Penny Arcade: OTRSPOT Episode 1 ( PS3 Review )
Aah, Penny Arcade. Un webcomic care daca nu ar exista, probabil ca lumea ar fi fost in flacari, cerul s-ar darama, vagabonzii ar castiga la loterie si Paris Hilton s-ar bucura de o cariera de succes. Aaa... mda. Probabil ca nu... probabil. Unde eram ? A da. Un comic de succes, bla bla. Si uite-asa am ajuns la partea interesanta: Gabe si Tycho au ajuns sa aiba propriul lor joc. Ura. Deci, e ceva de capul lui sau e o porcarie ?
Penny Arcade On The Rain-Slick Precipice of Darkness Episode 1 ( versiunea Playstation 3 )
Developer: Hothead Games
Penny Arcade On The Rain-Slick Precipice of Darkness Episode 1 ( versiunea Playstation 3 )
Developer: Hothead Games
Anul este 1922, in orasul aparent linistit New Arcadia. Este dimineata perfecta, in cartierul suburban aproape perfect, si vrei sa strangi frunzele adunate in fata casei. Dupa ce aduni si ultima frunzulica, BAM. CASA ITI E STRIVITA DE UN ROBOT URIAS. HOLY. ****ING. ****. UN ROBOT URIAS. WTF?! Pe langa tine trec in fuga doi oameni ( Gabe si Tycho ), aparent urmarind behemotul de otel. Privindu-i, stii ca tot ce iti doresti acum este bineinteles, razbunare... asta, si o noua locuinta, pentru ca dupa cum stii, casa ti-a fost calcata in picioare. Dupa ce ii reintalnesti pe cei doi, li te alaturi agentiei lor numita Startling Developments Detective Agency, in care practic se lupta cu fortele raului.
Bun. Toate bune si frumoase pana aici. Doar ca... CE legatura are chestia asta cu webcomicul Penny Arcade, pe langa personaje ? Nu stiu. Mai important insa este, chiar vreau sa stiu ? Adica sa fim seriosi. Povestea e prea buna pentru a da gres. Si cum bineinteles povestea este opera creatorilor de la Penny Arcade, in mod sigur nu va da gres.
Daca la inceput nimic nu va parea sa aiba sens ( tie ce iti vine in minte cand primesti un borcan plin cu lichid galben venit dintr-un anumit organ ? ), vei vedea ca pe parcurs toate se vor imbina intr-un mod asa de bizar, incat nu vei stii aproape niciodata daca ar trebui sa spui WTF sau LOL.
Personajele, desi deloc numeroase, sunt oarecum destul de memorabile. Pe langa cateva fete cunoscute din seria Penny Arcade ( Gabe, Tycho si Anne Claire ), jocul adauga in universul Penny Arcade si alti membri, printre care un gunoier, un urinolog (... nu intrebati ), un mim, si altii ( am enumerat numai functiile acestora pentru ca numele sunt muuult prea greu de retinut, cel putin pentru mine ). Desi unii ajuta mult la dezvoltarea povestii, altii sunt pusi doar asa de pomana, cu niste misiuni care nu sunt chiar cine stie ce, probabil pentru a face jocul sa dureze mai mult si pentru ca noul univers sa nu fie mai saracacios decat deja era.
De partea raufacatorilor lista membrilor parca sta putin mai bine, insa nu cu mult ( doar 15 personaje ). Printre acestia se numara Fruit ****ers ( mai multe versiuni ), vagabonzi, mimi si altii.
Destul despre poveste, sa vorbim si despre gameplay putin ( putin, pentru ca nu este foarte profund ). Gameplayul este ca un amestec delicios dintre un adventure si un RPG. Ganditi-va la el ca la un fel de Sam & Max RPG. Adica du-te la cineva, primesti un caz, bate pe cineva si / sau adu-le ceva anume.
Sistemul de combat este unul destul de obisnuit, avand la dispozitie atacuri normale ( tu ai o grebla, Gabe da cu pumnii iar Tycho are o mitraliera ), atacuri speciale si iteme cu denumiri mai ciudate, unele cu functii de baza ca in orice alt RPG ( Speed up, Attack Up, Defense Down ) si altele mai nebunesti ( portocale cu care distragi Fruit ****ers, nasuri de clowni, etc. ). Pe langa aceste lucruri, in timp ce progresezi in joc ti se vor alatura si anumite personaje secundare care insa nu sunt tot timpul pe ecran, ci numai atunci cand sunt solicitate, acestea facand un damage mai mare. Toate aceste lucruri necesita insa un anumit timp de reincarcare. De exemplu, dupa ce ai folosit un atac normal cu Gabe, trebuie sa astepti putin pana vei putea ataca din nou cu el. Atacurile speciale se incarca numai dupa ce atacurile de baza s-au incarcat complet, iar personajele secundare se incarca cel mai greu, probabil dupa o batalie intreaga. Bineinteles, ca si in viata reala, nu poti sa dai in cineva fara sa dea si el inapoi. Asa ca jocul are incorporat si un sistem de blocare, care in final se dovedeste a fi putin prea efectiv. Acest sistem consta in apasarea butonului de blocare in timp ce health bar-ul adversarului sclipeste pentru un scurt moment. Bineinteles, prima data cand intalnesti un adversar nu stii cand acea bara va clipi, fiecare tip de adversar avand atacuri diferite, deci totul e trial and error. Dupa ce iti dai seama cine ce face insa, totul devine prea usor, pentru ca daca nimeresti acea sclipire exact la momentul potrivit, personajul tau va performa un contraatac. Acest lucru ai putea sa-l faci practic tot jocul si sa nu mori niciodata ( bine, nu chiar niciodata niciodata, da' niciodata in cam... 30000 de batalii ).
