Astronomie si cosmologie

[Clopotarul]

�Ochiul� telescopului spaţial Hubble a descoperit galaxia cea mai �ndepărtată observată vreodată, care s-ar situa la 480 milioane de ani după Big Bang, aşadar �n �prima copilărie� a Universului. Este vorba despre un autentic �act de bravură�, care ar demonstra că marile insule stelare s-au format mai rapid dec�t se credea.

Hubble a identificat cea mai indepartat

The find, reported today (Jan. 26) in the journal Nature, should help astronomers better understand the early days of the universe, researchers said. In particular, the discovery should shed light on the evolution of early galaxies, which first formed just a few hundred million years after the Bing Bang.

.

Astronomers Discover Oldest Galaxy Yet Seen | Big Bang Theory & Hubble Space Telescope, Ancient Galaxies | Space.com

[Donely]

�Ochiul� telescopului spaţial Hubble a descoperit galaxia cea mai �ndepărtată observată vreodată, care s-ar situa la 480 milioane de ani după Big Bang, aşadar �n �prima copilărie� a Universului. Este vorba despre un autentic �act de bravură�, care ar demonstra că marile insule stelare s-au format mai rapid dec�t se credea.

Hubble a identificat cea mai indepartat

.

Astronomers Discover Oldest Galaxy Yet Seen | Big Bang Theory & Hubble Space Telescope, Ancient Galaxies | Space.com

YouTube - NASA may have found oldest Galaxy (26/1/2011)

Lumina slaba a galaxiei, de o suta de ori mai mica decat Calea Lactee, a calatorit 13,2 miliarde de ani prin cosmos pana sa fie detectata de senzorii instrumentelor de la bordul telescopului spatial Hubble. Varsta Universului este de circa 13,7 miliarde de ani.
Galaxia gasita de Hubble detine acum recordul de cel mai indepartat obiect cosmic, detronand fostul detinator al titlului care se afla la circa 150 de milioane de ani lumina mai aproape de noi.
Micul obiect cosmic vizibil in fotografia obtinuta de Hubble este o galaxie compacta de stele albastre care au existat la 480 de milioane de ani dupa Big Bang. Galaxia apare ca un punct de lumina slaba pentru ca este prea tanara si prea mica pentru a avea forma clasica, de spirala sau elipsa, pe care o au galaxiile din spatiul cosmic apropiat noua.
Galaxia nu este vizibila decat in spectrul infrarosu, datorita distantei fata de noi, si este aproape de limita la care Hubble poate face observatii. Obiectele mai indepartate decat aceasta galaxie nu vor putea fi vazute decat de succesorul lui Hubble, telescopul spatial James Webb.
Descoperirea si datarea varstei obiectului cosmic observat este posibila datorita unui efect cunoscut de astronomi, deplasarea spre rosu a luminii: cu cat sursa de lumina este mai departe de cel care o observa, cu atat radiatia (lumina este o forma de radiatie) care ajunge la observator are lungimi de unda mai apropiate de spectrul infrarosu.
Fostul detinator al titlului de "cel mai indepartat obiect cosmic" este tot o galaxie descoperita de Hubble, aflata la 13,1 miliarde de ani lumina de Pamant.

[playgame]

A fost identificat primul sistem extrasolar cu 6 planete





Descoperit de telescopul spaţial Kepler de la NASA, se găseşte la o distanţă de 2.000 ani-lumină de Terra.

Iată, �n sf�rşit, la o distanţă de 2.000 de ani-lumină de Terra, o stea asemănătoare Soarelui, cu o coroană de planete care aminteşte de sistemul nostru solar. A fost identificată de telescopul spaţial Kepler, lansat de NASA tocmai cu scopul de a descoperi noi planete dincolo de sistemul solar.

Descoperirea a fost anunţată de astronomii de la Universitatea California din Santa Cruz, cei care au reuşit nu numai să evidenţieze prezenţa a 6 planete �n jurul stelei, ci şi orbita şi masa fiecăreia dintre ele.

Cinci dintre aceste planete au o masă de �ntre 2.3-13.5 ori cea a Terrei, �nconjur�nd astrul principal �n mai puţin de 50 de zile. Prin urmare, toate cinci, dacă s-ar fi aflat �n sistemul nostru solar, s-ar fi găsit �ntre Soare şi Mercur. C�t despre cea de-a sasea planetă, ea este mai �ndepărtată, �nconjur�nd steaua �ntr-o perioadă de 118 zile. .

