Arta in noile media - Jocuri video

[trickz]

In aceste randuri mi-am propus sa dezbat ideea jocului video ca arta. Pana unde se intind granitele multimedia? Oare putem aduce la zi definitiile? De ce se numeste graficianul "Graphic artist" si, oare, asta transforma munca sa in arta? Toate aceste intrebari isi gasesc greu un raspuns, mai ales datorita imposibilitatii de a defini exact notiunile "arta" si "joc". Granita a devenit din ce in ce mai fina, cu aparitia jocurilor ce puteau fi atribuite, individual, fiecarei categorii.

Ce este arta? Definitia a suferit diverse modificari, pe parcursul timpului, definind de la stiinta pana la obiectul fizic. Totusi, in zilele noastre, o singura definitie ramane in picioare: arta este lipsita de orice alta utilizare. Mai exact, o capodopera nu o sa aiba un alt rol decat acela de a fi vazuta/ascultata. Termenul este cel mai des intalnit in contextul artelor vizuale: pictura, sculptura, fotografie si altele. Muzica, teatrul si filmul sunt arte performative, ale spectacolului; artistul isi foloseste corpul pentru a transmite mesajul. Arta decorativa sta in antiteza, fiind singura care nu uita de aspectul practic, exemplu fiind arhitectura.

Un joc video reprezinta interactiunea umana cu o interfata grafica, generand feedback vizual pe un ecran. Desi au fost prezente ca prototipuri inca din anii ’40, primul succes la vanzari a fost jocul de arcada “Computer Space”, creat in anul 1971, ce folosea un televizor alb-negru pentru redarea miscarilor unei rachete. Patru ani mai tarziu, compania Atari devenea celebra datorita lansarii modelului 2600, care muta distractia din arcade, acasa, in fata televizorului. Cu jocuri precum Pacman sau Space Invaders, Atari 2600 a ajuns repede in sufrageria fiecarui copil american. Astazi, jocurile video sunt impartite pe mai multe platforme, portabile sau fixe. Totusi, definitia termenului "joc" invoca un spirit ludic, non-artistic. Atribuirea unei valori artistice ar necesita introducerea unor teme serioase, care ar contrazice insasi definitia.

Creatorii de jocuri au inteles ca inovatia necesara pentru a captiva tinerii jucatori consta in varietatea decorurilor de joc. De la peisaje urbane transformate digital in teren de lupta, pana la exoticele insule ce adapostesc circuite de masini, designerii au reinventat realul, adaugand picaturi de actiune si utopie. Acesta consider ca este un termen corect: designer grafic, nu "artist grafic". Cum arhitectul nu se numeste "artist arhitect", datorita laturei... practice a produsului final.

Criticul Roger Ebert considera ca jocurile video pot, cel mult, sa aspire la titlul de "arta". Diferenta dintre arta si joc fiind ca un joc poate fi castigat. El propune ideea adaptarii operei "Romeo si Julieta" intr-un joc cu mai multe finaluri, dintre care unul fericit. Toata valoarea artistica s-ar pierde.

Bioshock, lansat in 2007, prezinta universul secret, subacvatic, construit de un miliardar excentric ce oferea adapost personajelor valoroase din perioada interbelica. Orasul a cunoscut o inflorire a tehnologiei si a geneticii, oamenii ajungand sa cumpere de la magazin puteri supranaturale. Progresul genetic a venit si cu dezavantaje, respectiv instabilitatea mentala a utilizatorilor, ceea ce a dus la distrugerea visului utopic al fondatorului, dar si la degradarea arhitecturii art-deco a complexului. Arhitectura, reprezentativa pentru perioada interbelica, este ajutata de cateva elemente moderne, fiind apropiata de curentul science-fiction “SteamPunk. In cartea “Digital Culture: Understanding New Media” poate fi gasita o analiza critica a acestui joc ca mediu artistic. Bioshock este laudat pentru decor, sunet si puterea pe care o exercita aceasta combinatie de a captiva jucatorul pe parcursul povestii, fiind cu adevarat un mediu artistic. In 2011, Institutul Smithsonian a gazduit o expozitie pe tema artei in multimedia, cu Bioshock la loc de onoare, demonstrand ca definitiile clasice ale artei pot fi aduse la zi.


Pe latura reala, Assassin’s Creed 2, un joc lansat in 2009, ne transpune in pielea unui tanar nobil italian din secolul XV, care descopera ca face parte dintr-o familie de asasini. Pentru a respecta acuitatea peisajelor, au fost angajate mai multe echipe de arheologi, dar si de graficieni. In total, au lucrat 450 de oameni, triplu fata de un joc normal. Desi prezenta un decor real, jucatorii au fost captivati de detaliile cu care au fost modelate orasele Florenta, Venetia si Roma. Inteligenta artificiala adauga un plus de savoare, permitand interactiunea cu viata cotidiana a orasului.

