Incep primul meu review precizand ca multe dintre parerile care vor urma pot fi subiective, mentionez de la inceput ca sunt un mare admirator al acestei serii, celelalte terminandu-le integral in cel mai mare rang, Silent Assassin. La fel aveam de gand sa fac cu partea aceasta, prin urmare haideti sa aflam daca a meritat asteptarea ultimei iteratii din seria Hitman? Vedeti in cele ce urmeaza daca Absolution merita sau nu!
Poveste
Jocul incepe cu o misiune clara: moartea Dianei. Travis, unul dintre mai marii agentiei te convinge sa o omori pe Diana, ea si-a insusit beneficiile agentiei si acum reprezinta o amentintare pentru toti agentii iar cum 47 are cea mai mare rata de succes, ceilalti au decis ca el sa o faca. Povestea are anumite momente imprevizibile dar in mare parte prezinta personajul principal intr-o mare fuga fata de cei ce-l vaneaza. Nu vreau sa dau mai multe detalii legate de poveste pentru a nu strica placerea de a juca.
Legat de personaje, jocul sta cam prost la acest capitol. Jocul pune un foarte mare accent pe unul dintre inamicii principali, Dexter (nu mi-a starnit vreun sentiment de antipatie sau orice altceva), un personaj total neinteresant cu foarte multi bani care risca foarte mult tot pentru bani. Pe langa 47, un personaj partial interesant a fost Travis, s-a creat intre ei un mic razboi ideologic asemena celui dintre Sergei Zavorotko si 47 din Hitman 2:SA dar la o cota mai mica.
Grafica
Jocul arata superb si se misca fluent, ma indoiesc ca pe generatia actuala de consola l-ar fi putut face mai aratos. Exceptand cateva nivele, partea artistica nu exceleaza iar locatiile sunt destul de putine. Animatiile sunt facute exemplar, glitch-uri nu am intalnit, totul a rulat cum a fost in plan.
Sunet
Pana prin august am crezut ca acest capitol va trage in jos enorm jocul dar dupa ce au reusit sa-l convinga pe David Bateson sa se reintoarca am sperat ca jocul se se alinieze pe raft langa celelalte, standardistic vorbind. Ei bine, nu prea a fost asa, exceptand vocea lui 47, coloana sonora mi s-a parut slaba, lipsa stilului lui Jesper Kyd remarcandu-se din momentul cand deschizi trapa de la dvd-rom si introduci discul. Efectele pe de alta parte, mi se par cele mai bune din serie, sunetul armelor, sunetul glontului cand penetreaza craniul si restul sunt facute cu grija.
Gameplay
(imaginati-v-o pe Diana zicand:Well executed!)
Capitolul la care jocul exceleaza, inamicii reactioneaza foarte realistic, controlul este facut perfect, nu am intalnit absolut niciun fel de bug/glitch sau orice altceva care sa perturbeze gameplay-ul. Un lucru foarte bine gandit care sper sa se introduca in cat mai multe jocuri este felul in care iti concentrezi atentia cand esti nevoit sa impusti, daca se apasa jumatate din tragaci tinta se micsoreaza vizbil iar in cazul sniperului, jucatorul isi tine respiratia, lucrul asta parand mult mai natural decat celebrul ''LS=hold breath''.
Au fost nivele la care am stat si 10 ore sa le fac doar din placerea de a face totul ca la carte, ele nedevenind frustrante si tot timpul lasandu-ti noi cai de a rezolva problema. In general sunt intre 4-7 cai de a-ti omori tintele, jocul are o rata de rejucabilitate foarte mare, nu am mai intalnit vreun gen de joc care sa ma prinda in halul asta. Legat de rating, sistemul este diferit fata de celelalte, aici Silent Assassin nu poti lua la misiuni unde trebuie sa te duci din punctul A in punctul B, se poate lua numai la misiunile unde trebuie sa asasinezi. Este destul de bine gandit, in general nu trebuie sa te vada ceilalti si sa nu omori oameni care nu-s tinte, in cazul in care faci asta bonusul de SA nu se mai acorda. O mare parte a gameplay-ului o reprezinta deghizarile, daca te deghizezi in muncitor, politistii nu vor banui nimic dar cei din anturajul tau, ceilalti muncitori te vor da de gol insa cand treci prin preajma lor ai posibilitatea sa activezi instinctul, 47 isi va acopri partial fata si sansele sa te descopere vor scadea semnificativ. Un alt scop al instinctului este omorarea mai multor inamici intr-un interval extrem de scurt, daca tintesti catre rangul SA nu il vei folosi dar daca joci tip rambo te vei imprieteni rapid cu el.
Jocul are un sistem de shooting fantastic de bine facut, de departe cel mai bun din serie si unul dintre cele mai bune din 3rd person shootere-le jucate de mine, pot zice ca daca il joc in modul masacru este cu totul alt joc, iti ofera alta experienta, alte oportunitati.
Legat de dificultate, toate parerile de mai sus au fost structurate pe dificultatea Purist, (recomand insistent sa se joace pe aceasta dificultate indiferent daca vei vrea sa treci nevazut sau impiedicandu-te si alunecand pe sange). Le-am incercat de curiozitate si pe celelalte si nu pot zice decat: penibil! strica toata experienta jocului, inamicii ii poti vedea prin pereti, instinctul si viata se regenereaza, vezi foarte multe indicii, vezi ba chiar si pe unde se duc inamicii, nu iti pun deloc mintea la contributie si fac totul sa fie extrem de plictisitor si previzibil, o misiune care iti ia ~25 de incercari pe Purist, pe o dificultate mai mica am facut-o in 45 in secunde din prima, numarul inamicilor si reactiile depinzand si de dificultate.
Jocul dispune si de un mod online, Contracts care se pare a fi foarte diversificat si greu de lasat, momentan nu l-am incercat dar pare sa aiba un potential mare.
Concluzie
Asteptarile mele asupra acestui joc au fost destul de mici dar dupa ce l-am jucat mi-am schimbat total parerea. Sunt genul de gamer pe care foarte rar il prinde un joc atat de mult incat sa il joace si 10 ore incontinuu iar Hitman Absolution este unul dintre ele. Desi jocul nu exceleaza in acel tip de misiuni cu care am fost obisnuiti si nici in unele aspecte minore, m-a facut sa petrec alaturi de el 40ore si 47minute cu intentia ca intr-un interval de un an, doi, sa il rejoc pe calculator cu detalii ceva mai mari, bucurandu-ma inca o data de minunata experienta si de diversitatea pe care o oferta un astfel de joc.
Nota: 9.4
Bookmarks