Un lucru dezamagitor la batalii sunt luptele cu bossii. Doi dintre acestia nici macar nu sunt nici macar pe departe la ce te-ai astepta, eu sincer am crezut ca sunt ca oricare alte personaje inamice din joc. Chiar daca au un health bar mai mare si atacuri mai puternice, aratau exact la fel ca ceilalti. Exceptie facand ultimul boss, care chiar daca a fost mult prea usor, este probabil printre cele mai memorabile personaje din intregul joc, care este un zeu. A da, am uitat sa va spun. Aproape tot jocul se invarte in jurul unor zei.
Exista doar patru locatii in joc, trei daca nu punem la socoteala camera lui Anne Claire care nu este un loc in care il poti explora. Acestea includ cartierul in care obisnuiai sa locuiesti, Hobo alley si Pelican bay. Nici una din aceste spatii nu sunt foarte mari, deci nu va asteptati la cine stie ce free roaming. Aceste harti sunt accesate din biroul agentiei. Apasand pe un anumit buton, poti intra acolo si poti fie sa vezi cutsceneurile din joc, fie cazurile, fie inventarul, fie dosarul cu personaje, sau sa iti selectezi zona in care vrei sa mergi, un lucru bine implementat pentru a nu fi nevoit sa te intorci pana la inceputul unei zone ca sa mergi altundeva.
Vreau sa va spun ca eu sunt absolut indragostit de stilul cu care Mike Krahulik deseneaza. De fiecare data cand ma uit la o banda desenata P-A, sunt uimit de diversitate si detalii. Din pacate, jocul nu arata nici pe departe la fel de bine ca si banda desenata. Chiar daca se vede ca are putin din stilul comicurilor P-A, grafica din joc nu este chiar punctul forte, iar faptul ca are si destule glitchuri vizuale nu este un plus. Cel mai unic lucru din joc probabil sunt cutsceneurile, facute absolut fenomenal in 2D, desenate cu grija de Krahulik insusi, totul fiind transcris in desen. Vorbeste cineva ? Bule cu text. Se povesteste ceva ? Animatii in care unghiul se schimba prin panouri. Si tot asa. Glorios.
Ei, cam asta a fost. Penny Arcade. Un joc care desi nu are nici o treaba cu banda desenata si gameplayul este putin limitat, se revanseaza printr-o poveste traznita care te va face sa vrei mai mult ( episode 2 coming soon ). Macar au incercat sa faca ceva diferit, asa ca pentru asta primeste scorul de:
Bun. Toate bune si frumoase pana aici. Doar ca... CE legatura are chestia asta cu webcomicul Penny Arcade, pe langa personaje ? Nu stiu. Mai important insa este, chiar vreau sa stiu ? Adica sa fim seriosi. Povestea e prea buna pentru a da gres. Si cum bineinteles povestea este opera creatorilor de la Penny Arcade, in mod sigur nu va da gres.
Daca la inceput nimic nu va parea sa aiba sens ( tie ce iti vine in minte cand primesti un borcan plin cu lichid galben venit dintr-un anumit organ ? ), vei vedea ca pe parcurs toate se vor imbina intr-un mod asa de bizar, incat nu vei stii aproape niciodata daca ar trebui sa spui WTF sau LOL.
Personajele, desi deloc numeroase, sunt oarecum destul de memorabile. Pe langa cateva fete cunoscute din seria Penny Arcade ( Gabe, Tycho si Anne Claire ), jocul adauga in universul Penny Arcade si alti membri, printre care un gunoier, un urinolog (... nu intrebati ), un mim, si altii ( am enumerat numai functiile acestora pentru ca numele sunt muuult prea greu de retinut, cel putin pentru mine ). Desi unii ajuta mult la dezvoltarea povestii, altii sunt pusi doar asa de pomana, cu niste misiuni care nu sunt chiar cine stie ce, probabil pentru a face jocul sa dureze mai mult si pentru ca noul univers sa nu fie mai saracacios decat deja era.
De partea raufacatorilor lista membrilor parca sta putin mai bine, insa nu cu mult ( doar 15 personaje ). Printre acestia se numara Fruit ****ers ( mai multe versiuni ), vagabonzi, mimi si altii.
