Cyberpunk 2077

[sexbobomb91]

Exact, asta e tactica lor de recrutare. Te pacalesc de cateva ori sa alegi optiunile lor romantice, ca apoi sa devii unul dintre ei .
Nu am jucat AC Odyssey, dar nu cred ca ai ajuns la optiunea aia asa intamplator, probabil ai selectat ceva inainte care te-a pus in ipostaza aia.

[olteanug]

Exact, asta e tactica lor de recrutare. Te pacalesc de cateva ori sa alegi optiunile lor romantice, ca apoi sa devii unul dintre ei .
Nu am jucat AC Odyssey, dar nu cred ca ai ajuns la optiunea aia asa intamplator, probabil ai selectat ceva inainte care te-a pus in ipostaza aia.

Mă refeream la faptul că versiunea inițială a lui AC Odyssey, că dacă jucai la nivel de dificultate mai crescut, iconul de inimioară nu-ți apărea în stânga unei replici de dialog și te trezeai că Alexios imediat se pupa cu un bărbat de la o replică banală, fără să vrei sau să știi că replica aia deschidea o relație romantică. Au rezolvat într-un patch că se enervaseră toți jucătorii hetero și acum, apare la toate nivelele de dificultate aceea inimioară.



Pe urmă, Ubisoft a venit cu DLC-ul în care jucătorii, chiar și cei gay, sunt forțați să se antreneze într-o relație romantică straight cu un personaj de sex opus cu care fac un copil. Și toți jucătorii LGBTQ s-au simțit ofensați! Chiar dacă DLC-ul a fost cel mai bun și se voia a fi o întoarcere la originile seriei.

https://www.gaytimes.co.uk/culture/n...-relationship/



În Cyberpunk, secvența asta enervează jucătoarele hetero și jucătorii gay, care poate nu vor să vadă femei goale.
Pentru noi, jucătorii veterani de 20 ani, masculi și hetero, o părea ceva epic.
Pentru jucătoare hetero și jucătorii gay e dezgustătoare, la fel cum noi am zice la fel dacă am fi în postura lui Alt și l-ai vedea pe Keanu gol în timp ce faci sex cu el.

Și cam asta e cu băgatul LGBT sau hetero pe gât în jocurile video.
Sincer, poate ar fi mai bine să nu fie sex deloc în jocurile video, dar în cinematografie, regizorii au libertatea de a băga scene de sex straight sau gay/lesbi de zeci de ani.
E până la urmă o formă de artă la care spectatorul doar asistă și decide cum vrea să o interpreteze.
Așa ar trebui să fie și în jocuri, dar de data asta, jucătorul participă activ la forma asta de artă.

Jocurile video sunt deja a zecea artă neconsemnată după cinematografie, sculptură, pictură, muzică, poezie, arhitectură, dans, teatru și benzi desenate.

[Xander RO]

Doar ce-am terminat Phantom Liberty si pot spune linistit ca acest DLC a fost mai lung, mai complex si mai meaningful decat multe jocuri standalone terminate de mine pana acum. M-as hazarda sa spun ca in acest joc am intalnit printre cele mai bine conturate personaje create vreodata in jocurile video. Atatea finaluri (va recomand sa le incercati pe toate), cu atatea implicatii pentru fiecare, asemenea character design!

La capitolul tehnic nu sunt multe de spus, exceleaza, Night City arata mai spectaculos si mai viu ca niciodata, iar Dogtown in sine ar fi putut face subiectul unui joc single player pe care sa se ceara 60$. Este pur si simplu o lume vie, dinamica, de care efectiv iti pasa pana la ultimul NPC!
Fabulos, CDPR ne-au aratat nu doar ca greselile se pot repara, ci dintr-un subiect aflat in moarte clinica poate renaste un masterpiece.

[eagle-eye]

Pe mine m-a surprins cat de bine gandite sunt ending-urile si cat de lungi sunt (si asta se aplica la tot jocul, nu doar la Phantom Liberty) - adica nu ai doar un cut-scene si gata, ci vine cu gameplay in plus, uneori durand chiar si o ora. Sper sa invete si altii (SE AUDE BIOWARE?) din cum sa faci niste endings satisfacatoare.

[Xander RO]

M-a gasit nevastamea trist intr-o noapte pe la 3, eram mic asa in canapea si cu niste muci (plansesem de ma ca*asem pe mine pana sa ma vada ea ) zice 'ce-ai ma om cu paru' alb, te intristezi ca un fatalau la un joc?'.
My friends, oamenii astia iti induc o stare emotionala dandu-ti la dispozitie doua butoane intr-un meniu!!!:

Intr-unul dintre finaluri, ramane V singura iar astia sunt atat de artisti in ceea ce fac incat daca esti putin slab, te fac sa plangi dandu-ti optiunea de interactiona doar cu un telefon si cu 2 butoane...
Dupa o anumita alegere de final, ma trezesc in camera de spital cu Reed langa mine. Dupa ce pleaca Reed, nu stiam ce sa fac si zic sa ma joc cu telefonul ala. Pentru ca apoi sa vad ca in lista, din zeci de contacte, mai sunt doar Panam, Kerry, Judy si Viktor, iar eu V, am stat niste ani in coma.
Si incep si sun:
- Panam nu raspunde, ai inbox-ul full de mesaje de la ea in care iti da si prin gura si prin prefectura, pentru ca apoi sa suni si sa fie 'unknown caller'.
- Judy (cu care eu aveam romance) iti raspunde si afli ca e la dracu in alta parte, maritata si cu copii, iar la final iti da cu jet gen 'nu mai suna'.
- Kerry iti raspunde dar este la un concert in Kiev si te expediaza ceva de genul, 'te sun eu' desi nu mai stia nimic de V de ani de zile.
- Viktor este singurul care iti raspunde si cand te duci la el, afli ca l-a parasit si pe ala cocalara aia cu par vopsit si se afla si ala in prapastie.
V ramane singura pe lume, fara posibilitatea de a mai folosi implanturi deci practic viata ei este terminata, iar la final este un cinematic in care pleaca prin multime dezorientata, batuta si jefuita de niste nimeni pe lume, catre nicaieri...
Ce sa mai frate, cu toata barbatia direct muci in barba.