"Din cele 6 planete descoperite, una seamană ca dimensiune cu Neptun sau Uranus, dar trei din cinci, cu masa destul de mică, au caracteristici pe care nu le găsim �n sistemul nostru solar", a comentat Jonathan Fortney, astrofiziacian la UCSC, care a condus grupul de astronomi �n realizarea acestui studiu, şi a publicat rezultatele �n revista Nature.

Potrivit cercetătorilor, toate cele şase planete au o densitate inferioară celei a Terrei şi se pare că două ar putea fi compuse din apă, cu o posibilă atmosferă de hidrogen şi heliu. P�nă acum, masa planetelor era evaluată �n baza micilor mişcări provocate de acestea stelei-mamă, dar �n cazul de faţă, sistemul solar Kepler-11, cum a fost botezat de astronomi, este prea �ndepărtat de noi, iar planetele sunt prea mici pentru observarea at�tor variabile. Ca atare, s-a ales să se studieze masa planetelor observ�ndu-se interacţiunile dintre acestea.

"Nu putem exclude posibilitatea ca �n acest sistem solar să existe şi alte planete care ar putea să nu fi tranzitat prin faţa stelei �n perioada �n care a fost ea observată de telescopul Kepler", a avertizat �nsă un expert italian �n planete extrasolare, Raffaele Gratton de la Observatorul Institutului Naţional de Astrofizică din Padova.

Sursa: La Repubblica / realitatea.net

[Donely]

NASA avertizeaza: explozii solare devastatoare vor lovi Terra cat de curand

O super furtuna magnetica, provocata de Soare, a lovit azi-noapte Pamantul, dupa ce o explozie a avut loc pe 13 februarie pe suprafata Soarelui. Explozia solara a avut loc deasupra unei pete de pe suprafata stelei, abia vizibila saptamana trecuta, care a crescut in dimensiuni pana la 100.000 de kilometri in diametru, scrie Space.com. Explozia este cea mai puternica inregistrata in 2011.
Explozia solara a dus la expulzarea in spatiu a unei cantitati impresionante de particule puternic energizate. Specialistii au catalogat, insa, furtuna solara drept una moderata in intensitate. Centrul american de prognoza pentru vremea solara a avertizat ca pata solara observata ar putea provoca noi explozii in urmatoarele doua-trei zile.

Exploziile de pe suprafata Soarelui (fotosfera) sunt cauzate, potrivit specialistilor, de o eliberare brusca de energie magnetica. Explozia in sine apare in atmosfera solara, generand o emisie foarte stralucitoare de lumina vizibila, dar si radiatii ultraviolete si raze X.
In cazul exploziilor solare puternice apare un efect de bruiere asupra comunicatiilor radio, din cauza emisiei de unde radio de catre Soare. Asa a fost si cazul exploziei de duminica, 13 februarie, cand undele radio emise de Soare in momentul exploziei au putut fi receptionate in banda de unde scurte de orice aparat radio aflat pe partea insorita a Pamantului, in momentul exploziei solare.
Fenomenul nu produce doar radiatii (lumina vizibila, unde radio, raze x si altele) si arunca in spatiu si adevarate rauri de electroni si protoni. Aceste particule subatomice calatoresc prin spatiu sub forma unui adevarat nor incarcat electric.

Daca acest nor de particule subatomice intra in contact cu campul magnetic al Terrei, pe masura ce se deplaseaza de-alungul liniilor de camp magnetic catre polii planetei, sansele unei coliziuni intre aceste particule si gazele din straturile superioare, rarefiate, ale atmosferei terestre cresc, producand tulburari in campul magnetic al Pamantului, sau ceea ce se numeste "furtuna magnetica". Pe langa interferentele sau intreruperea comunicatiilor radio, o furtuna magnetica duce si la aparitia aurorei boreale. Cel mai grav efect al furtunilor magnetice, pe langa problemele cu comunicatiile radio, il reprezinta supraincarcarea retelelor electrice care duce la penein alimentarea cu energie. O astfel de pana generala a avut loc in martie 1989 in Quebec, Canada.

