R.I.P. Adrian Păunescu

[nightprowler]

Mi se pare cam aiurea cand oameni care nu au trait acele vremuri isi dau cu parerea despre cum era...

ai dreptate...e aiurea sa comenteze pusti care nici macar nu stiu ce si cum. si daca nu stiu ce si cum nu isi pot face nici o parere proprie asupra a celor care au trait atunci sau a celor intamplate atunci.
e usor sa te uiti repede pe net sau sa ii asculti pe unii care au prins si ei o idee din zbor si sa o repeti ca papagalul, fara ca macar sa gandesti.

[Razvan]

hai sa bag si eu un clip, ca vad ca e cu d-astea...
YouTube - Adrian Paunescu 1
cine stie...poate te va considera si pe tine cineva un mare roman...probabil ca nu...

Ai dreptate. Trebuie sa-l consideram un mare om si un patriot pe cel care scria poezii si scrisori "eroului sublim". In legatura cu video-ul tau sunt de acord ca Cenaclul insemna singura distractie daca poate fi nu mita asa a celor de atunci, dar crezi ca daca nu era un apropiat al sistemului era lasat sa conduca asa ceva?
De ce in '89 acei oameni il injurau si il urau atat de mult? Ma gandesc ca nu erau "niste pusti care nu stiu ce si cum".

Mi se pare cam aiurea cand oameni care nu au trait acele vremuri isi dau cu parerea despre cum era...

Din fericire nu am trait atunci si nu-mi dau cu parerea despre cum era ci doar observ cateva lucruri evidente.

[nightprowler]

Ai dreptate. Trebuie sa-l consideram un mare om si un patriot pe cel care scria poezii si scrisori "eroului sublim". In legatura cu video-ul tau sunt de acord ca Cenaclul insemna singura distractie daca poate fi nu mita asa a celor de atunci, dar crezi ca daca nu era un apropiat al sistemului era lasat sa conduca asa ceva?
De ce in '89 acei oameni il injurau si il urau atat de mult? Ma gandesc ca nu erau "niste pusti care nu stiu ce si cum".



Din fericire nu am trait atunci si nu-mi dau cu parerea despre cum era ci doar observ cateva lucruri evidente.

De ce crezi ca a vrut sa para un apropiat al sistemului? Nu cumva ca sa isi indeplineasca acest scop, de a-si manifesta dragostea de patrie si de popor?
Si nu cred ca Cenaclul poate fi considerata o fosta singura metoda de "distractie" a romanilor in perioada aia.
A, am uitat...mult rau a mai facut Paunescu...foarte mult. Adevarata activitate comunista, ce sa zic.

Nu mai am de gand sa ma contrazic cu altii, asa ca si daca imi vei raspunde, nu voi mai continua...n-are rost.
Discutia in contradictoriu va exista mereu si atata timp cat eu am o parere si altcineva are o alta parere, amandoi tinand la a sa, nu ajungem nicaieri, asa ca mai bine o lasam balta.

[cryyo]

Compromis nu e sinonim cu inchinat sau aservit puterii.
In viata unui om lucririle nici pe depate nu se impart in alb si negru. Sunt o multime de nuante de gri.
Si pe urma, e important de vazut in ce au constat compromisurile, in ce scop sunt facute.
Si nu in ultimul rand, un intelectual, dupa logica mea, nu are cum sa deserveasca cu adevarat un regim asupritor, dictatorial. Ar fi nefiresc, nu ar cadra de nici o culoare cu dimensiunea in care ar percepe un intelectual, un intelectual adevarat, lumea inconjuratoare si ce se peterece in ea.

[GuCOZA]

Un mare, roman si patriot pacat ca a plecat dintre noi.

[Razvan]

Ne urcasem cu toţii �n autobuz
Care nu era confortabil, dar era independent,
N-avea fiecare locul său,
Dar ne g�ndeam că o să aibă,
Era primăvară,
Venea vara,
Se dezgheţau drumurile,
Puteai să mergi cu gulerul cămăşii descheiat,
Se dezgheţau drumurile,
Noi c�ntam c�ntece de-ale noastre, vechi,
Pe care nu le mai c�ntasem de multă vreme
Şi unii din cauza vitezei,
Care-i �mbăta,
Alţii cu o tandră ironie,
Am �nceput să zicem, să c�ntăm
Că autobuzul nostru
E cel care dezgheaţă
Drumul pe care mergem.

