Assassin’s Creed IV: Black Flag este unul dintre acele jocuri pe care mi le aduc aminte cu drag, dar cu care am ramas cumva cu o poveste neterminata. L-am jucat initial pe Xbox 360 si ajunsesem undeva pe la 70-75% overall progress, luand in calcul atat povestea principala, cat si explorarea, misiunile secundare si toate orele pierdute pe mare, atacand corabii, cautand comori sau incercand sa imbunatatesc corabia.
Problema a aparut cand am trecut la Xbox One si am fost nevoit sa cumpar jocul din nou. Dupa ce am realizat ca nu pot continua de unde ramasesem, am incercat de trei sau patru ori sa-l reiau de la zero, dar nu am mai avut rabdare.
Nu pentru ca nu-mi placea jocul, ci pentru ca nu mai aveam chef sa repet zeci de ore de continut, mai ales cand tocmai trecusem la o generatie noua de consola si aveam cateva jocuri “next gen” pe care ardeam de nerabdare sa le joc.
Asa ca Black Flag a ramas, pentru mine, acel joc Assassin’s Creed pe care l-am apreciat, dar pe care nu am reusit niciodata sa-l termin. Nu din cauza calitatii lui, ci mai degraba din cauza momentului nepotrivit in care am fost nevoit sa-l iau de la capat.
Iar acum, dupa 13 ani si dupa nenumaratele schimbari prin care a trecut seria Assassin’s Creed, Ubisoft se intoarce la una dintre cele mai iubite iteratii ale sale cu Assassin’s Creed Black Flag Resynced.
Acesta este, practic, primul remake adevarat lansat de Ubisoft. Nu este un simplu remaster cu o rezolutie mai mare, texturi mai clare si un framerate deblocat, ci o reconstructie aproape completa a jocului original, folosind o versiune moderna a engine-ului Anvil si tehnologii dezvoltate pentru cele mai noi jocuri Assassin’s Creed.
Este si un proiect important pentru Ubisoft, mai ales dupa problemele intampinate de remake-ul Prince of Persia: The Sands of Time.
Black Flag Resynced vine cu noi sisteme de iluminare, apa, vegetatie, vreme, stealth, parkour si combat, dar si cu misiuni noi si modificari aduse structurii jocului original.
Cred ca cea mai buna modalitate de a descrie filozofia din spatele acestui remake este ca Ubisoft nu a incercat neaparat sa reconstruiasca Black Flag exact asa cum arata in 2013, ci mai degraba asa cum ni-l amintim noi ca ar fi aratat.
Un joc cu o lume imensa, o mare spectaculoasa, lupte navale intense, furtuni impresionante si o libertate care, la vremea respectiva, parea aproape imposibila.
Totusi, cea mai mare reusita este ca, in spatele tuturor acestor schimbari, Black Flag ramane usor de recunoscut.
Resynced imbunatateste aproape tot ce putea fi imbunatatit, fara sa incerce sa transforme jocul intr-un alt Assassin’s Creed Shadows, Valhalla sau Odyssey. Jocul original este in continuare acolo, doar ca este prezentat intr-o forma mult mai moderna, mai fluida, mai spectaculoasa si, in multe momente, mult mai placuta de jucat.
Assassin’s Creed Black Flag Resynced a fost lansat de catre Ubisoft pe 9 Iulie 2026 si este disponibil pentru Playstation 5 cu update pentru Playstation 5 Pro, Xbox series X si S, Ubisoft+ precum si Windows PC prin Ubisoft Store, Steam si Epic Games Store.
Dar a reusit Ubisoft sa pastreze intact farmecul unuia dintre cele mai iubite jocuri Assassin’s Creed sau modernizarea anumitor sisteme a indepartat prea mult experienta de original?
Haideti sa aflam impreuna din randurile ce urmeaza.
Prezentare si poveste
Actiunea din Assassin’s Creed Black Flag Resynced se desfasoara in Caraibe, la inceputul secolului al XVIII-lea, in perioada cunoscuta drept Epoca de Aur a pirateriei.
De data aceasta intram in pielea lui Edward Kenway, un corsar galez care ajunge pirat si care, cel putin la inceputul aventurii, nu este interesat nici de conflictul dintre Asasini si Templieri, nici de salvarea lumii si nici de vreo cauza mai mare decat el.
Edward vrea bani, libertate, reputatie si o viata mai buna, chiar daca pentru a obtine toate acestea trebuie sa minta, sa fure, sa tradeze si sa profite de oamenii din jurul lui.
Iar tocmai aceasta constructie il transforma intr-unul dintre cele mai interesante personaje din serie. Edward nu este un Asasin clasic si nici nu devine unul peste noapte. Este un personaj imperfect, egoist si uneori greu de apreciat, dar care evolueaza natural pe parcursul povestii.