In 2012, NEA (National Endowment for the Arts - in SUA) recunoaste oficial statutul artistic al jocurilor video, ca "performance art", deschizand calea unor imprumuturi pentru "artistii aspiranti", dar si o acceptare in alte medii artistice. Diverse elemente din jocuri si-au facut aparitia in cultura pop, deci si in reprezentarile vizuale ale tinerilor fotografi, pictori sau sculptori. Jocul poate fi placut estetic, dar jocul artistic este o structura complexa, cu scopul de a produce o reactie. Eu consider ca un joc artistic trebuie sa aiba cat mai multa interactivitate, in timp ce te obliga sa parcurgi o experienta unica spre un final stabilit, irevocabil.

[paunstefan]

Foarte bun articolul. Dar ai vorbit in mare parte despre grafica, care putem spune ca e doar jumatate (la unele jocuri), o alta parte e povestea.
O carte e considerata arta (literara) pentru ca transmite ideile unei persoane (doar una), atat timp cat un joc transmite ideile si sentimentele directorului/scriitorului el poate fi considerat arta la fel de bine ca o carte sau un film. Dar acum jocurile sunt facute de echipe foarte mari de oameni si ideile din el vin de la zeci de oameni, nu poti sa mai zici ca transmite sentimentele unuia.
Sa luam ca exemplu seria Metal Gear Solid (in special MGS2), care e o serie in care povestea vine aproape in totalitate de la Kojima, el prin jocurile care le face isi impartaseste ideile cu lumea. MGS2 e considerat primul joc postmodernist si povestea dezbate idei ca: ce este realitatea, prin ce se defineste o persoana si multe altele. Are o poveste mai complexa decat in multe carti si filme, deci am putea sa il consideram arta.

Daca vreti sa cititi mai mult: Are Videogames Art?.
Si daca vreti sa auziti mai multe despre povestea din MGS2:


Imi cer scuze daca ceea ce am scris mai sus are o exprimare dificila, sunt cam obosit.

[RonanN1]

Eu nu vreau sa ma laud dar mi-am facut lucrarea de disertatie pe asa ceva si-am luat nota ZC (ma rog, In-game advertising dar am avut capitol si despre arta).

...asta acum 2 ani

Excelent scris BTW

[Krusht]

Eu nu vreau sa ma laud dar mi-am facut lucrarea de disertatie pe asa ceva si-am luat nota ZC (ma rog, In-game advertising dar am avut capitol si despre arta).

...asta acum 2 ani

Excelent scris BTW

Copy-Paste?

[MonkY]

In opinia mea, arta in jocuri devine incet-incet cea mai semnificativa "ramura" pentru timpurile in care traim. In aceste vremuri pentru multi un tablou pare prea static, o carte prea lenta, un film prea scurt si cu o prea slaba interactiune... motive pentru care cred ca jocurile au inceput sa aiba din ce in ce mai mare succes si sa atraga din ce in ce mai multi artisti, designeri, compozitori, programatori (sa nu uitam ca pentru multi, chiar si programarea e o arta totusi).

La nivel practic insa, arta in jocuri o consider inca destul de mult constransa de limitarile hardware... e greu sa-i spui unui artist sa lucreze cu texturi de 512 x 512 cand el probabil lucreaza pe un sevalet unde se sare de 30-40 de megapixeli. E greu sa se exprime un artist in Maya sau 3DS cand pentru un filmulet de 10 minute are nevoie de luni de rendering. La fel, un artist lucreaza in propriul sau timeline... e al naibii de greu sa faca arta atunci cand i se spune "trebuie sa creezi 50 de peisaje in 30 de zile". De aceea si vedem atat de putina originalitate, in special la companiile mari, unde artistii sunt fortati sa lucreze "pe banda".

Cu toate acestea, ma uit la unii din copiii zilei de azi... si ma minunez. Ii vad cum dau repede skip peste intro, dau skip la poveste... importanta e doar actiunea... kill - kill - kill. Pacat!

[razvanrazy]

MonkY, tot ce ai zis este exact la fel ca la un fotograf care trebuie sa faca poze la o nunta. Nu-ti trebuie creier pentru asa ceva si-ti omoara absolut orice urma de originalitate. Oricat de bun ar fi un fotograf, oamenii sunt tot falsi si-si iau "fata de poza" si trebuie sa faci aceleasi poze monotone.

Din pacate, momentan totul se rezuma la putin timp si putini bani bagati si foarte multi scosi.

Respectul meu pentru cele cateva companii mari care isi permit sa amane un joc cu inca cateva luni/1 an.