Pe direcţia aceea spre munte,
Spre marele munte,
Nu mai mersese niciodată un autobuz,
Numai turişti particulari,
Numai nebuni ocazionali.

Aşa că nu ne interesa destinaţia,
Ne ajungea bucuria
Că mergem cu toţii spre marele munte.
Şoferul era t�năr,
Conducea pentru prima oară
Un asemenea autobuz.
Fusese ajutor de şofer,
Lucrase mult şi cinstit,
După cum mergea, după cum fr�na,
Era fără �ndoială cel mai bun şofer
Dintre toţi şoferii noştri,
Ăsta conduce exceptional, strigăm noi,
Ăsta-i omul care ne trebuie
Şi el dădea din m�nă cu modestie
Rug�ndu-ne să nu-l mai lăudăm,

Cal �ncurcăm la condus.
�n fond e autobuzul dvs.,
Eu sunt al dvs.,
M-aţi ales să conduc autobuzul,
Asta-i treaba mea.

Noi am aplaudat, chiar şi aceasta lepădare, a lui,
De laudele noastre.

Şi autobuzul mergea mai departe
Şi-n diverse localităţi, �n care ne opream,
Mulţi urcau
Şi nimeni nu mai voia să coboare.
Era un autobuz unic
Nu mai exista aşa ceva �n imprejurimi.
Rămăseseră-n urmă troleibuzele agăţate
De reţeaua electrică
Şi lipsite de orice independenţă,
Tramvaiele �nghesuite �ntre sine
Şi aceeaşi reţea.

Autobuzul nostru se �ncărcase �nspăim�ntător,
Fiecare urca �n autobuz cu ce avea mai bun,
Şoferul conducea exceptional,
Nimeni nu conduce mai bine ca el,
Strigam noi
Şi el dădea moale din m�nă,
Şi noi strigam iarăşi,
Lasă frate, lasa modestia la o parte,
Da-o dracului de modestie
Noi, care n-am avut niciodată posibilitatea
Unui asemenea drum,
Ştim valoarea lui adevărată,
Eşti al nostru,
Eşti dintre ai noştri,
Răm�i �ntre noi,
Bravo,
Ura,

Şi el nu mai putea să ne oprească,
Trebuia să fie atent la drum,
Iar noi eram prea mulţi
Şi �ncepusem să-l �ncomodăm,
Stăteam claie peste grămadă �n autobuz,
Dar uneori �i blocam o m�nă sau un picior,
P�nă c�nd c�ţiva meseriaşi
L-au rugat să oprească pentru c�teva minute
Ca să-i faca o cuşca de protecţie,
Să nu-l mai �ncomodăm la condus,

Dar să-şi ia şi nevasta l�ngă el,
Au zis alţii,
Că drumul e lung şi se plictiseşte omul.
Şi uite-l acum �n cuşca lui de protecţie,
�n cabina lui blindată!

Ce hotăr�t conduce,
A dat drumul şi la muzică,
Se aude �n toată maşina o muzică eroica,
Pe care o �ntrerupem noi din c�nd �n c�nd
Cu c�ntece despre el şi de drumul nostru,
Şi hai, mă, să fim atenţi şi cu nevastă-sa,
Ca şi el e om.

�n autobuz vara e cald
Iarna e frig,
Drumul continua,
Am �nceput să obosim,
Nene şoferule, opreşte,
Să ne odihnim şi noi.
Să te odihneşti şi dumneata,
Că n-o fi foc,
Dar el nu mai aude,
El conduce,
Şi-ntr-adevăr, conduce exceptional,
E cel mai bun, strigam toţi,
Dar ne e foame,
Pentru că n-am mai oprit demult,
Şi-avem nevoie şi noi
De p�ine, de apă, de un răgaz,
Probabil c-am �nceput să-l şi enervăm
Cu mofturile noastre
Setea, foamea, somnul,
Geamurile autobuzului nu mai există demult,
Pe ele au sărit cei ce n-au mai putut suporta,
Uşile au ruginit şi nu se mai deschid,
Şi şoferul conduce autobuzul
Din ce �n ce mai nervos,
A �nceput să facă şi accidente,
Stau şi el şi nevastă-sa cu m�inile pe volan,
Marile piscuri �i cheamă,
Mai e puţin combustibil,
Am intrat pe un fel de linie ferată,
Vecină cu drumul,
După ce ni s-au spart cauciucurile
Şi după ce şoferul a dăr�mat
Cu lovituri de autobuz
Case şi biserici,
Sate şi oraşe,
�ncepem să cobor�m,
Şi bine�nţeles că viteza creşte,
Aşa e la orice cobor�re,
Viteza creşte,
Nu mai e nimeni �n autobuz,
Unii au murit,
Alţii au fugit,
Alii ne-am uscat de foame şi de sete,
Alţii am �ngheţat de frig,
Muntele e tot mai departe,
Dar autobuzul coboară
Halucin�nd pe linia moartă
De cale ferată,
Şi numai ei doi,
Şoferul şi nevastă-sa,
�n cabina blindată,
Se uită doar �nainte,
Nu mai ştiu pe cine conduc şi unde se duc,
Şi de ce tac toţi pasagerii
Şi de ce se merge cu viteza prăbuşirii,
C�nd excursia �ncepuse at�t de frumos
Către marele munte.

