Din pacate, dupa cum stim cu totii, studioul Pandemic nu mai exista. Dupa ce ne-a oferit jocuri precum Star Wars: Battlefront sau Destroy All Humans!, studioul a fost dizolvat, insa asta nu inseamna ca a disparut fara nici un sunet. Ba dimpotriva, cei de la Pandemic ne-au parasit cu un mare BUM, oferindu-ne The Saboteur.
Fiti sinceri, cate jocuri ati jucat in ultima vreme care sa aiba legatura cu nazistii si sa nu fie un FPS sau un joc de strategie ? Exact. De aceea, The Saboteur e ca o gura de aer proaspat, oferindu-ne ocazia de a ne strecura si de a ne avanta cu armele rasunand, toate acestea din perspectiva persoanei a treia.
Suntem in rolul lui Sean Devlin, un pilot de curse irlandez care participa la un concurs important, si este pe punctul de a castiga, cand un pilot german pe nume Dierker ii impusca roata de la masina, facandu-l sa piarda. Sean se hotaraste sa se razbune, si alaturi de prietenul lui, Jules, pleaca sa aibe grija de Dierker. Acestia insa intra intr-un mare bucluc cand sunt capturati si se dovedeste ca Dierker face parte din armata nazista, iar acesta crede ca cei doi sunt spioni englezi. Prietenul lui Sean este ucis, dar irlandezul reuseste sa scape, jurand sa-l razbune pe cel mai bun prieten al sau. Odata evadat, Sean pleaca sa se refugieze in Franta ocupata de nazisti, in Paris mai exact. Acesta isi ineaca amarul intr-un bar, unde este abordat de Luc, un rebel care il va trage pe Sean de partea sa, si anume cea in care ii saboteaza pe nazisti. Luc este doar inceputul insa, Sean intalnind pe parcurs o gramada de alte personaje si primind multe alte misiuni, care eventual il vor duce la Dierker.
Fiind un joc open-world, jucatorii au posibilitatea de a explora tot Parisul. Orasul este infundat cu o paleta limitata de culorile alb-negru, semn ca regiunea este dominata de nazisti. Odata ce Devlin va indeplini diferite misiuni, acele regiuni vor prinde culoare, ceea ce inseamna ca cei din rezistenta sunt mai activi. Una din cele mai bune abilitati ale lui Sean este cea de a se catara pe absolut orice, ceva de genul Assassin's Creed, oferindu-va cateodata niste privelisti splendide.
Pe langa catarat, cea mai eficienta metoda de a parcurge orasul este prin masini. Sean fiind un fost pilot de curse, ai crede ca ar fi mai multe masini, insa dupa parerea mea sunt destul de putine modele. Ok, poate ca e intr-o perioada mai primitiva, dar asta nu e un motiv pentru care nu puteau sa faca mai multe tipuri.
Sean are la dispozitia sa un arsenal intreg de arme, precum MG-uri, pistoale, lansatoare de rachete, si printre cele mai importante: dinamita. Aceasta e obiectul de baza al irlandezului, cu care saboteaza si distruge tot. Toate aceste produse pot fi achizitionate de la contrabandisti. Acestia nu accepta bani pentru produsele lor, ci... contrabanda. Aceasta poate fi procurata facand misiuni, omorand generali nazisti, distrugand turnuri de control naziste, si absolut tot ceea ce mai e nazist.
Armele nu sunt singurul lucru care-l fac pe Sean mortal. Acesta poate sa se si strecoare si sa fure costumele supusilor lui Hitler, insa nu va bazati prea mult pe acest sistem de stealth. Cum te apropii de alt nazist, incepe sa dea de banuit, si te va prinde imediat daca stai chiar si putin timp in preajma lui.
Jocul are un sistem interesant de perkuri, care odata cu indeplinirea anumitor obiective, iti va da niste abilitati interesante, precum sa omori un inamic instantaneu sau sa poti colectiona masini de curse.
Misiunile din The Saboteur sunt foarte variate, ceea ce e un lucru interesant. Intr-un moment vei avea de salvat pe cineva, in altul vei fura un cufar iar in altul vei deraia un tren. Nu te va plictisi nici un moment.
Grafic, jocul arata... decent. Personajele arata bine, masinile arata bine ( desi se comporta ca intr-un arcade ; daca nu primesc damage de la arme, nu primesc mai deloc ), dar cladirile arata putin cam urat daca te uiti atent, insa nu deranjeaza cand esti urmarit si asaltat de toti nazistii din jur si incerci sa scapi catarandu-te si ascunzandu-te cat mai repede. Din cand in cand apar cateva buguri, precum pop-up mai ciudat sau o coliziune care incalca legile fizicii in asa hal incat Newton s-ar rasuci in mormant, insa nimic serios.
Sunetul este putin cam slab, vocile majoritatii personajelor fiind uneori de tot rasul. Sean insa e interpretat grozav, iar replicile care-i ies din gura ii accentueaza personalitatea de "mi-a fost ucis cel mai bun prieten, vreau doar sa-l razbun si sunt bad-ass". Soundtrackul jocului are o tenta de 1930-1940, cu artisti francezi, exact cum ar trebui.
In termeni de rejucabilitate, pot sa spun ca The Saboteur sta bine. Misiunile principale iti vor lua cel putin 10 ore sa le termini, iar cele secundare iti vor adauga cel putin cateva ore bune de joc, cu obiective precum asasinari, sabotari sau chiar curse, care cu siguranta te vor satisface daca planuiesti sa colorezi toata harta.
The Saboteur este un joc foarte interesant, un amestec de genuri. Nu stapaneste pe nici unul, insa asta nu inseamna ca nu e un joc bun. Cataratul, povestea si modul de a elibera francezii de sub stapanirea nazista cu siguranta te vor atrage. Acestea fiind zise, asta e The Saboteur: un joc bun, dar nimic special.
Story: 8
Gameplay: 7
Sunet: 7
Grafica: 7
Impresie: 8
Nota Finala: 7.4
- am ce face �n noaptea de rev + c�teva zile după 
Bookmarks