Exploziile solare sunt legate de petele care apar pe suprafata stelei. Frecventa si intensitatea furtunilor solare cu o perioada de circa 11 ani. In acest ciclu de 11 ani, numarul petelor solare inregistreaza un minimum si un maximum. Activitatea solara este influentata si de magnetism si de rotatia ste

Terra va suferi, in anul 2013, efectele unor explozii solare de-a dreptul devastatoare, anunta oficialii NASA. Sistemele electrice vor fi distruse, satelitii artificiali vor inceta sa functioneze, zborurile vor fi intrerupte, iar Terra se va scufunda in intuneric dupa ce generatoarele de curent electric se vor supraincalzi. Toate acestea se vor intampla in maxim 3 ani, atunci cand Soarele va ajunge la maximul puterii sale, este mesajul ingrijorator al acelorasi specialisti.

Oamenii de stiinta sustin ca distrugerile vor afecta toata aparatura electronica, de la dispozitiviele bancare si cele din spitale, pana la computerele personale si Ipod-uri. Pierderile financiare s-ar ridica astfel, in urma valurilor fara precedent de energie magnetica, la mai multe miliarde dolari, fara insa a putea aproxima o valoare exacta a pagubelor. "Stim ca va veni, dar nu putem estima cat de rau va fi", afirma Dr. Richard Fisher, directorul departamentului de heliofizica din cadrul NASA.

"Primele vor cadea sistemele de comunicatie, satelitii si sistemele de ghidare a avioanelor. Cat de curand, vor urma dispozitivele electrice din banci, spitale si chiar si cele din propriile noastre case. Vor fi probleme uriase pentru omenire. Largi parti ale globului vor ramane complet in intuneric, din cauza caderii sistemelor generatoare de energie, iar refacerea acestora va necesita mult timp", a adaugat acesta.

Cel mai optimist scenariu este acela in care Terra va suferi doar cateva ore din cauza furtunilor magnetice si nu zile sau luni intregi, asa cum prevede Dr. Fisher. Cert este, avertizeaza cercetatorii NASA, ca masurile trebuie luate din timp pentru a preveni un dezastru de asemenea proportii.

[playgame]

C�te planete există �n galaxia noastră?





Oamenii de ştiinţă au realizat primul �recensăm�nt� al planetelor Căii Lactee, rezultatul estimării fiind o cifră� astronomică: aproximativ 500 de miliarde.

Cel puţin 500 de milioane dintre acestea se găsesc �n regiuni cu temperaturi potrivite, medii, unde, teoretic, ar putea exista viaţă.

Rezultatele au fost obţinute extrapol�nd datele colectate de telescopul Kepler al NASA, a cărui misiune este descoperirea de noi planete locuibile.

P�nă �n prezent, Kepler a reperat �n afara sistemului nostru solar 1.235 planete noi; 54 dintre ele se află �n zona "temperată" unde ar fi posibilă existenţa vieţii.

Oamenii de ştiinţă au calculat că aproximativ 50% dintre stelele din galaxia Calea Lacteee au planete care orbitează �n jurul lor, iar una din 200 de stele are planete �n "zona locuibilă".

Anul trecut, astronomii au estimat că există, �n galaxia noastră, aproximativ 300 de miliarde de stele, iar numărul galaxiilor din Univers este evaluat la 100 miliarde.

Sursa: CBC / descopera.ro

[playgame]

NASA a filmat o explozie solară de proporţii







Experţii au precizat că exploziile au durat �n jur de o oră şi jumătate. Deşi nu au fost dintre cele mai puternice, fiind clasate cu M, exploziile au creat, totuşi, un uriaş inel de plasmă, cunoscut sub numele de proeminenţă solară.

O explozie solară de mari proporţii a fost surprinsă de unul dintre Observatoarele NASA. Imaginile, cu adevărat spectaculoase, au fost date publicităţii de Agenţia Spaţială Americană.

Experţii au precizat că exploziile au durat �n jur de o oră şi jumătate. Deşi nu au fost dintre cele mai puternice, fiind clasate cu M, exploziile au creat, totuşi, un uriaş inel de plasmă, cunoscut sub numele de proeminenţă solară.

NASA a dat asigurări că radiaţiile solare nu se �ndreaptă spre Terra şi nu vor perturba nici sateliţii, nici alte sisteme de comunicaţii sau electronice. O altă mare explozie solară s-a produs acum două săptăm�ni.

Sursa: http://dincolo-de-limite.blogspot.com/

[Donely]

Recensăm�nt cosmic: NASA a găsit 1.235 de planete locuibile �n galaxia noastră

Specialiştii de la NASA şi-au petrecut ultimii doi ani căut�nd planete asemănătoare Păm�ntului, care ar putea să găzduiască viaţa extraterestră, informează Daily Mail. Cercetările agenţiei americane au descoperit cel puţin 1.235 de planete, �n galaxia noastră, pe care s-ar putea descoperi forme de viaţă.