Pierderile suferite, relatiile cu personajele din jurul lui si consecintele propriilor decizii il obliga treptat sa priveasca dincolo de bani, faima si propria libertate.
Nu vreau sa intru prea mult in detalii pentru a evita spoilerele, dar mi s-a parut ca povestea lui Edward este una dintre cele mai bine construite din serie, nu neaparat pentru ca firul narativ principal este foarte complex, ci pentru ca transformarea personajului este credibila si suficient de bine dezvoltata.
Ce mi se pare foarte bine realizat este contrastul dintre tonul aventurii si povestea propriu-zisa.
La suprafata, Black Flag este un joc colorat, plin de muzica, umor, explorare, comori si personaje excentrice.
Totusi, povestea lui Edward devine treptat mult mai melancolica, pe masura ce ambitia si obsesia lui pentru libertate incep sa aiba consecinte reale.
Jocul nu renunta niciodata complet la sentimentul de aventura, dar reuseste sa-l combine cu o poveste despre pierdere, regrete si maturizare, iar acest contrast este unul dintre motivele pentru care povestea functioneaza atat de bine si dupa atatia ani.
In acelasi timp, Black Flag reuseste sa introduca personaje istorice cunoscute, precum Blackbeard, Benjamin Hornigold, Charles Vane, Calico Jack sau Stede Bonnet, fara ca acestea sa para simple aparitii fortate pentru fan service.
Fiecare are propria personalitate, propriile motivatii si propriul rol in maturizarea lui Edward, iar unele dintre cele mai bune momente ale povestii apar tocmai din interactiunile cu aceste personaje.
Resynced pastreaza povestea originala in spate, dar adauga continut nou, raspandit intre povestea principala, misiuni secundare, questline-uri pentru ofiteri si un nou capitol disponibil spre finalul jocului.
Avem misiuni noi legate de Blackbeard si Stede Bonnet, dialoguri suplimentare, scene extinse si cateva momente care ofera mai mult context unor personaje sau evenimente din jocul original.
Iar continutul nou este integrat surprinzator de natural. Nu am avut senzatia ca joc niste misiuni create la 13 ani distanta si lipite artificial peste o poveste deja terminata. Tonul, personajele si felul in care sunt construite dialogurile se potrivesc foarte bine cu materialul original.
De cele mai multe ori, noile misiuni par lucruri care ar fi putut exista si in jocul din 2013 daca echipa ar fi avut mai mult timp sau mai multe resurse la dispozitie.
O alta schimbare importanta este eliminarea aproape completa a segmentelor din prezent si a partii Abstergo.
Pentru cei care urmareau atent lore-ul Assassin’s Creed, eliminarea acestei parti poate parea o pierdere, mai ales pentru ca Black Flag avea cateva conexiuni interesante cu jocurile anterioare si cu povestea mai mare a seriei.
Totusi, din punct de vedere al ritmului, cred ca decizia functioneaza. Jocul nu ne mai scoate periodic din aventura lui Edward pentru a ne pune sa mergem prin birouri, sa accesam computere sau sa rezolvam mici activitati in prezent.
Resynced ramane concentrat aproape complet pe Edward, pe Jackdaw si pe Caraibe, lucru care face experienta mult mai coerenta ca joc cu pirati.
In locul partii moderne avem o serie de Animus Rifts optionale, legate de Edward, Blackbeard, James Kidd si alte personaje importante. Acestea pastreaza o parte din elementele mai abstracte ale universului Assassin’s Creed, dar fara sa intrerupa obligatoriu povestea principala.
Trebuie mentionat si faptul ca expansion-ul Freedom Cry nu este inclus, ceea ce mi se pare pacat, mai ales pentru cei care sperau la un pachet complet cu tot continutul original.
Totusi, strict ca poveste a lui Edward Kenway, Black Flag Resynced ofera o experienta mai concentrata si mai bine legata decat jocul din 2013.
Grafica si sunet
Nu o sa intru exagerat de mult in detalii tehnice, pentru ca exista deja analize foarte bine realizate pe partea asta si pentru ca nu cred ca grafica trebuie sa fie focusul principal al acestui review.
Totusi, diferenta fata de jocul original este enorma.
Black Flag Resynced a fost reconstruit folosind o versiune moderna a engine-ului Anvil si beneficiaza de tehnologii dezvoltate pentru Assassin’s Creed Shadows, precum iluminare Ray Traced, materiale mai realiste, vegetatie mai bogata, nori volumetrici, un sistem meteo nou si o simulare complet refacuta a apei.