Destul despre poveste, sa vorbim si despre gameplay putin ( putin, pentru ca nu este foarte profund ). Gameplayul este ca un amestec delicios dintre un adventure si un RPG. Ganditi-va la el ca la un fel de Sam & Max RPG. Adica du-te la cineva, primesti un caz, bate pe cineva si / sau adu-le ceva anume.
Sistemul de combat este unul destul de obisnuit, avand la dispozitie atacuri normale ( tu ai o grebla, Gabe da cu pumnii iar Tycho are o mitraliera ), atacuri speciale si iteme cu denumiri mai ciudate, unele cu functii de baza ca in orice alt RPG ( Speed up, Attack Up, Defense Down ) si altele mai nebunesti ( portocale cu care distragi Fruit ****ers, nasuri de clowni, etc. ). Pe langa aceste lucruri, in timp ce progresezi in joc ti se vor alatura si anumite personaje secundare care insa nu sunt tot timpul pe ecran, ci numai atunci cand sunt solicitate, acestea facand un damage mai mare. Toate aceste lucruri necesita insa un anumit timp de reincarcare. De exemplu, dupa ce ai folosit un atac normal cu Gabe, trebuie sa astepti putin pana vei putea ataca din nou cu el. Atacurile speciale se incarca numai dupa ce atacurile de baza s-au incarcat complet, iar personajele secundare se incarca cel mai greu, probabil dupa o batalie intreaga. Bineinteles, ca si in viata reala, nu poti sa dai in cineva fara sa dea si el inapoi. Asa ca jocul are incorporat si un sistem de blocare, care in final se dovedeste a fi putin prea efectiv. Acest sistem consta in apasarea butonului de blocare in timp ce health bar-ul adversarului sclipeste pentru un scurt moment. Bineinteles, prima data cand intalnesti un adversar nu stii cand acea bara va clipi, fiecare tip de adversar avand atacuri diferite, deci totul e trial and error. Dupa ce iti dai seama cine ce face insa, totul devine prea usor, pentru ca daca nimeresti acea sclipire exact la momentul potrivit, personajul tau va performa un contraatac. Acest lucru ai putea sa-l faci practic tot jocul si sa nu mori niciodata ( bine, nu chiar niciodata niciodata, da' niciodata in cam... 30000 de batalii ).
Un lucru dezamagitor la batalii sunt luptele cu bossii. Doi dintre acestia nici macar nu sunt nici macar pe departe la ce te-ai astepta, eu sincer am crezut ca sunt ca oricare alte personaje inamice din joc. Chiar daca au un health bar mai mare si atacuri mai puternice, aratau exact la fel ca ceilalti. Exceptie facand ultimul boss, care chiar daca a fost mult prea usor, este probabil printre cele mai memorabile personaje din intregul joc, care este un zeu. A da, am uitat sa va spun. Aproape tot jocul se invarte in jurul unor zei.
Exista doar patru locatii in joc, trei daca nu punem la socoteala camera lui Anne Claire care nu este un loc in care il poti explora. Acestea includ cartierul in care obisnuiai sa locuiesti, Hobo alley si Pelican bay. Nici una din aceste spatii nu sunt foarte mari, deci nu va asteptati la cine stie ce free roaming. Aceste harti sunt accesate din biroul agentiei. Apasand pe un anumit buton, poti intra acolo si poti fie sa vezi cutsceneurile din joc, fie cazurile, fie inventarul, fie dosarul cu personaje, sau sa iti selectezi zona in care vrei sa mergi, un lucru bine implementat pentru a nu fi nevoit sa te intorci pana la inceputul unei zone ca sa mergi altundeva.
Vreau sa va spun ca eu sunt absolut indragostit de stilul cu care Mike Krahulik deseneaza. De fiecare data cand ma uit la o banda desenata P-A, sunt uimit de diversitate si detalii. Din pacate, jocul nu arata nici pe departe la fel de bine ca si banda desenata. Chiar daca se vede ca are putin din stilul comicurilor P-A, grafica din joc nu este chiar punctul forte, iar faptul ca are si destule glitchuri vizuale nu este un plus. Cel mai unic lucru din joc probabil sunt cutsceneurile, facute absolut fenomenal in 2D, desenate cu grija de Krahulik insusi, totul fiind transcris in desen. Vorbeste cineva ? Bule cu text. Se povesteste ceva ? Animatii in care unghiul se schimba prin panouri. Si tot asa. Glorios.
Ei, cam asta a fost. Penny Arcade. Un joc care desi nu are nici o treaba cu banda desenata si gameplayul este putin limitat, se revanseaza printr-o poveste traznita care te va face sa vrei mai mult ( episode 2 coming soon ). Macar au incercat sa faca ceva diferit, asa ca pentru asta primeste scorul de:
3.5 Ctulhu cu bereta din 5.
Total Comments 2
Comments
-
E fun, imi place grafica lui foarte cartoonish. Ce ai scris este foarte corect. Good JobPosted 07-01-2009 at 06:56 PM by eXist
-
Hehe. Good job ! Keep them coming
Posted 26-01-2009 at 01:02 AM by MonkY