Dintre cele 1.235 de planete, 54 se află �n aşa numita "zonă Goldilocks". Adică la o distanţă nici prea mică, nici prea mare de Soare, tocmai bună pentru apariţia apei �n stare lichidă şi a formelor de viaţă similare celor de pe Păm�nt.

Misiunea navetei Kepler nu a fost să studieze o anumită planetă ci, mai degrabă, să le dea astronomilor o idee despre c�te planete similare Păm�ntului (�n special c�te planete locuibile) sunt �n galaxia noastră.

Chiar dacă naveta Kepler "vede" p�nă la 3.000 de ani-lumină distanţă, astronomii au folosit doar a 400-a parte din imaginile provenite de pe navă şi au extrapolat rezultatele.

Astronomii au ajuns la concluzia că jumătate din stelele observate sunt orbitate de planete, iar 1% dintre aceste planete se află �n "zona Goldilocks".

�nsă, numărul de planete similare Păm�ntului ar putea fi mult mai mare, susţin astronomii. Asta pentru că ultimele estimări ale NASA arată că numărul de stele din galaxia noastră ar putea fi triplu faţă de c�t se credea. Mai exact, ar fi peste 300 de miliarde de stele doar �n Calea Lactee. Iar, �n total, �n Univers există peste 100 de miliarde de galaxii.

[Donely]

EVENIMENT EXCEPTIONAL: Contopirea a doua stele, surprinsa de astronomi!

Oamenii de stiinta au sugerat de foarte mult timp ca stelele din sisteme binare, care orbiteaza atat de aproape una de alta incat straturile exterioare ale astrilor se ating, vor ajunge in cele din urma sa se contopeasca intr-un singur obiect astral.

Un nou studiu, realizat de Romuald Tylenda, de la Centrul Astronomic Nicolaus Copernic din Torun, Polonia, surprinde doua astfel de stele in momentul contopirii.

Sistemul binar observat este cunoscut sub numele V1309 Scorpii si a fost descoperit in 2008, cand o explozie stralucitoare l-a facut vizibil. De atunci, astronomii au propus mai multe explicatii pentru aceasta explozie, dar fara a se accepta pe deplin vreuna.

Lucrarea lui Tylenda, publicata luna trecuta, a devenit posibila gratie norocului pe care cercetatorul l-a avut, comenteaza sciencenews.org . Cercetatorul si-a dat seama ca un telescop al Universitatii din Varsovia, folosit intr-un experiment pentru detectarea materiei intunecate inca de la mijlocul anilor '90, a fost indreptat catre sistemul binar V1309 Scorpii timp de ani intregi. Folosindu-se de peste 2.000 de imagini luate in perioada 2002 - 2010, cercetatorul si colegii sai au descoperit ca V1309 Scorpii a fost intial un sistem binar de contact, doua stele care se ating si care orbiteaza una in jurul celeilalte, o data la 1,4 zile. In timp, aceste variatii ale luminozitatii s-au scurtat, pe masura ce straturile exterioare ale stelelor s-au combinat, cele doua stele fiind inconjurate in cele din urma de un singur "val" de materie.

In acel moment, obiectul astral a devenit din ce in ce mai stralucitor, intensitatea luminii emise dublandu-se la fiecare 19 zile, pana la sfarsitul lui august 2008, cand a stralucit de 300 de ori mai puternic decat pana atunci, pentru o perioada de zece zile. Explozia extrem de luminoasa a avut loc cand nucleele celor doua stele s-au contopit. Steaua nou formata a devenit astfel de peste 10.000 de ori mai luminoasa decat era la prima detectare in imaginile luate de telescopul universitatii poloneze si de peste 30.000 de ori mai stralucitoare decat Soarele, dupa care intensitatea luminii emise a scazut rapid in urmatoarele cateva luni, ajungand la nivelul de radiatie initial.

Cea mai buna explicatie pentru fenomenul observat este contopirea celor doua stele dintr-un sistem binar, sustin Tylenda si colegii sai.