Ca o parere personala, nu cred ca jocul foloseste engine-ul la capacitatea maxima in absolut toate momentele.
Assassin’s Creed Shadows mi s-a parut putin mai spectaculos overall, mai ales la nivel de vegetatie, densitatea anumitor locatii, materiale si interactiunea cu mediul.
Black Flag Resynced nu este foarte departe, iar in anumite momente, mai ales pe mare, poate arata chiar mai impresionant.
Dar se simte uneori faptul ca echipa reconstruieste o lume si o structura gandite initial pentru un joc din 2013, nu una realizata complet de la zero pentru aceasta generatie.
Eu am jucat pe Xbox Series X, in cea mai mare parte in modul Performance la 60fps.
Jocul ofera si un mod Fidelity la 30fps, precum si un mod Balanced la 40fps pentru ecranele compatibile, dar am preferat modul de 60fps pentru ca fluiditatea ajuta foarte mult in parkour, luptele cu Edward, boarding si combatul naval.
Totusi, am schimbat destul de mult si in modul de 30fps, pentru ca jocul arata vizibil mai bine.
Iluminarea este mai bogata, reflexiile sunt mai clare, vegetatia si parul reactioneaza mai natural la lumina, iar imaginea pare overall mai stabila si mai cinematica.
Diferenta nu este atat de mare incat sa nu poti juca linistit la 60fps, dar modul Fidelity arata clar mai aproape de imaginea folosita in prezentarile jocului.
Apa este, fara indoiala, una dintre cele mai impresionante parti vizuale. Valurile reactioneaza natural la vreme, la vant si la nave, lumina patrunde prin apa, reflexiile se schimba in functie de pozitia soarelui, iar trecerea dintre oceanul adanc si zonele de recif este foarte bine realizata.
Furtunile sunt spectaculoase, cu valuri uriase care trec peste puntea Jackdaw-ului, ploaie puternica, panze agitate de vant, fulgere, nori foarte densi si o mare care poate transforma complet o simpla calatorie intr-un moment tensionat.
Nu toate tranzitiile meteorologice sunt, insa, naturale. Am observat cateva treceri foarte bruste de la o atmosfera de furtuna, cu cer verde si nori intunecati, la cer complet albastru.
Sunt genul de schimbari pe care le-am mai intalnit si in Red Dead Redemption 2 si care te pot scoate putin din imersiune, mai ales cand se produc in cateva secunde.
Pe uscat avem orase reconstruite, vegetatie mult mai bogata, texturi si materiale moderne si un draw distance mult mai bun.
Putem naviga direct in anumite porturi si intra in orase fara loading screens evidente, ceea ce ajuta foarte mult la impresia unei lumi continue.
Exista si un contrast interesant intre momentele petrecute pe mare si cele de pe uscat.
Pe mare, Resynced pare deseori un joc construit complet pentru generatia actuala, datorita apei, iluminarii, furtunilor, distantei de afisare si numarului mare de efecte aflate simultan pe ecran.
Pe uscat, desi orasele si vegetatia arata foarte bine, animatiile, interactiunile si unele elemente de level design tradeaza mult mai usor structura jocului original.
Ce m-a impresionat cel mai mult sunt, totusi, personajele si cinematics-urile in-engine.
Facial animations sunt foarte bine realizate, lip sync-ul este excelent in cea mai mare parte, iar expresiile personajelor au uneori un nivel de realism care m-a dus cu gandul la The Last of Us Part II.
Nu spun ca jocul ajunge constant la acel nivel, mai ales ca avem si personaje secundare sau animatii mai slabe, dar in scenele importante, la nivel de acuratete a fetelor si expresiilor, Resynced este acolo sus.
Si mai impresionanta este trecerea aproape complet naturala dintre cinematics si gameplay.
Camera se retrage sau se roteste, scena se termina si controlul revine jucatorului fara acel sentiment clar ca s-a terminat un clip si incepe din nou jocul.
Totusi, grafica moderna nu reuseste sa ascunda complet fundatia veche.
Resynced pastreaza acel clumsiness general specific jocurilor Ubisoft, mai ales in animatii, interactiuni, pozitionarea personajelor si momentele in care Edward incearca sa urce, sa sara sau sa interactioneze cu alt obiect decat cel intentionat de jucator.
Nu sunt probleme care distrug experienta, dar ies destul de usor in evidenta, mai ales dupa un joc precum Crimson Desert, care a reusit sa imbunatateasca semnificativ acest tip de interactiuni si tranzitii intre animatii.
Exista momente in care Resynced arata ca un joc complet current gen, dar se misca si reactioneaza ca un Assassin’s Creed mult mai vechi.
