip la cutscene-urile din joc desi lucrul asta deobicei sa regaseste la gamerii de pe pc care-si copie jocul ilegal si se plictisesti la fel de repede pe cat la copiat ei nu pot fi considerati gameri adica pentru o comunitate de gameri ar trebui nici sa nu existe sau sa fie adusi in discutie.

---

Exact cum ai spus si tu, multi isi descarca jocuri de pe net si le termina doar pentru a se lauda apoi ca l-a jucat si l-a terminat. Nu sunt interesati de story si astfel dau cat mai repede skip la cutscene-uri (de fapt cred ca acestia nici nu si-ar dori sa mai existe aceste cutscene-uri care sa le intarzie jocul). Sentimentul cand descarci un joc ilegal de pe net nu este acelasi ca atunci cand cumperi un joc original si dai bani pe el. Imediat ce il cumperi abia astepti sa il desfaci si sa-l inspectezi dupa care cel mai important este atunci cand incepi sa-l joci si te uiti cu mare atentie la tot ce misca pe ecran.
Asa cum spunea si MonkY, multi sunt obsedati de Counter Strike. Am niste prieteni care pur si simplu au fost acaparati de acest joc. Sunt mari fani ai FPS-urilor si ma sperie cand aud de la ei ca niciun joc nu se compara cu acest CS. Daca le zic ceva de Killzone 3, Battlefield 3 sau Call of Duty MW3 au impresia ca le-am vorbit in chineza si raman cu privirea in ceata. Pacat de acest lucru ca multi nu stiu cum sa aprecieze un joc.

Nu stiu altii cum sunt pentru ca nu am urmarit ce si cum fac ei. Din punctul meu de vedere daca ai dat skip la o scena sau ai ratat cateva dialoguri pierzi ceva esential din poveste. Eu urmaresc un joc fara skip de la inceput pana la sfarsit. Nu ratez nici prezentarea tuturor celor care au contribuit cu ceva la jocul respectiv.
Vanatoarea de trofee pentru mine este legata de nevoia de a afla tot ce se poate despre acel joc. Chestia cu completatul 100% sau mai mult (Donkey Kong Country - 101%, Donkey Kong Country 2 - 102%) o faceam de pe timpul SNES-ului, cand nu existau trofee . In schimb daca completai un joc aveai misiuni in plus sau sfarsituri diferite. Chestia cu trofeele aparuta la PS3 este un plus pentru mine, dar la unele jocuri trofeele sunt puse la gramada doar pentru a se incadra in standarde.

Mhmm...

Problema din zilele noastre (daca pot spune asta) este legata strict de factorul timp. Oamenii de peste tot au uitat ce inseamna sa stea in loc si sa asculte, sa asculte linistea din timpul nopti, sa asculte strigatele din departare; peste tot auzi oameni care spun "nu am timp sa mai citesc o carte" insa au timp pentru a privi la televizori emisiuni de genul Capatos.

Cred ca acelasi lucru se intampla si cu jocurile, oamenii for actiune, nu mai vor sa gandeasca (spuneti-mi un Adventure in genul Myth sau Syberia care a aparut de curand), vor sa isi satisfaca dorinta animalica de a ucide si cum din fericire in lumea reala exista legi, lumea virtuala este singurul loc unde isi pot atenua aceasta sete de violenta.

Imi amitesc cu drag zilele in care jucam Megaman sau Mario, Wolfenstein sau Heroes 2 (imi facusem chiar un carnetel cu tot felul de calcule: ce se intampla daca acum primesc luck) si uitam ca a doua zi trebuie sa merg la scoala, pentru ca eram captivat de atomsfera din jocurile respective. Poate ca si faptul ca mi-am petrecut copilaria alaturi de Asimov, Herbert, Mellville, Defoe, May, Verne (si lista poate sa continue).. m-a facut sa privesc aceste jocuri cu alti ochi si sa inteleg ce inseamna o poveste bine "povestita" si transpusa in imagini.

Probabil nu voi inceta niciodata sa visez sau sa sper la o lume mai buna care va reusi sa iasa din aceasta manie a vitezei, in care vor stii sa inteleaga ca nu avem nici o putere asupra lucrurilor care ni se intampla, ci putem doar sa stim sa privim si sa atenuam socurile.

Stop, look.. and think about it

Eu am avut o revelatie in ultima saptamana dupa ce am jucat Journey (ce soundtrack!!!) si Flower. Nu credeam ca am sa gasesc vreodata ceea ce mi-am dorit atat de mult intr-un joc: o calatorie intr-o lume total necunoscuta in care imaginatia imi ruleaza salbatic, un joc cu un mesaj insotit de emotii puternice pe parcurs, gampley care nu este repetitiv (I love that) si puzzle-uri progresive. Vreau mai multe jocuri asa. ASTA pote fi un viitor frumos in gaming.
Am ramas literalmente fara suflu la sfarsitul Journey, un joc de care nu stiam absolut nimic. L-am cumparat pentru ca mi-l recomandase Kobayashi (thanks, bro). Dupa ce Flower s-a terminat am reluat imediat primul nivel si l-am lasat sa "flow with my imagination" timp in care am inceput sa vizez cum ar fi un joc de genul Journey si Flower (emotii, mesaj, gamplay unic, nou) cu tehnologia next gen. Ba chiar ma gandeam cum ar fi un succesor Flower numit Stars? Flow in the galaxy, create stars, make planets and life :). Am ras ca un copil cand am primit si trofeul "Memories" :)

Tehnologia s-a dezvoltat enorm si jocurile parca devin din ce in ce mai superficiale. Dar uite ca mai exista o speranta in jocuri precum Flower, The Unfinished Swan, the majestic Journey. Btw, mi-am comantat coloana sonora pe CD, deci pentru mine muzica e foarte importanta in jocuri (am cateva soundtracks in colectie, Skyrim comes to mind) :)

Believe, there is still hope out there :)