Desi obiectul nou format ar trebui sa fie o stea, fie ea una cu o structura ciudata si rotindu-se rapid, materia aruncata in spatiu in momentul contopirii nucleelor blocheaza inca radiatiile emise de noul obiect astral, astfel ca astronomii nu pot vedea direct cum arata. Cercetatorii vor sa foloseasca telescopul spatial Hubble pentru a efectua observatii, dar disiparea discului de materie care inconjoara steaua va dura ani de zile.

[boga]

Explozie cosmică de o putere şi durată ce nu a fost niciodată observată p�nă �n prezent

NASA a mobilizat mai multe telescoape, printre care şi telescopul orbital Hubble, pentru a observa o galaxie �ndepărtată �n care se produce cea mai puternică şi �ndelungată explozie cosmică observată p�nă �n prezent, informează AFP.

Explozie cosmic

[Donely]

SUPERFOTO! Moartea unei stele: Nebuloasa Ochi de Pisica


Moartea unei stele este un eveniment cosmic pe cat de infricosator, pe atat de frumos. Telescopul spatial Hubble a reusit sa ne ofere inca o imagine extraordinara a Universului: Nebuloasa Ochi de Pisica, care este de fapt o stea care moare.

Astrul muribund este la circa trei mii de ani lumina de noi si ne arata cam care va fi soarta Soarelui, cand rezervele de hidrogen ale stelei care ne tine in viata vor fi consumate. Stim sigur ca Soarele nostru va muri si el, dar acest lucru se va intampla peste abia 5 miliarde de ani.

Stelele de marimea Soarelui se transforma, spre sfaristul vietii, in gigante rosii care expulzeaza in exterior, in cercuri concentrice, straturile exterioare de materie care o alcatuiesc.

Lumina emisa de o stea in timpul vietii sale este produsa de reactia de fuziune care are loc in nucleul sau, unde atomii de hidrogen se combina si dau nastere heliului. Cand insa combustibilul, adica hidrogenul, se imputineaza, reactiile incep sa se destabilizeze. Astrul se transforma treptat intr-o giganta rosiatica (din cauza culorii luminii emise), pentru ca mai apoi straturile exterioare de materie sa fie aruncate in spatiu. In urma ramane un miez fierbinte si stralucitor: o pitica alba, foarte densa.

In jurul stelei apar nori irizati de gaz care sunt impinsi de pulsatiile energetice emise de pitica alba. Materia aceasta aruncata in spatiu este asa numitul praf stelar din care chiar si noi suntem alcatuiti.

Nebuloasa Ochi de Pisisca se va transforma intr-o pitica alba in cateva milioane de ani.

Acest gen de nebuloase sunt numite nebuloase planetare, pentru ca au un rol foarte important in distribuirea materiei in Univers. Cel mai abundent element chimic din univers este hidrogenul, urmat de heliu. Toate celelate elemente, din ce in ce mai grele, de la azot si oxigen pana la carbon, fier si aur sunt produse in aceste fabrici care sunt stelele si care, inainte sa moara, imprastie materia in jurul lor.

[Donely]

Pluto, considerat candva planeta, acum doar o pitica. IMAGINI & VIDEO de la o eclipsa

Pluto a fost considerata pana in 2006 una dintre cele noua planete ale sistemului nostru solar. O reclasificare a exclus insa astrul din aceasta lista, dupa multe dezbateri. Pluto este acum o planeta pitica, cel mai mare membru al unui grup de obiecte cosmice cunoscut drept centura lui Kuiper. Iata in continuare cateva fotografii cu micuta planeta, "exilata" din grupul sistemului nostru solar.
Pluto, considerat candva planeta, acum doar o pitica. IMAGINI & VIDEO de la o eclipsa

Pluto este considerat de unii astronomi un sistem planetar dublu, datorita lunii sale, Charon, care are cam jumatate din dimensiunile planetei, si inconjoara soarele o data la fiecare 248 de ani, iar orbita sa face ca Pluto sa ajunga uneori mai aproape de Soare decat Neptun.

Mica planeta este alcatuita in mare parte din roci si gheata, iar dimensiunile sale sunt destul de reduse compartaiv cu ceilalti membri ai sistemului nostru solar: are doar o cincime din masa Lunii si circa o treime din volumul satelitului nostru natural.

In 2005 au fost descoperite alte doua luni ale lui Pluto, Nix si Hydra.

Pluto a fost decosperita in 1930, iar NASA are acum o sonda spatiala care se indreapta spre fostul membru al sistemului solar pentru o studiere mai amanuntita. Va ajunge la destinatie in 2015.
Planeta a fost insa observata gratie telescopului spatial Hubble care ne-a oferit cele mai clare imagini de pana acum ale planetei.