Pe partea de sunet, jocul mi s-a parut aproape impecabil.
Vocile personajelor sunt foarte bine alese si jucate, iar Matt Ryan revine in rolul lui Edward Kenway, inclusiv pentru noile dialoguri si scene adaugate in remake.
Vocea lui este putin mai grava fata de jocul original, lucru normal dupa atatia ani, dar se potriveste foarte bine cu personajul si nu am simtit ca noile replici ies in evidenta in mod negativ.
Sound design-ul este exceptional, mai ales pe mare.
Se aude lemnul corabiei care scartaie sub presiunea valurilor, panzele lovite de vant, franghiile, apa care se izbeste de bord, tunurile, exploziile, oamenii care alearga pe punte si strigatele echipajului.
Iar aceasta calitate a sunetului nu se limiteaza la corabie.
In orase avem conversatii, animale, comercianti si activitate in jur, iar in paduri sau pe insule se aud pasari, insecte, vegetatie miscata de vant, valuri si animale aflate la distanta.
Furtunile sunt probabil cel mai bun exemplu pentru cat de bine lucreaza impreuna sunetul si imaginea.
Pe masura ce norii se apropie, vantul devine mai puternic, valurile incep sa loveasca violent Jackdaw-ul, ploaia acopera celelalte sunete, iar muzica isi schimba treptat intensitatea.
Ce mi-a placut foarte mult este ca sunetul nu pare doar remasterizat, ci reconstruit in jurul noii versiuni a jocului.
Muzica reactioneaza mult mai natural la ceea ce se intampla, crescand treptat in intensitate atunci cand incepe o urmarire sau o lupta si revenind apoi la sunetele marii, ale vantului si ale echipajului.
Tranzitiile sunt suficient de naturale incat, de multe ori, nu observi exact cand a inceput muzica, ci doar ca momentul respectiv a devenit brusc mult mai cinematic.
Coloana sonora este magistrala. Este una dintre acele coloane sonore care nu doar acompaniaza jocul, ci contribuie direct la atmosfera lui.
Muzica din timpul luptelor navale creste tensiunea, temele din momentele emotionale sustin foarte bine povestea lui Edward, iar pe mare totul capata o alta energie atunci cand echipajul incepe sa cante.
Sea shanties raman sufletul experientei. Avem cantecele clasice din original, dar si piese noi, iar acum exista inclusiv o modalitate mai simpla de a alege ce canta echipajul.
Este o imbunatatire aparent mica, dar foarte bine-venita, pentru ca poti lasa melodiile preferate sa continue in timp ce navighezi.
Sincer, au fost multe momente in care am plecat spre o misiune aflata la cateva minute distanta si nu am folosit fast travel doar pentru ca voiam sa mai stau putin la carma, sa ascult echipajul si sa privesc marea.
Gameplay
Pe partea de gameplay, Black Flag Resynced incearca sa combine jocul original cu unele dintre cele mai bune elemente introduse de Ubisoft in Assassin’s Creed Valhalla si Shadows.
Important de mentionat este ca nu vorbim despre un RPG.
Nu avem level scaling, gear score, inamici pe care nu-i putem asasina pentru ca au un nivel prea mare sau zeci de arme aproape identice cu statistici diferite.
Progresia ramane apropiata de jocurile Assassin’s Creed clasice si de Black Flag original.
Imbunatatim echipamentul lui Edward, Jackdaw-ul, Hideout-ul si deblocam noi unelte sau abilitati prin poveste, explorare si misiuni secundare.
Un lucru pe care l-am apreciat este faptul ca dificultatea nu este reprezentata de o singura setare generala.
Putem modifica separat dificultatea pentru combat, stealth, luptele navale si activitati, fiecare avand mai multe niveluri.
Astfel, poti pastra luptele navale mai dificile si mai intense, dar sa faci stealth-ul sau combatul cu Edward putin mai accesibile, in functie de stilul tau de joc.
Mi se pare o implementare foarte buna, mai ales intr-un joc care combina atat de multe tipuri diferite de gameplay.
Parkour-ul a fost modificat, dar nu reinventat complet. Avem mai mult control asupra unor sarituri, side eject, back eject si noi modalitati de a folosi franghiile sau traseele din jur.
Tranzitiile dintre unele miscari sunt mai fluide, iar urcarea pe nave mi s-a parut mai putin greoaie decat in original.
Totusi, scheletul vechi este in continuare vizibil.
Edward poate sari uneori pe alt obiect decat cel dorit, poate refuza sa coboare unde vrei sau se poate agata de margini nepotrivite.
Nu se intampla constant, dar suficient cat sa-ti aminteasca faptul ca, in spatele prezentarii moderne, se afla tot un joc construit pe structura lui Black Flag.
