In febra lansarii noilor generatii de console, in febra pixelilor, a rezolutiilor 1080p si 4k, astazi mi-am luat putin timp pentru... pentru a sta si a ma gandi la ieri. Iar ieri era 2006, cand s-a lansat PlayStation 3, sau acum nu stiu cati ani cana ma jucam Wolfenstein 3D si exploram labirintele alea in 256 de culori.
Astazi am rejucat primul MotorStorm, va mai aduceti aminte, unul din jocurile de lansare ale lui PS3 alaturi de Resistance. Si ma intrebam de ce Apocalypsa in 1080p nu mi-a oferit aceeasi satisfactie ca prima versiune.
Astazi m-am gandit la Bad Company 2. Avea o grafica prafuita in comparatie cu ultimul Battlefield 4 de astazi, dar in jocul ala puteam sa fac gauri intr-un zid ori de cate ori imi facea placere, pentru a ma ascunde de unu altu sau doar de distractie. Iar astazi in afara de un peisaj fotorealist nu mai vad nimic.
Astazi m-am gandit la primul F.E.A.R. Jocul care m-a impresionat prin AI-ul care era implementat. In punctele de respawn, inamicii niciodata nu actionau la fel. Daca era un scripting era destul de transparent. Imi aduc aminte de inteligenta cu care se ascundeau, ma invaluiau, iar uneori nici nu le puteam prevedea miscarile.
Imi aduc aminte de DOOM3. Jocul pe care il jucam cu bucile stranse pentru ca nu stiam daca in spatele usii care se deschide sunt doar umbre sau un alt motiv pentru un preemtiv atac de cord.
Imi aduc aminte de Crysis 1 si de fizica pe care o avea. Caut fizica de astazi in Crysis 3 si nu o gasesc. Gasesc doar imagini fotorealiste care in afara de spectacolul vizual nu imi ofera nimic.
Imi aduc aminte de Far Cry 1 si de cum exploram jungla aceea tropicala si ma uit azi la Far Cry 3 care nu e decat o copie palida a trecutului. Ma joc NFS RIVALS si vreau sa imi aduc aminte de Burnout, cand sareau bucati de masini in toate directiile. Caut distractia de atunci, caut masinile care se loveau spectaculos una de alta si nu le mai gasesc.
Caut frentismul cu care jucam primele Call of Duty, cand ma simteam pe front si intre poligoanele de rezolutie mica eu eram un soldat care avea o misiune. Iar astazi ma simt doar un spectator care admira fumul si cladirile care se darama, fara sa mai simt nimic. Caut farmecul lui DESCENT cand exploram cavernele alea interminabile si ma minunam de libertatea de miscare.
Caut distractia din Duke Nukem 3D care a facut deliciul multor seri petrecute pedepsind alienii care ne-au furat gagicile cu tzatze mari. Eram eu si cu DUKE. Caut lumea de altadata si nu gasesc decat peisaje fotorealiste care in afara de un spectacol vizual nu au nimic de oferit. Sunt lipsite de viata. Caut hoarda de victime din Painkiller si Serious Sam, caut universul din Shadow of the Collosus, caut dementa din Carmageddon si nebunia din Destruction Derby. Si caut zilele in care chiuleam de la scoala pentru a ma juca la manete TEKKEN.
Unde sunt ideile si jocurile de altadata si de ce in locul lor am acum doar poze randate in 1080p care nu ma mai fac sa simt nimic?
Bookmarks