Am citit posturile de pana acum in acest thread si mi se pare foarte interesant...ceea ce urmeaza s-ar putea sa fie prea lung asa ca s-ar putea sa-l separ in mai multe posturi consecutive.
Pentru inceput, si eu am stat si m-am gandit destul de mult la Dumnezeu, la posibilitatea existentei Sale si la natura acestei existente. Dar am ajuns la concluzia ca intrebarea "Exista Dumnezeu?" nu are sens in mod absolut (adica daca vrem sa aflam cu siguranta - 100% ca este asa) ramanand pur la atitudinea fiecaruia sa raspunda (pentru sine).
Ca ceva sa existe trebuie sa se indeplineasca una din doua conditii: sa existe dovezi ire****bile in privinta existentei sale SAU respectivul, cel care pune la indoiala existenta lucrului in cauza, sa CREADA ca el exista. Este destul de simplu, dar in acelasi timp deosebit de complex.
Cred ca este extrem de important sa se faca o diferentiere intre RELATIV si ABSOLUT. Din punct de vedere absolut, intrebarea "Dumnezeu exista?" nu are sens, pentru ca, in fond si la urma urmei, nimic nu e absolut. Noi nu putem judeca in mod absolut nimic, deoarece pentru a judeca orice, trebuie sa o facem prin prisma propriei noastre minti, ceea ce da un factor de relativism intregii judecati, relativism care, oricat de mic, exista si este indeajuns pentru a anula calitatea de ABSOLUT.
Altfel spus, singurul lucru de care putem fi siguri (in mod absolut) este de existenta propriei noastre minti, a propriei noastre constiinte. Poate ca trandafirii rosii nu sunt de fapt rosii, poate ei nu au culoare, poate chiar nu exista, poate totul tine numai de mintea noastra. Cum ma puteti convinge voi ca existati? Poate ca mintea mea a creat o iluzie atat de realistica incat eu sunt convins ca asta e lumea reala. Dar poate nu e. Poate ca sunt conectat la un aparat acum care simuleaza tot ce vad si evident ca voi ati avea atitudinea pe care o veti avea deoarece totul e atat de bine pus la punct. (E cam exagerata teoria asta, si nu cred in ea, dar exista posibilitatea ca ea sa fie adevarata si asta e tot ce conteaza, e destul cat sa dea incertitudine asupra intregii lumi) .
Singurul raspuns care ar putea fi formulat la intrebarea "Dumnezeu exista?" va fi unul relativ, dat de mintea celui care raspunde in functie de cat de mult crede in posibilitatea existentei lui Dumnezeu.
Uitati un alt exercitiu interesant: se poate ca noi sa nu apucam sfarsitul lumii pentru ca sa ne convingem 100% ca Dumnezeu exista. (stiu ca unii dintre noi cred ca sunt nemuritori&stuff, dar asta etough luck).
Daca un scriitor cu multe carti scrise si citite de multi oameni se izoleaza, sa zicem intr-o cabana la munte, pentru a-si scrie noul sau roman, si lucreaza cu gandul ca, EVIDENT, cartea lui va fi citita de cel putin cineva, macar de editor, daca nu de miile de fani, iar apoi, dupa ce termina cartea, moare subit, pentru el, in momentul scrierii, cartea sa va avea cititori? Exista Cititorii? Tinand cont de faptul ca el moare pana sa apuce sa se convinga de existenta cititorilor cartii sale, nu ne intereseaza daca, de fapt, cineva a citit sau nu cartea (partea ABSOLUTA a problemei), ci doar parerea autorului, in timp ce scrie. Se poate trage concluzia ca cititorii exista deoarece pentru scriitor e totuna, el tinzand sa creada ca cel putin o persoana ii va citi opera. DECI, raspunsul la intrebarea "pentru scriitor, cititorii exista?" este DA. (desigur, in sistem relativ, pentru ca nu ne intereseaza raspunsul absolut.)
---------- Post added at 05:25 PM ---------- Previous post was at 05:06 PM ----------
Ca si in metafora cu scriitorul, nici oamenii nu pot stii daca Dumnezeu chiar exista, absolut vorbind, si, de fapt, NICI NU CONTEAZA. Ceea ce conteaza este daca noi credem ca El exista, pentru ca oricum nu vom trai destul pentru a ne convinge otherwise.
Legat de toate argumentele anterioare ce incercau sa nege existenta lui Dumnezeu prin indicarea greselilor facute de Biserica sau de cei care cred in existenta Sa, mi se pare ca incercarea asta este inutila. Biserica (institutia) si Dumnezeu sunt lucruri complet diferite si trebuie sa tinem minte ca atat Biblia, atat Biserica si legile ei, scrise sau nescrise, au fost concepute de oameni. Deci chiar daca ceva din ceea ce tine de ele este fals sau inexact, asta nu implica nimic despre existenta obiectului pe care il slavesc, absolut nimic. (apropo de faptul ca nu exista absolut) Acum trebuie sa facem o diferentiere: noi discutam aici despre existenta lui Dumnezeu sau despre validitatea argumentelor Bisericii? Sunt chestii separate.
A, si inca ceva. Mie mi se pare ca unele posturi au fost facute cu multa aroganta sau condescendenta. Daca dezbatem ceva, atunci sa pornim cu mintile deschise, sa judecam in mod obiectiv argumentele, nu sa aruncam cu mocirla in omul care le propune. Daca facem asta, nu ajungem nicaieri si tot threadul devine dispensabil.
Sunt doua atitudini cu care putem dezbate ceva: in gluma, relaxat, fara sa ne asteptam la mari rezultate intelectuale dar la mici satisfactii de acest tip, ceea ce este foarte bine cat timp nu degeneram in insulte sau sarcasme incisive, sau serios, constructiv, incercand sa ne convingem pe noi de valabilitatea unor argumente si de puterea lor.
Eu unul, ajungand la concluzia ca, in mod absolut, nu am cum sa aflu raspunsul legat de existenta lui Dumnezeu, aleg sa cred in el, fie si numai pentru motivul ca pot si nu am nimic de pierdut daca o fac. Dar serios acum, nu Dumnezeu in sensul 'batranelul din cer care smile&wave', ci Dumnezeu in sensul unei existente care influenteaza viata oamenilor. Si, de fapt, chiar se poate demonstra ca Dumnezeu exista daca il privim in ipostaza asta, tocmai mi-a venit o idee acum...am obosit de scris insa (de aproape o ora scriu) si maine la 7 am tren catre Sighisoara. Deci voi continua cand ma intorc, daca va fi cineva destul de interesat cat sa citeasca ce am de scris. Daca nu, tot il voi scrie, 'pentru cei ce ne urmeaza' lol
Nihil sine deo!
Originally Posted by octav11 
. Nu am nevoie de un alt OM sa se roage pentru mine (preot), deoarece toti suntem capabili sa facem asta. Daca recunosc cu ce am gresit tot unui om pentru a lua el contactul cu God in locul meu si a spune el ca ma iarta =0. No offense guys...my opinion. Ca sa il intelegeti pe Dumnezeu trebuie sa il cautati. Oricine poate avea acea "vocatie" (da, acea vocatie pe care octav11 o numeste speciala unui preot...si o atribuie cu unele arte...), deoarece toti ne-am nascut egali, prin urmare toti putem "vorbi" cu dumnezeu si marturisi pacatele noastre. Insa fiecare are dreptul sa creada ce vrea. Peace!
. Ca sa intelegeti de ce spun asta:
Bookmarks