Sursa: Pluto, considerat candva planeta, acum doar o pitica. IMAGINI & VIDEO de la o eclipsa

[Donely]

Megafurtuna de pe Saturn, vazuta de sonda spatiala Cassini

Sonda Spatiala Cassini si un telescop terestru al Observatorului European Austral au fost martorii "nasterii" si dezvolatrii unei superfurtuni in emisfera nordica a planetei Saturn. Este atat de mare incat acum inconjoara toata planeta. Furtuna extrem de rara face ravagii in atmosfera lui Saturn de luni de zile, aruncand jeturi de gaz la inaltimi uriase in atmosfera planetei.
Megafurtuna de pe Saturn, vazuta de sonda spatiala Cassini

Prima imagine, din stanga, obtinuta de Trevor Barry, din Broken Hill, Australia, prezinta planeta Saturn in spectrul luminii vizbile. A doua si a treia imagine, obtinute in spectrul infrarosu de un telescop de la Observatorul European Austral din Paranal, Chile, arata structurile furtunii din straturile inferioare ale atmosferei (norii si "vartejul" central mai rece), respectiv emisiile de lumina infrarosie ajunse in stratosfera planetei, de obicei foarte linistita. Futuna este atat de puternica incat si straturile superioare ale atmosferei sunt afectate. Toate cele trei imagini au fost luate pe 19 ianuarie 2011.

Primele semne ale furtunii au fost detectate de Cassini in decembrie 2010. Pe masura ce s-a extins, ochiul furtunii a produs un vartej cu o latime de 5.000 de kilometri si intunecat, posibil asemanator cu marea Pata Rosie de pe Jupiter (o furtuna care "traieste" pe gigantul gazos de aproape 400 de ani).

[Donely]

RECORD pentru fizicienii de la CERN: Antimateria a fost pastrata si observata peste 16 minute!

Fizicienii de la Laboratorul European pentru Fizica Particulelor Elementare (CERN) din Geneva au reusit sa "captureze" mai multi atomi de antimaterie pentru circa 16 minute, perioada in care au reusit sa le observe comportamentul, scriu britanicii de la The Guardian.

Antimateria este o prezenta obisnuita in filmele si cartile science fiction: apare peste tot ca o sursa de energie pentru nave spatiale sau ca ingredient al unor arme diabolice. In viata reala insa, aceasta substanta misterioasa este greu de observat iar oamenii de stiinta nu au avut niciodata destul timp pentru a o studia "pe viu".

Lucrurile sunt insa pe cale sa se schimbe, scriu ziaristii britanici. Fizicienii de la acceleratorul de particule din Geneva, din cadrul CERN, au reusit sa creeze si sa captureze atomi de antihidrogen pentru mai bine de 1000 de secunde, potrivit unui anunt facut aseara de cercetatori. Cele o mie de secunde par a nu fi un interval de timp prea mare, dar sunt suficiente ca fizicienii sa poata efectua mai multe experimente care ar putea ajuta la gasirea unor raspunsuri pentru intrebari fundamentale ale fizicii.

Aceeasi echipa de cercetatori a reusit anul trecut crearea a 38 de atomi de antihidrogen, pe care i-a capturat si tinut intr-un camp magnetic foarte puternic timp de 172 de milisecunde [detalii aici ]. Noua reusita este insa mult mai impresionanta: cercetatorii au reusit sa captureze 309 atomi de antihidrogen, tinandu-i sub observatie pentru perioade variabile de timp, care au ajuns pana la 1000 de secunde (putin peste 16 minute).

Scopul experimentului a fost acela de a compara atomii de antimaterie cu cei de materie, a declarat Jeffrey Hangst de la Universitatea Aarhus din Danemarca, seful echipei de cercetatori. "Am studiat ce se intampla cu acesti atomi, cum se misca, ce energie si ce viteza au. Cand erau doar 38, era mai greu de tras concluzii, dar cand avem 300 de astfel de atomi, incepe sa fie mai simplu pentru ca avem o baza din care putem extrage valori medii ale lucrurilor care ne intereseaza. Obtinem informatii despre cum se comporta antimateria in aceasta capcana".