Adrian Paunescu, 1987

[cristi-dinu]

Adrian Paunescu

�ntreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine �nsumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric �n pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind �n ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi at�t de t�năr şi-at�t de curajos,
Aţi deşteptat �ntreagă speranţa rom�nească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi dobor�t minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, �n viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede �nt�i pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
C�nd adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

Acest popor doreşte �ntregul adevăr
Şi-acum c�nd grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, �nu de justificări�,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării �n cel mai simplu mod
Ca-n '72, ţin minte: �Acum ori niciodată!�

De-aici, din umilinţa la care sunt constr�ns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de pl�ns
Am să vă fiu ostaşul cinstit p�nă la moarte.

Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei rom�neşti
Şi tot ce e valoare �n juru-i să adune.

Ce radicalitate �n felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma �n torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am �n mine forţă.

�n vremurile grele pe care le trăim
C�nd o planetă-ntreagă se pl�nge că o doare,
Dezamors�nd minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.

Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine �nsuşi falsifică şi minte.

Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.

Să vină primăvara conştiinţei rom�neşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătr�ni, şi pruncii.

�ndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,

Să vină Adevărul, să vină Primăvara.

Ne urcasem cu toţii �n autobuz
Care nu era confortabil, dar era independent,
N-avea fiecare locul său,
Dar ne g�ndeam că o să aibă,
Era primăvară,
Venea vara,
Se dezgheţau drumurile,
Puteai să mergi cu gulerul cămăşii descheiat,
Se dezgheţau drumurile,
Noi c�ntam c�ntece de-ale noastre, vechi,
Pe care nu le mai c�ntasem de multă vreme
Şi unii din cauza vitezei,
Care-i �mbăta,
Alţii cu o tandră ironie,
Am �nceput să zicem, să c�ntăm
Că autobuzul nostru
E cel care dezgheaţă
Drumul pe care mergem.

Pe direcţia aceea spre munte,
Spre marele munte,
Nu mai mersese niciodată un autobuz,
Numai turişti particulari,
Numai nebuni ocazionali.

Aşa că nu ne interesa destinaţia,
Ne ajungea bucuria
Că mergem cu toţii spre marele munte.
Şoferul era t�năr,
Conducea pentru prima oară
Un asemenea autobuz.
Fusese ajutor de şofer,
Lucrase mult şi cinstit,
După cum mergea, după cum fr�na,
Era fără �ndoială cel mai bun şofer
Dintre toţi şoferii noştri,
Ăsta conduce exceptional, strigăm noi,
Ăsta-i omul care ne trebuie
Şi el dădea din m�nă cu modestie
Rug�ndu-ne să nu-l mai lăudăm,

Cal �ncurcăm la condus.
�n fond e autobuzul dvs.,
Eu sunt al dvs.,
M-aţi ales să conduc autobuzul,
Asta-i treaba mea.

Noi am aplaudat, chiar şi aceasta lepădare, a lui,
De laudele noastre.

Şi autobuzul mergea mai departe
Şi-n diverse localităţi, �n care ne opream,
Mulţi urcau
Şi nimeni nu mai voia să coboare.
Era un autobuz unic
Nu mai exista aşa ceva �n imprejurimi.
Rămăseseră-n urmă troleibuzele agăţate
De reţeaua electrică
Şi lipsite de orice independenţă,
Tramvaiele �nghesuite �ntre sine
Şi aceeaşi reţea.