Stealth-ul a primit mai multe imbunatatiri importante. Avem acum un buton dedicat pentru crouch, putem folosi manual cover, avem un indicator mai clar de vizibilitate, o inteligenta artificiala imbunatatita si mai multe modalitati de a ne apropia de obiective.
Unele misiuni de tailing au fost inlocuite cu investigation missions sau noi obiective stealth, iar detectarea nu mai duce automat la desynchronization.
Daca pierzi tinta sau esti descoperit, misiunea se poate transforma intr-o urmarire, intr-o lupta sau intr-o cautare a informatiilor pe corpul unui inamic.
Este una dintre cele mai bune schimbari fata de original.
Black Flag avea prea multe misiuni de tailing care puteau deveni frustrante si repetitive, iar faptul ca acum ai mai multe modalitati de a obtine informatia face misiunile mai naturale si mai putin restrictive.
Jocul imprumuta si acel sistem de Observe din Shadows, pe care il putem folosi pentru a identifica loot, obiective sau alte elemente importante din apropiere. Totusi, stealth-ul nu este la fel de complex precum cel din Shadows.
Nu avem crawl, deci Edward nu se poate deplasa pe burta, nu putem stinge sursele de lumina si nici nu avem acelasi sistem prin care intunericul si umbrele modifica vizibilitatea personajului.
Nu consider ca Black Flag avea nevoie sa copieze absolut toate mecanicile lui Naoe, pentru ca vorbim despre un joc cu alta identitate si alta structura, dar lipsa lor se simte daca vii direct din Shadows.
Combatul a fost aproape complet reconstruit.
Avem atacuri light si heavy, dodge, parry bazat pe timing, kick, sweep attacks, pistol quick-fire si o serie de combo-uri care pot lega atacurile corp la corp de armele de foc.
Inamicii sunt mai agresivi decat in original, iar parry-ul trebuie executat intr-o fereastra mai precisa pentru a deschide oportunitatea unui takedown.
Nu este un sistem foarte complex si nici nu ajunge la libertatea sau greutatea combatului din Valhalla sau Shadows.
Personal, mi-ar fi placut un sistem mai apropiat de aceste jocuri, mai ales la nivel de impact, pozitionare si folosirea diferitelor tipuri de arme.
Totusi, combatul se potriveste foarte bine unei aventuri cu pirati, care vrea sa fie mai simplista, mai arcade si mai cinematica overall.
Iar finishers sunt excelente. Sunt foarte viscerale, foarte brutale si uneori surprinzator de violente.
Edward foloseste sabiile, pistoalele, Hidden Blade-ul si mediul inconjurator pentru a termina inamicii, iar animatiile reusesc sa ofere mult mai multa greutate sistemului decat mecanicile de baza ar sugera.
Chain kills si executiile consecutive transforma unele lupte in mici scene de actiune, iar combinatia dintre combat, animatii si muzica face ca bataliile sa fie foarte intense.
Overall, noul combat este o imbunatatire la nivel de intensitate, feedback si prezentare, dar nu neaparat si la nivel de libertate.
Luptele sunt mai rapide, inamicii sunt mai agresivi, parry-ul necesita un timing mai bun, iar finishers sunt mult mai spectaculoase.
Totusi, jocul original iti permitea sa experimentezi mai mult cu Hidden Blades, throwing knives, muschete sau arme ridicate de la inamici.
Resynced ofera un sistem mai controlat si mai cinematic, dar pierde o parte din acel haos si din varietatea care faceau luptele originale atat de fun, chiar daca erau mult prea usoare.
In luptele mari, mai ales in timpul boarding-ului unei nave inamice, mi-a fost uneori greu sa identific rapid inamicii, mai ales noaptea. Sunt multe personaje pe ecran, echipajele poarta haine relativ similare, camera este foarte apropiata, iar UI-ul si iconitele ocupa mult spatiu. In tot acel haos poate deveni dificil sa-ti dai seama cine te ataca sau unde este urmatorul inamic, chiar daca lupta in sine ramane spectaculoasa.
Camera este, de altfel, una dintre problemele principale ale jocului. Este prea apropiata de Edward si poate deveni foarte incomoda in spatii inguste, interioare, pe coridoarele navelor sau langa pereti.
Uneori camera intra in obiecte, pierde imaginea actiunii sau se roteste intr-un unghi din care nu mai vezi ce face inamicul.
UI-ul mi s-a parut, de asemenea, prea mare, chiar daca exista mai multe setari pentru HUD, dar iconitele, informatiile si marcajele pot ocupa prea mult din ecran. Avem, totusi, optiunea de a dezactiva complet HUD-ul cu double tap pe right stick, dar acesta elimina si prompt-urile de assassination sau loot.