Existenta antimateriei a fost adusa in discutie prima data de catre fizicianul britanic Paul Dirac, in 1930, cand incerca sa puna in acord ideile mecanicii cuantice cu teoria relativitatii a lui Albert Einstein. Particulele de materie si cele de antimaterie sunt identice, cu exceptia sarcinii electrice, care este opusa. Un electron are sarcina electrica negativa, in timp ce omologul sau, antiparticula numita pozitron, are sarcina electrica pozitiva. Ambele au insa aceeasi masa. Un proton si un antiproton au aceeasi marime si masa, dar au sarcini electrice opuse (proton + / antiproton -).

Cand o particula de materie isi intalneste omologul de antimaterie, cele doua se anihileaza reciproc, iar masa lor este convertita in energie pura, potrivit ecuatiei lui Einstein, E=mc2. Daca un kilogram de materie ar intra in contact cu un kilogram de antimaterie, explozia care ar avea loc ar fi echivalentul a 43 de megatone de TNT (trinitrotoluen), de circa 3.000 de ori mai puternica decat bomba atomica de la Hiroshima.

Fizicienii de la CERN nu vor insa sa creeze explozii uriase. Hangst si echipa sa sunt interesati de mentinerea antimateriei in capcana magnetica pentru perioade cat mai lungi, pentru a putea studia atomii de antihidrogen in starea lor cea mai apropiata de cea naturala.

"Putem compara un atom cu un mic sistem planetar, un electron orbitand in jurul unui nucleu (sau, in cazul antimateriei obtinute de noi, un pozitron orbitand in jurul unui antiproton). Starea naturala (neutra, "ground state" in original) este aceea in care electronul sau pozitronul se afla la cea mai mica distanta de nucleu sau", a declarat fizicianul. "Noi obtinem antihidrogenul in diferite stari de excitatie, pozitronul fiind la distante mai mari de nucleu si avand mai multa energie. Aceasta nu este starea in care vrem sa il studiem. Suntem interesati de starea naturala (ground state). Iar acestor atomi le ia o fractiune de secunda sa treaca din starea de excitatie in cea neutra. Iar cand reusim sa ii tinem captivi, sub observatie, pentru o mie de secunde, putem fi siguri ca ceea ce observam sunt atomi aflati in starea naturala", a explicat Hangst.

Intrebarea careia fizicenii ii cauta un raspuns este de ce antimateria pare sa lipseasca din Univers. Legile fizicii nu fac diferenta intre materie si antimaterie, astfel ca, la momentul big-bang-ului, ar fi trebuit sa fie create cantitati egale de materie si antimaterie. Pentru fiecare particula de materie din Univers ar trebui sa existe o particula de antimaterie. Observatiile fizicienilor arata insa ca nu este asa. Antimateria nu este prezenta.

Cosmologii cred ca, la inceputurile Universului, a existat, probabil, o cantitate infinitezimala de materie in exces, fata de antimaterie. Cand materia si antimateria "s-au ciocnit" in primele secunde de dupa aparitia Universului, tot ce a ramas in urma anihilarii perechilor particula / anti-particula este aceasta cantitate foarte mica de materie, puternic energizata, care exista acum in Univers.

De ce a aparut aceasta asimetrie la nasterea Universului, nu se stie. Ar putea exista niste diferente nedescoperite inca intre materie si antimaterie - teoretic ele nu ar exista, dar fizicienii mai au multe de experimente de facut. Fizicienii iradiaza atomii cu microunde si ii cerceteaza cu ajutorul laserului, in incercarea de a descoperi diferentele dintre atomii de hidrogen si cei de antihidrogen, pentru a vedea daca sunt identici, cum spune teoria, sau daca este nevoie ca teoriile sa fie adaptate.

[Donely]

Un ASTEROID va trece luni FOARTE APROAPE DE PĂM�NT

Un asteroid descoperit miercuri, 22 iunie, va trece foarte aproape de Păm�nt luni, 27 iunie, informează Skymedia . La doar 12.070 km distanţă de Păm�nt, asteroidul "2011 MD" va fi de 32 de ori mai aproape de planeta noastră dec�t Luna. Datorită distanţei mici, asteroidul va putea fi observat şi cu ajutorul telescoapelor mai puţin performante.