Apoi ma apuc de alt ending si f*me sideways, trebuie sa ma despart de Johnny. Mama mama ce dialog si acolo si ce drama. Din nou, fara bubuieli si SFX-uri unde cade tencuiala, fara nimic, prin niste simple linii de dialog si niste interactiuni simple.

Eu am mai spus-o, daca ar infiinta astia o universitate de gaming, jocul asta ar trebui sa fie manualul. Cel putin pe partea asta de story si character development...

[olteanug]

La povestea oferită, eu zic că toate finalurile sunt acceptabile, chiar și

ăla cel mai nașpa în care V își vinde sufletul lui Arasaka sau ăla și mai nașpa în care V stă de vorbă cu Johnny Silverhand și se împușcă.

Pe mine m-a emoționat mai tare însă

momentul morții lui Jack. Dar și mai tare îmi pare rău că nu i-am văzut să interacționeze el și cu Johnny Silverhand. Ar fi fost sarea și piperul jocului.

[morphine]

M-am reapucat de Cyberpunk. Prima oara l-am jucat pe ps4pro cand a aparut, apoi l-am pornit a 2-a oara pe ps5 dar am jucat putin si acum ca tot mi-am schimbat tv cu un oled am zis sa mai intru odata in el. Ce fain e! Am descoperit chestii noi pe care le-au bagat in ultimile patchuri, e o adevarata placere sa-l rejoc. Aud numai lucruri bune despre dlc dar deocamdata nu ma grabesc sa termin ce-am inceput. Traiesc sezantia aia ca vreau sa ma pierd in joc si nu-mi dau seama cum trec orele. Great stuff!

[eagle-eye]

Foarte interesant cum pentru multi din noi abia a 3-a incercare a fost aia buna

[Espiritus]

Dupa ce am citit parerile pozitive de aici m-am hotarat sa ii dau si eu o sansa. Nu pot sa spun ca toate cuvintele de lauda nu sunt corecte, ca si eu am apreciat povestea si grafica, dar dupa 30 de ore ma simt ca si cum am citit un visual novel prezentat frumos, mai degraba decat un joc. Parca pur si simplu nu reusesc sa gasesc elementul de fun in gameplay.

Am incercat Netrunner, care mi s-a parut foarte tematic, si tot jocul consta in clickuri intr-un meniu de quickhacks care omoara toti inamicii. Zero interactiune, strategie, depth. Am incercat un respec pe sabie dupa, si desi cu sabia macar ma intalnesc cu inamicii, toti stau ca niste statui cu pusca in mana si asteapta sa ii tai.

Voi cu ce build ati jucat? Exista vreo varianta mai fun, mai engaging? Din pacate nici nu pot experimenta prea mult, pentru ca un designer genial s-a gandit ca ar fi o idee buna sa limiteze numarul de resetari ale punctelor la 1.

[eagle-eye]

Eu am mers full melee + SMG build, mantis blades si saream ca ninjalaul peste tot, mi-am pus si sandvistan in loc de chip din-ala de quickhacking ca n-am vrut sa ma ating de asa ceva, netrunning mi se parea plictisitor, doar sa stau intr-un colt si sa-i hackez pe toti. Asa slow-down time si in alea cateva secunde cat sta timpul in loc am eviscerat toti inamicii si toate camerele, nici nu au timp sa ma detecteze

[awaytokill]

Dupa ce am citit parerile pozitive de aici m-am hotarat sa ii dau si eu o sansa. Nu pot sa spun ca toate cuvintele de lauda nu sunt corecte, ca si eu am apreciat povestea si grafica, dar dupa 30 de ore ma simt ca si cum am citit un visual novel prezentat frumos, mai degraba decat un joc. Parca pur si simplu nu reusesc sa gasesc elementul de fun in gameplay.

Am incercat Netrunner, care mi s-a parut foarte tematic, si tot jocul consta in clickuri intr-un meniu de quickhacks care omoara toti inamicii. Zero interactiune, strategie, depth. Am incercat un respec pe sabie dupa, si desi cu sabia macar ma intalnesc cu inamicii, toti stau ca niste statui cu pusca in mana si asteapta sa ii tai.

Voi cu ce build ati jucat? Exista vreo varianta mai fun, mai engaging? Din pacate nici nu pot experimenta prea mult, pentru ca un designer genial s-a gandit ca ar fi o idee buna sa limiteze numarul de resetari ale punctelor la 1.

Foloseste o salvare precedenta pentru a da respec iar. Cat despre moduri fun de joc, cum a zis si eagle-eye. Plus ca pe ce dificultate il joci? Pe cea mai grea, te omoara inamicii in 2 secunde daca nu ii omori tu. Nu stau in fata ta sa astepti sa ii tai...