Totusi, intr-un joc atat de frumos si cinematic, mi-ar fi placut o varianta mai mica si mai discreta, care sa lase lumea sa respire.
Dar adevarata vedeta a jocului ramane, bineinteles, combatul naval.
Sistemul era deja excelent in jocul original si nu avea nevoie de o reinventare completa.
Resynced il pastreaza aproape intact ca fundatie, dar imbunatateste fiecare element: controlul navei, feedback-ul armelor, impactul proiectilelor, valurile, vremea, efectele, boarding-ul si numarul de optiuni aflate la dispozitie.
Jackdaw-ul are mai multe tipuri de atacuri si alternative pentru arme, inclusiv noi proiectile, atacuri cu mortar, butoaie si swivel guns pe care le putem tinti manual.
Luptele sunt mai intense decat in original.
Navele inamice sunt mai agresive, vremea poate schimba rapid conditiile de lupta, iar marea poate deveni un adversar la fel de important precum navele din jur.
Trebuie sa ne pozitionam corect pentru broadside cannons, sa folosim chain shots pentru a incetini inamicii, sa evitam focul mortarului si sa profitam de momentele in care o nava este vulnerabila.
Cand reusesti sa te strecori intre doua nave, sa tragi cu tunurile pe o parte, sa te rotesti, sa lovesti cealalta nava si apoi sa termini lupta prin boarding, Black Flag Resynced este greu de egalat de orice alt joc cu pirati.
Unul dintre lucrurile care mi-au placut este felul in care personajele recrutate se integreaza in progresia Jackdaw-ului.
Sistemul nu este complet nou, insa Resynced adauga doua personaje noi, fiecare cu propria poveste si propria serie de misiuni.
Pe parcursul jocului putem salva si recruta personaje care se alatura echipajului, iar unele dintre ele deblocheaza si cate o abilitate concreta pentru nava.
De exemplu, dupa ce il salvam pe The Padre si avansam in questline-ul lui, acesta deblocheaza Ship Ram, activat prin LB + RB.
Mi se pare o idee foarte buna pentru ca leaga povestea, explorarea si progresia Jackdaw-ului intr-un mod mai natural decat un simplu skill point primit dupa o misiune.
Nu salvezi doar un personaj care dispare apoi intr-un meniu, ci adaugi un om in echipaj, afli povestea lui si obtii o abilitate asociata cu rolul sau.
Black Flag Resynced are o cantitate foarte mare de continut optional, chiar si dupa terminarea povestii principale si a misiunilor ofiterilor.
Avem Assassin Contracts, Naval Contracts, Templar Hunts refacute, cucerirea forturilor, atacarea plantatiilor si golirea depozitelor, Treasure Maps, insule mici de explorat, Playas, cufere ascunse, Mayan Stelae, shanties, paintings, letters, Animus Keys si alte collectibles.
Templar Hunts au fost modificate pentru noile sisteme de parkour si stealth, iar Assassin Contracts si Naval Contracts au fost redistribuite si reechilibrate, cu dialoguri suplimentare si motivatii mai bine explicate pentru tintele noastre.
Putem vana animale pentru crafting, putem face harpooning, putem cauta Royal Convoys, nave in flacari si Legendary Ships sau putem explora epave cu Diving Bell.
O noutate importanta este Dive Anywhere, care ne permite sa sarim in apa si sa exploram liber zonele de coasta si fundul marii, nu doar locatiile speciale din jocul original.
Putem gasi cufere sub apa, putem intra prin pasaje ascunse in anumite locatii si putem aborda obiectivele de pe tarm prin apa.
Avem si Kenway’s Fleet, unde putem trimite navele capturate in misiuni de comert sau piraterie pentru bani, trade goods si recompense, dar doar dupa ce cucerim forturile.
Great Inagua, Hideout-ul lui Edward, a fost extins considerabil. Putem investi bani, crafting materials si trade goods in magazine, taverna, port si alte cladiri.
Acestea se modifica vizual pe masura ce sunt imbunatatite, dar ofera si beneficii: arme si outfits rare, noi upgrade-uri pentru Jackdaw, minigames, bonusuri pentru combat si sailing, sanse mai mari pentru aparitia anumitor activitati si venit pasiv.
Jocul include si Animus Projects, cu diverse challenges si obiective care se schimba periodic.
Acestea ofera motive suplimentare pentru a reveni in joc si pot debloca diverse recompense, dar mi se par putin out of place intr-o aventura single-player de genul asta.