Asteroidul a fost descoperit de o pereche de telescoape LINEAR, din New Mexico, care scanează cerul special pentru aşa ceva. Asteroidul are undeva �ntre nouă şi 45 de metri lăţime şi nu prezintă niciun pericol pentru Păm�nt, �nsă gravitaţia planetei �i va schimba un pic traiectoria şi acesta va trece tocmai prin zona unde se află sateliţii care orbitează �n jurul Terrei. Din păcate, �n Rom�nia va fi zi c�nd asteroidul va trece prin dreptul planetei, �nsă el va putea fi urmărit foarte bine din America de Sud. Dr. Emily Baldwin, de la revista Astronomy Now,a declarat pentru Skymania News: "Suntem siguri că nu ne va lovi, �nsă, dacă intră �n atmosferă, un asteroid de această mărime va fi incinerat �n cădere, poate doar c�ţiva meteoriţi vor ajunge la sol".

[Donely]

"Infinitul" din centrul galaxiei noastre, descoperit de telescopul Herschel

Inelul gazos, care este o adevarata maternitate de stele, este "sucit" la mijloc, facandu-l sa semene cu semnul folosit in matematica pentru infinit: ∞. Parti ale inelului gazos au mai fost observate in trecut, dar telescopul spatial Herschel, al Agentiei Spatiale Europene, a reusit sa ia niste imagini in premiera ale intregii structuri.

Potrivit NASA, astronomii au fost socati cand au vazut imaginile din centrul galaxiei. "Inelul, care este in acelasi plan cu galaxia, arata mai degraba ca un simbol al infinitului, cu doi lobi in lateral". Mai tazriu insa, astronomii si-au dat seama ca inelul este doar rasucit la mijloc, ceea ce da impresia ca ar avea doi lobi, in functie de unghiul din care este privit. Pentru a va imagina structura, incercati sa tineti in mana un material tare, in forma eliptica si incercati sa ii rasuciti cele doua capete in directii diferite, astfel incat una dintre partile laterale sa se ridice.

Cercetatorii nu inteleg inca de ce inelul observat este rasucit si se stiu foarte putine lucruri despre cum se formeaza inelele de gaz in mijlocul galaxiilor spirala cum este Calea Lactee. Si mai este un mister: inelul pare sa fie descentrat fata de centrul galaxiei, unde se stie ca exista o uriasa gaura neagra.

[Donely]

SPECTACULOS: Particula lui Dumnezeu, in imagini ale Big Bang-ului

Cercetatorii au recreat ceea ce s-a intamplat la cateva microsecunde dupa Big Bang, reactie care a produs imagini spectaculoase ale particulelor de plumb care s-au ciocnit la o viteza apropiata de cea a luminii.
SPECTACULOS: Particula lui Dumnezeu, in imagini ale Big Bang-ului

Caldura eliberata de ionii de plumb care se ciocnesc, in conditii mai reci decat in Spatiu, este de sute de mii de ori mai mare decat cea a Soarelui.

Energia fiecarei particule este detectata de echipamentele de inregistrare ale acceleratorului de particule (LHC) de la CERN.

Baza de langa Geneva, Elvetia, este cea unde cercetatorii cauta bosonul Higgs, ca forma a materiei prin care am putea afla cum s-au format atomii.

O alta imagine data publicitatii de CERN prezice cum bosonul Higgs, cunoscut drept "Particula lui Dumnezeu",ar putea sa se descompuna o fractiune de secunda dupa ce este creata in acceleratorul de particule, un inel urias in are atomii sunt lansati unul impotriva altuia.

Cea de-a treia imagine arata urme circulare lasate atunci cand particulele mai mici decat un atom calatoresc prin hidrogenul lichid, din cauza unul camp magnetic puternic din jurul lor.

Fizicienii cred ca au vazut bosonul Higgs

Dupa decenii de cercetari si miliarde de euro cheltuite, doua echipe de fizicieni au anuntat aproape simultan descoperirea cea mai asteptata din fizica: existenta particulei lui Dumnezeu, sau bosonul Higgs, scrie The Independent, in editia sa online.

Cercetatorii americani de la Fermilab au anuntat duminica ca este foarte probabil sa fi detectat misterioasa particula, la doua zile dupa ce fizicienii de la CERN (organizatia Europeana pentru Cercetari Nucleare), din Geneva, au anuntat si ei ca au obtinut date care le permit sa concluzioneze, ca au reusit sa "vada" bosonul mult cautat.

[iry]

NASA investighează misterul celei de-a doua Luni a Păm�ntului.
NASA investigheaz
Mai aproape de o nouă Terra: o exoplanetă ar putea semăna cu Păm�ntul.
Mai aproape de o nou