Autobuzul nostru se �ncărcase �nspăim�ntător,
Fiecare urca �n autobuz cu ce avea mai bun,
Şoferul conducea exceptional,
Nimeni nu conduce mai bine ca el,
Strigam noi
Şi el dădea moale din m�nă,
Şi noi strigam iarăşi,
Lasă frate, lasa modestia la o parte,
Da-o dracului de modestie
Noi, care n-am avut niciodată posibilitatea
Unui asemenea drum,
Ştim valoarea lui adevărată,
Eşti al nostru,
Eşti dintre ai noştri,
Răm�i �ntre noi,
Bravo,
Ura,

Şi el nu mai putea să ne oprească,
Trebuia să fie atent la drum,
Iar noi eram prea mulţi
Şi �ncepusem să-l �ncomodăm,
Stăteam claie peste grămadă �n autobuz,
Dar uneori �i blocam o m�nă sau un picior,
P�nă c�nd c�ţiva meseriaşi
L-au rugat să oprească pentru c�teva minute
Ca să-i faca o cuşca de protecţie,
Să nu-l mai �ncomodăm la condus,

Dar să-şi ia şi nevasta l�ngă el,
Au zis alţii,
Că drumul e lung şi se plictiseşte omul.
Şi uite-l acum �n cuşca lui de protecţie,
�n cabina lui blindată!

Ce hotăr�t conduce,
A dat drumul şi la muzică,
Se aude �n toată maşina o muzică eroica,
Pe care o �ntrerupem noi din c�nd �n c�nd
Cu c�ntece despre el şi de drumul nostru,
Şi hai, mă, să fim atenţi şi cu nevastă-sa,
Ca şi el e om.

�n autobuz vara e cald
Iarna e frig,
Drumul continua,
Am �nceput să obosim,
Nene şoferule, opreşte,
Să ne odihnim şi noi.
Să te odihneşti şi dumneata,
Că n-o fi foc,
Dar el nu mai aude,
El conduce,
Şi-ntr-adevăr, conduce exceptional,
E cel mai bun, strigam toţi,
Dar ne e foame,
Pentru că n-am mai oprit demult,
Şi-avem nevoie şi noi
De p�ine, de apă, de un răgaz,
Probabil c-am �nceput să-l şi enervăm
Cu mofturile noastre
Setea, foamea, somnul,
Geamurile autobuzului nu mai există demult,
Pe ele au sărit cei ce n-au mai putut suporta,
Uşile au ruginit şi nu se mai deschid,
Şi şoferul conduce autobuzul
Din ce �n ce mai nervos,
A �nceput să facă şi accidente,
Stau şi el şi nevastă-sa cu m�inile pe volan,
Marile piscuri �i cheamă,
Mai e puţin combustibil,
Am intrat pe un fel de linie ferată,
Vecină cu drumul,
După ce ni s-au spart cauciucurile
Şi după ce şoferul a dăr�mat
Cu lovituri de autobuz
Case şi biserici,
Sate şi oraşe,
�ncepem să cobor�m,
Şi bine�nţeles că viteza creşte,
Aşa e la orice cobor�re,
Viteza creşte,
Nu mai e nimeni �n autobuz,
Unii au murit,
Alţii au fugit,
Alii ne-am uscat de foame şi de sete,
Alţii am �ngheţat de frig,
Muntele e tot mai departe,
Dar autobuzul coboară
Halucin�nd pe linia moartă
De cale ferată,
Şi numai ei doi,
Şoferul şi nevastă-sa,
�n cabina blindată,
Se uită doar �nainte,
Nu mai ştiu pe cine conduc şi unde se duc,
Şi de ce tac toţi pasagerii
Şi de ce se merge cu viteza prăbuşirii,
C�nd excursia �ncepuse at�t de frumos
Către marele munte.

Adrian Paunescu, 1987

Pai si ce vrei sa demonstrezi? Sunt doua poezii total opuse.

[Donely]

@Razvan
Un singur post al tau tendentios daca mai vad in thread-ul asta si ai zburat de pe forum cateva zile. Aici pui un gand pios nu murdarii mai ales ca nu ai trait acele vremuri si o iei dupa ureche ca manelistii. NU facem aici analiza ce a facut bun Paunescu si ce nu. Vrei sa spui un cuvant de adio atunci pune daca nu abtinete. Multumesc !

[Alexander S77]

Exact.
Pacat ca a murit,
pentru un patriot si un poet asa de mare ca Adrian Paunescu: Respect!