Nu afecteaza povestea si pot fi ignorate complet, dar contribuie la senzatia ca Ubisoft a simtit nevoia sa adauge si cateva elemente de live service intr-un remake care nu avea neaparat nevoie de ele.
Nu toate activitatile au aceeasi profunzime si exista, bineinteles, si acel stil Ubisoft cu multe iconite si collectibles imprastiate pe harta.
Totusi, mi s-a parut ca majoritatea activitatilor se potrivesc bine fanteziei de pirat.
Chiar si atunci cand nu urmaream un quest, aproape mereu gaseam ceva interesant de facut: o nava care transporta materialele de care aveam nevoie, o comoara, un contract, o insula mica sau un convoi aflat la distanta.
Economia jocului functioneaza intr-un loop simplu, dar foarte satisfacator. Castigam Reales (moneda jocului), materiale, trade goods, piei, obiecte de arta si loot prin explorare, contracte, atacarea navelor, plantatiilor, depozitelor sau cautarea comorilor.
Apoi folosim toate aceste resurse pentru upgrade-urile Jackdaw-ului, echipamentul lui Edward, crafting, munitie si dezvoltarea Hideout-ului.
Cu spyglass-ul putem verifica nivelul unei nave, tipul ei si ce marfa transporta.
Astfel, daca avem nevoie de metal, lemn sau panza pentru un upgrade, putem cauta in mod specific navele care transporta materialele respective.
Putem scufunda navele direct, dar boarding-ul ofera mai mult loot.
Dupa capturare, avem mai multe optiuni: putem folosi nava pentru a repara Jackdaw-ul, putem reduce Wanted Level-ul sau o putem trimite in Kenway’s Fleet.
Flota genereaza in timp bani, trade goods, obiecte rare si alte recompense, iar dezvoltarea Hideout-ului poate influenta inclusiv aparitia Royal Convoys sau accesul la echipament mai bun.
Economia nu este foarte complexa si, dupa un anumit punct, banii si materialele nu mai reprezinta o problema foarte mare.
Totusi, sistemul functioneaza bine pentru ca toate activitatile se leaga intre ele. Explorezi pentru a gasi resurse, folosesti resursele pentru a imbunatati Jackdaw-ul, o nava mai buna iti permite sa ataci tinte mai puternice, iar navele mai puternice ofera loot mai valoros.
Este un loop care te incurajeaza sa te abati constant de la drumul spre obiectiv si sa spui “mai atac doar nava asta”, pentru ca vezi ca transporta exact materialul de care ai nevoie.
Trebuie sa mentionez si monetizarea, pentru ca jocul a fost lansat cu o cantitate destul de mare de DLC-uri platite.
O parte dintre ele sunt cosmetice si includ outfits pentru Edward, sails, figureheads, crew attire, pets si alte elemente vizuale pentru Jackdaw.
Totusi, nu toate sunt strict cosmetice.
Unele Character Packs contin costume, sabii, pistoale si trinkets cu diverse perks, iar Resource Pack-ul ofera materiale si trade goods care pot grabi imbunatatirea Jackdaw-ului.
Exista si un Map Pack de aproximativ 5 euro, care dezvaluie pe harta locatiile obiectelor colectabile si ale comorilor.
Nimic din toate acestea nu este necesar pentru a termina sau savura jocul.
Versiunea standard contine toate misiunile, insulele, povestea si activitatile importante, iar economia jocului ofera suficiente resurse prin gameplay normal.
Totusi, este greu de ignorat faptul ca Ubisoft monetizeaza inclusiv explorarea, economisirea timpului si anumite perks intr-un joc single-player vandut la pret intreg.
Mai ales Map Pack-ul mi se pare o alegere neinspirata, pentru ca descoperirea comorilor si a secretelor este una dintre componentele importante ale experientei.
Problema nu este doar existenta magazinului, ci si faptul ca unele costume si recompense care s-ar fi potrivit perfect ca premii pentru explorare, contracte sau activitati dificile au fost mutate in DLC-uri, challenges sau continut disponibil pentru o perioada limitata.
Intr-un joc construit atat de mult in jurul descoperirii de comori si al completarii hartii, mi-ar fi placut ca mai multe dintre aceste recompense sa fie obtinute direct prin gameplay, nu prin meniul magazinului.
Poti ignora complet magazinul, asa cum am facut si eu, dar modul in care este prezentat in meniuri si numarul mare de DLC-uri disponibile chiar din prima zi raman un minus.
Totusi, Black Flag Resynced nu a fost lansat fara probleme.
Am intalnit mici bug-uri vizuale, interactiuni care nu se declansau corect, probleme cu pozitionarea personajelor, camera si cateva momente in care animatiile nu se legau cum trebuie.
