Pasiune pentru locuri parasite

[Teo]

Frate, you got ballz of steel sincer. Eu m-as panica in ultimul hal sa fiu singur undeva si sa aud sunete puternice.

Daca te referi la Doftana, in filmuletul acela mai eram cu un prieten, se vede si el un pic in filmulet. Dupa cum se poate observa si din limbajul folosit in filmulete, nu am niciun fel de apartenenta catre religie sau dumnezeu iar legat de fantome si chestiuni de genul, am o parere sceptica desi am experimentat si am trait intr-un mediu mai ocult.
Intunericul si frica de singuratate sunt frici pe care le am de mic. Mi-a fost frica sa stau in camera singur pe intuneric iar cand mergeam din camera in camera, aprindeam toate becurile si maream pasul.
Desi necredincios de fel, am fost mereu atras de latura spiritelor, ocultism si moarte, desi in privinta primelor 2 am fost si sunt sceptic. Acum 2 ani incepusem cat mai adanc sa ma alatur catre aceastra lume iar in acea perioada m-am ales cu sindromul Hag, i se mai spune si SleepParalysis. Mi se intampla si de 5 ori pe seara, ajunsesem sa nu mai pot dormi singur iar in permanenta aveam nevoie de o luminita care sa ma ajute cu orientarea in spatiu (imi amintesc cat de ciudat a fost sa-i explic unei persoane la care am inoptat ca-i important pentru mine ca in camera sa fie mereu o luminita la care ma pot raporta). Pentru cei care nu au patit pana in prezent, cel putin la inceput e infiorator, auzi ce se intampla in jurul tau, vezi prin camera insa nu te poti misca. Majoritatea parerilor pe care le-am citit specifica in permanenta de simtirea cuiva in camera ce sta pe pieptul tau. Esti si intr-o stare de somnolenta-oboseala si pe moment nu gandesti coerent, mai ales daca tu in permanenta iti imbibi subconstientul cu chestiuni paranormale, tocmai vazusem acele emisiuni de pe Disovery cu case bantuite. Imi amintesc ca in prima seara am chemat-o pe maica-mea sa doarma in camera cu mine iar ea la un moment dat a plecat. Stiind ca nu pot vorbi in acea stare, m-am pus in pat in fel incat sa pot da cu calcaiele in structura patului, stateam pana la genunchi. Mi s-a intamplat iar, nu am putut da, nu puteam spune nimic, ma sufocam. Imediat cum am scapat, m-am dus glont la ea si nu am mai incercat sa atipesc. Imi era foarte frica sa adorm. Mai am o cunostinta care a patit si-mi spunea prin ce traume trece. Dupa primele 2 saptamani am inceput sa ma obisnuiesc. Pe urma au inceput sa se rarifice, pateam doar 1-2 ori pe luna iar in prezent mi se intampla de maximum 4 ori pe an. La inceput durau mult insa cu timpul, cand inveti cum sa se le faci fata nu mai e la fel, daca stai relaxat iti revi in scurt timp.

Prima experienta cu o casa asa-zisa bantuita a fost anul trecut, am stat singur acolo aproximativ 10nopti, cu pauze, mai veneam si prin Bucuresti. Nu aveam electricitate, trebuia sa trag un prelungitor de la un vecin cu care imi mai alimentam o lampa si citeam istoria artei. In acea atmosfera ma relaxa acest lucru. Erau seri cand imi era frica si traseram la orice zgomot auzit prin casa.

De la dormitul cu lumina aprinsa am ajuns ca inoptez prin tot felul de locuri stranii, in majoritatea timpului singur. Este o placere speciala cand esti singur intr-un astfel de loc si incerci sa iti controlezi bataile inimii fiindca te distrag de la auzitul linistii din jur, chiar e un sentiment special.

In momentul de fata as accepta si mi-as si dori sa ma duc singur intr-o casa de care se spune ca-i bantuita, eventual daca as avea si ceva aparatura video performanta ar fi si mai bine. Am deja ceva stabilit pentru Iunie...


Una dintre cele mai tari chestiuni traite intr-un astfel de mediu este sub forma de inregistrare audio si putin video care ulterior, dupa cateva ore de stat cu castile in urechi, pus pauza->scris->play a devenit un fisier text de vreo 5 pagini de monitor fullhd. Nu l-am publicat pe nicaieri.