TOCILÁR, - Ă, tocilari, -e, s. m. si f. 1. Persoana care se ocupa cu ascutitul instrumentelor de taiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care isi invata lectiile pe dinafara, in mod mecanic ; bucher. - Tocilă + suf. - ar
inteligent, - a a [At : ODOBESCU, S. III 19/5/Pl : nți - e
/ E : fr intelligent, lat. intelligens, - ntis 1-2 Care este inzestrat cu inteligenta (1-2) Si : ager, desptept, patrunzator 3-4 Care denota inteligenta (1-2).
Mai mergi pe la scoala