Unele bug-uri par sa fi fost reparate intre timp, iar altele nu au mai aparut dupa restart.
Asta nu inseamna neaparat ca au fost eliminate complet, ci doar ca experienta mea a devenit mai stabila dupa primele sesiuni.
Jocul pastreaza si multe dintre micile ciudatenii specifice Ubisoft: Edward care incearca sa urce pe alt obiect, NPC-uri care se blocheaza, interactiuni care cer o pozitionare prea precisa sau animatii care se intrerup brusc.
Nu am intalnit suficiente probleme incat sa-mi strice experienta sau sa-mi blocheze progresul, dar jocul mai are nevoie de cateva patch-uri pentru a ajunge la nivelul de polish pe care il sugereaza prezentarea vizuala.
Concluzie
Assassin’s Creed Black Flag Resynced este unul dintre cele mai reusite jocuri lansate de Ubisoft in ultimii ani si, in acelasi timp, primul lor remake adevarat.
Este o imbunatatire pe aproape toate planurile fata de jocul original.
Arata mai bine, suna mai bine, se misca mai bine, are un combat mai intens, un stealth mai flexibil, misiuni mai putin restrictive, un sistem naval mai bogat si suficient continut nou incat sa justifice revenirea chiar si pentru cei care au terminat Black Flag in 2013.
Dar cea mai mare reusita este ca, in spatele tuturor imbunatatirilor, se afla in continuare acelasi joc.
Lumea, personajele, sentimentul de libertate, explorarea, muzica si placerea de a pleca fara un obiectiv clar pe mare au ramas intacte.
Resynced nu incearca sa transforme Black Flag intr-un RPG si nici sa-l incarce inutil cu sisteme moderne.
Imprumuta cateva elemente din Valhalla si Shadows, dar pastreaza structura si identitatea originalului.
Poate cea mai mare calitate a lui Resynced este ca nu incearca sa demonstreze ca jocul original era gresit sau complet depasit.
Nu rescrie inutil structura, nu transforma progresia intr-un RPG si nu incearca sa schimbe identitatea jocului doar pentru a-l face sa para modern.
Ubisoft a inteles ca Black Flag avea deja o fundatie foarte buna si ca avea nevoie, in primul rand, de o prezentare moderna, de sisteme mai flexibile si de eliminarea unor frustrari ale jocului original.
Iar rezultatul este un remake care nu inlocuieste amintirea jocului vechi, ci o completeaza.
Nu toate schimbarile sunt perfecte.
Combatul pierde o parte din varietatea jocului vechi, stealth-ul nu este la nivelul Shadows, camera poate deveni frustranta, UI-ul este prea mare, iar fundatia veche se simte in anumite animatii si interactiuni.
La acestea se adauga bug-urile si monetizarea prin DLC-uri, Resource Packs, Map Packs si continut cu elemente de live service.
Totusi, aceste probleme nu au reusit sa umbreasca experienta generala.
Black Flag Resynced este, in primul rand, un joc extraordinar de fun.
Este genul de joc in care poti pleca spre o misiune aflata la cateva minute distanta si sa ajungi acolo dupa o ora, pentru ca ai atacat un convoi, ai urmarit o harta de comoara, ai cucerit un fort, ai explorat o epava si ai ramas pe mare doar pentru a asculta echipajul cantand.
Luptele navale sunt in continuare unele dintre cele mai bune realizate vreodata intr-un joc, iar atmosfera din Caraibe, mai ales in timpul unei furtuni, este greu de egalat.
Pentru mine, Resynced a fost si ocazia de a ma intoarce la acel joc pe care il abandonasem nu pentru ca nu-mi placea, ci pentru ca nu mai aveam rabdare sa repet zeci de ore dupa trecerea de la Xbox 360 la Xbox One.
Iar de data aceasta nu doar ca am continuat aventura lui Edward, dar am inteles mult mai bine de ce Black Flag este considerat de atat de multi oameni unul dintre cele mai bune jocuri Assassin’s Creed.
Este un remake foarte fidel, dar nu lenes.
Este modern, dar nu uita jocul original.
Este mai frumos, mai fluid, mai bogat si mai cinematic, fara sa piarda acel sentiment simplu de aventura care l-a facut special in primul rand.
Iar daca acesta este nivelul la care Ubisoft poate reconstrui jocurile sale clasice, atunci remake-ul Prince of Persia Sands of Time devine brusc mult mai interesant.
Multumesc celor de la Ubisoft pentru exemplarul jocului oferit pentru review.
Nota
Story: 9
Gameplay: 9
Sunet: 10
Grafica: 9
Fun factor: 10
Nota finala: 9.4/10
Bookmarks