"Nothing is true, everything is permitted"
Aceste cuvinte mi-au ramas in minte, incepand cu sfarsitul anului 2007, caci a fost o perioada in care desi afara era frig, eu eram pe undeva departe, prin Ierusalim, Damasc, sau Acre si eram un personaj numit Altair, un asasin ce era nevoit sa-si recastige reputatia, din cauza unor greseli, care de fapt nu existau, totul facand parte din planul maestrului sau.
Ubisoft Montreal (studioul ce a dat viata primului Prince of Persia din trilogia "The Sands of Time") a castigat intr-adevar bani frumosi cu acest joc ce a fost in acelasi timp si bine apreciat de critici, numit Assassin's creed, a carui actiune se desfasura pe doua planuri, unul in care veti juca drept Desmond Miles si celalalt pe care l-am descris sumar, mai sus, plasat in anul 1191, in momentul celei de a treia cruciade in Regatul Sfant. Imi amintesc si acum de frumoasa Jade Raymond, si zambetul ei fabulous, ce aparea de fiecare data cand ne prezenta aceasta creatie. Aceasta "capodopera" fost in centrul atentiei pentru o buna perioada de timp, insa a avut si defecte: era intr-adevar un joc repetitiv, nu puteai inota, nu puteai sa te distrezi in acea lume si dupa final, parca erau prea putine lucruri de facut, etc.
"Nulla � reale, tutto � lecito. Requiescat en pace" Ezio Auditore
Trece un an�fara nici macar o urma, un mic videoclip, iar fanii scoteau zvonuri din orice, pana cand, dupa inca o mica perioada de tacere, apare primul trailer, in luna iulie pentru E3-ul din acest an. Apoi detaliile incep sa se tina lant pana la lansare. Trebuie sa recunosc cel mai mult mi-a placut "Ezio's Destiny trailer". Trec cateva zile si pun si eu mana pe varianta White Edition, de Xbox 360 a jocului (thanks to web), il desigilez, ma uit rapid prin manual, deschid Xbox-ul ce parea sa fiarba dupa atata asteptare (nu degeaba are culoarea rosie), introduce discul si incep sa joc.
Totul prinde viata odata cu nasterea protagonistului, cel mai mic membru al familiei Auditore a frumosului oras numit Florenta din Italia, undeva in anii 1400. In paralel se continua si povestea lui Desmond Miles, care descopera pe parcurs ca poate sa faca si el lucrurile pe care le facea Altair si Ezio. Inapoi la Ezio, pot spune ca acesta nu incepe prin a fi un asasin, ci mai degraba ca un tanar rebel si invata sa fie un asasin datorita intamplarilor prin care acesta trece. In curand fratii lu si tatal (Giovani Auditore da Firenze) sfarsesc prin a fi spanzurati iar asta da cu adevarat startul actiunii.
Gameplay-ul a fost cu adevarat dezvoltat, acum asasinul nostru putand sa se arunce fara frica in apa, sa calareasca pana se plictiseste, sa vasleasca gondola, sa se plimbe cu o caruta cu cai, sa atinga inaltul cerului cu aparatul de zbor a lui Leonardo da Vinci, ce ii devine de-a lungul jocului chiar un prieten si nu doar un om de la care isi perfectioneaza armele sau isi face altele noi. In joc veti putea de data asta sa strangeti bani si chiar sa ii folositi cu ce scop doriti: sa cumparati medicamente, arme, armura, sa va schimbati culoarea costumului, bilet pentru fast travel, platirea unor asa-numite "courtesans", mercenary si hoti, pentru a va ajuta in misiunile voastre. De data asta, asasinul nu trebuie sa astepte un grup de calugari pentru a se putea ascunde, ci poate sa faca asta cu orice grup de oameni. De asemenea cataratul nu mai este la fel de lent ca in primul joc, ci mai natural si mai fluent, iar o varietate mult mai mare a misiunilor si a combatului lasa gamerul sa se simta mult mai liber si taie absolut o problema care ne macina in primul joc si anume: repetitivitatea.
Orasele in care actiunea are loc sunt Firenze (Florenta), Venice (Venetia), care e plina de gondolele specific, o mica particica din Roma, insa numai ultima misiune. In rest diferite cetati precum Monteriggioni, Forli, Tuscany si Romagna (daca nu gresesc). Lumea jocului este oricum imensa si foarte bine realizata si pare intr-adevar mult mai "naturala" decat in primul joc. Catacombele care au fost adaugate in joc dau o savoare in plus jocului si mie cel putin imi aduce aminte de Prince of Persia, ceea ce este bine.
Cat despre armament, nu duce lipsa de nimic: hidden blades, smoke bombs, sabii, cutite, pistolul din hidden blade, ce apare si in trailerul de la E3 2009, otrava, posibilitatea de a lua arma direct din mana inamicului, etc.
Grafica este intr-adevar mai buna decat in primul joc si este una splendida, insa daca vrei sa o compari cu un joc gen Uncharted Among Thieves, e o mare diferenta intr-adevar, si asta ar fi in principal la detaliile personajelor. Jocul ruleaza native in 720p insa poate face upscale pana la 1080p. Bug-uri mai apar, insa niciun joc nu este perfect. Unul care m-a deranjat era cand ma urcasem pe un turn si am sarit sa omor un arcas. Ei bine in momentul urmator m-am trezit cu Ezio la o mica distanta de cladire, levitand, cu hidden-blade-ul infipt in ochiul arcasului�si apoi a avut loc o interesanta cadere care surprinzator nu l-a afectat deloc pe eroul nostru.
Daca va intrebati "Merita cumparat?" raspunsul meu este DA, pentru ca este un joc muncit, apreciat in acelasi timp de critici, presarat pe alocuri cu umor, gustos in acelasi timp pentru fanii primului joc cat si pentru cei ce cauta o noua bucatica de aventura si nu stiu unde sa o gaseasca.
Story: 9
Gameplay: 10
Sunet: 10
Grafica: 9
Nota Finala: 9,5
Bookmarks