Probabil multi va intrebati de ce scriu acest review. Raspunsul vine foarte simplu: pentru ca l-am jucat. De ce am jucat acest joc? Pentru ca am fost cel mai prost jucator de Rock Band Beatles. Totul a inceput intr-o frumoasa noapte cand am decis sa jucam jocuri pe pedepse. Eram 5 masculi feroce, toti consolisti ca natura, 2 fete dragute si fane infocate WOW, 2 console, 5 joystickuri, un set de instrumente Rock Band Beatles si o chitara de Guitar Hero 3. Ah, si un PSP. Revenind, ce am decis noi sa facem? Am adus frumos toate jocurile pe care le avea fiecare si am facut un mic mare teanc. Halo, Gears, Lips, Rock Band, COD, Batman, etc.
Seara incepe frumos, putin Burnout, putin COD dar incepe sa fie tensionata situatia. Eu sunt singurul increzator dar vai, ce teapa mi-am luat. Am pierdut la COD, din prima runda, la o diferenta de.. un kill. Noroc cu domnisoara victorioasa care sugereaza sa... joc Avatar.
Ma duc la bucatarie, iau o feli de pizza, un Bacardi Breezer (reclama mascata) si ma pregatesc sufleteste pentru ceea ce stiam sigur ca o sa fie cel mai prost joc din istoria mea de gamer.
Acum cateva date despre joc. Avatar: The Last Airbender este un serial produs de Nickleodeon, cu fani atat pritre copii cat si printre adulti, datorita stilului sau anime. Personajul principal este un tanar numit Aang, care are puterea de a manipula aerul pentru a zbura sau a se apara. El are datoria de a se lupta cu o multime de inamici dar doar dupa ce stapaneste cele 4 puteri - foc, apa, pamant si aer - pe care doar el ca Avatar poate sa le stapaneasca impreuna.
Jocul este facut de studiourile THQ din Australia avand ca public tinta doar copilasii. Acestia au realizat un joc ieftin, stupid si lipsit de orice logica. Pornesti cu cateva cutsceneuri ieftine, ajungand la prima misiune dupa putina sila. Deja ma simt dezgustat cam de 10%. Continuam. Personajele vorbesc dar au.... gura inchisa. WTF!? Si ce este cu vocile acelea? Am avut conversatii pe Skype care se auzeau mai bine si mai artistic. Chiar ii considera pe copilasii aia mici niste CRETINI? Nu exista un sunet care sa fie bine plasat in acest joc. Deja am trecut de 60% dezgust, doar in primele minute. Partea buna este ca primesti achievementuri usor. Foarte usor. Asta ma mai face sa zambesc si ma aduce la 50%. Stai asa... dupa prima proba, urmeaza inca una si apoi inca una.. cand se termina? NU O SA SE TERMINE EVER?!? Disperarea intra in scena si ma aduce la 80%. Boss fight, dragut... Sau nu! Deja am ajuns la 100% dezgust. Scot discul din consola si il pun frumos in cutiuta. Asa ceva nu se poate!
Ma duc frumos la donsoara' cu provocarea si o conving ca mai bine mananc o pizza extrem de iute pe care s-a pus sos extra picant decat sa joc acest joc. Murind de ras, accepta.
Morala: aveti grija sa nu pierdeti niciodata in fata unor fete. Nu stiti ce joc prost ati putea sa jucati dupa!
Acest review este un scurt moment comic si prezinta o intamplare adevarata. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu!
Grafica: 1
Gameplay: 0.5
Sunet: 0.5
Multiplayer: 0
Nota finala: 0.5
Bookmarks