Intr-o noapte friguroasa de ianuarie, bunicul si nepotii stateau asezati frumos in fata caloriferului electric. Bunicul savura din plin aceste momente, pentru ca stia ca sunt premergatoare unei nopti de povestit. Si bunicului ii placea sa spuna povesti. Povestea lui preferata era despre un print dintr-un taram indepartat care s-a luptat cu balauri cu 7 capete, lighioane si capcauni pentru a obtine Marul fermecat. Dar nepotii stiau prea bine acea istorisire (posibil inspirata din fapte reale), pentru ca bunicul le-a spus-o de 157151245 de ori. Asa ca bunicul se pregatea sa le spuna alta poveste nepotilor, una nemaiauzita. O poveste trista.
- - Bunicule, bunicule spune-ne si noua o poveste...
- - Ce poveste sa va spun dragii mosului?
- - O poveste cu vrajitori si lumi fermecate.
- - Ah, pai in cazul asta stiu exact ce poveste sa va spun..
A fost odata ca niciodata un vrajitor. Nascut pe meleagurile unui pamant inconjurat de ape, si probabil deprimat din cauza ploilor londoneze, vrajitorul fermecat avea puterea de a crea lumi in miniatura. Si in fiecare astfel de lume, le oferea oamenilor posibilitatea sa interactioneze si sa se implice in desfasurarea evenimentelor de acolo.
- - Adica jocuri bunicule?
- - Ce jocuri copii? Vrajitorul n-a inventat Sotronul, Frunza sau Nu te supara Fra...
- - Nu bunicule. Ce dinozaur esti! Jocuri pe consola.
- Lasati-ma ma cu prostiile astea. Of, tineretul asta.. auzi la ei.. console. Pai pe vremea mea cea mai tare joaca era sa ne invartim in jurul blocului pana faceam pneumonie. Vorba unui clasic in viata „Astea-s jocuri”. Daca ma mai intrerupeti asa nu va mai spun nicio poveste.
- - Biiine bunicule.
- - Asadar... vrajitorul putea crea lumi in miniatura. Si oamenii le cumparau. Primele sale lumi au avut foarte mare succes. Oamenii aveau abilitatea sa se joace de-a Dumnezeu si sa formeze o natiune dupa bunul lor plac. Dar nu puteai sa fii cu adevarat malefic in ele asa ca mai apoi a inceput sa faca altele. In ele puteai fi un personaj rau, si puneau oameni in temnite care abia asteptau sa fie torturati in cele mai diverse feluri. Ii zicea Dungeon Keeper.
- - Pff.. hai la culcare bunicule, ca daca iar ne spui povesti cu comunisti...
- - Nu! Porc capitalist asta-i introducerea. Uff.. generatia asta nu mai are deloc rabdare. Deja m-ati enervat... acu o sa ascultati povestea fie ca va place, fie ca nu.
Cand restul populatiei era ingrijorata de sfarsitul lumii vrajitorul lucra la ceea ce avea sa fie cea mai buna lucrare a sa. O adevarata capodopera... Black & White. In ea puteai sa fii si bun si rau dupa bunul plac si oamenii i s-au inchinat atunci si l-au recunoscut drept maestru. Insa a facut o greseala. Pentru ca vrajitorul voia sa fie aclamat de cat mai multa lume a semnat un contract prin care si-a vandut sufletul diavolului. Desi numele il categorisea drept „Foarte mic si moale” diavolul asta era al dracu de nazbatios. Vrajitorul intr-adevar a fost facut celebru si capodopera sa a facut inconjurul lumii asa cum si-a dorit dar toate astea cu un pret. Diavolul se hranea cu celebritatea vrajitorului si conform contractului il obliga sa scoata cat mai multe lumi in miniatura pentru a-si maximiza profitul. Si asa s-a nascut primul Fable.
Acolo, oamenii nu mai sufereau de complexul Dumnezeu ci intrau in pielea unui personaj care putea sa faureasca lumea dupa deciziile pe care le lua.
- - Si Fable n-a fost o lume reusita bunicule?
- - Ba da. A fost.. probabil pentru ca vrajitorul incepuse lucrul la aceasta lume inainte sa semneze contractul. Dar de-aici incolo a inceput prapadul. Vrajitorul a lucrat la o continuare a lumii Black & White in care tocmai esenta care placea oamenilor a eliminat-o. Si de-atunci vrajitorul dadea semne ca toata munca sa in viitor nu se mai dedica oamenilor.
- - Pai cum bunicule? Daca oamenii cumparau jocurile, nu pentru ei trebuia vrajitorul sa le faca?
- - Inca esti tanar pe lume si naiv nepoate. Prin mijloace fermecate de marketing orice piatra poate parea un diamant. Si asta era arma secreta a diavolului.
El se hranea cu celebritatea vrajitorului pentru a-si pune la cale planurile meschine. Lumile in miniatura au devenit un succes rasunator dar nu toti oamenii aveau acces la ele. Unii erau mai neindemanatici si se frustrau usor cand vedeau ca nu pot controla o lume foarte usor. Dar oamenii aia, asa cum erau ei, aveau bani de cheltuit. Asa ca diavolul a fortat vrajitorul sa faca jocuri pe care si Gigi Becali sa le poata termina. Astfel a aparut Fable 2.
- - Si a reusit Gigi Becali sa termine Fable 2?
- - Asta n-am de unde sa stiu, ca Becali era la puscarie in perioada aia. Dar daca a reusit sa termine tot ce-nseamna Steaua inseamna ca Fable 2 cu siguranta n-a insemnat o provocare pentru el.
Vrajitorul privea catre publicul descumpanit de incercarile lui de a mai ajunge la gloria de odata, dar le-a promis o revolutie odata cu Fable 3.
- - Si a reusit nu? Vrajitorul a salvat situatia si le-a dat oamenilor jocul pe care si-l doreau. Nu??
- - Vezi tu nepoate, naivitatea ta e motivul pentru care diavolul face ce face. M-ai rugat sa-ti spun o poveste.. nu un basm cu Feti Frumosi si Ilene Cosanzene si cu final fericit.
- - Pai nu-nteleg.. daca vrajitorul a esuat cu Black & White 2 si Fable 2... nu si-a reparat greselile in fata oamenilor cu Fable 3 pentru a le recastiga increderea?
- - Nu.
- - Nu te cred... sa retrogradeze Universitatea Craiova daca spui adevarul.
- - Blastfemie! Pentru asta primesti dieta de praz 2 saptamani. Iti voi demonstra ca Fable 3 nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor dar Universitatea nu va retrograda niciodata. Decat daca plange Mititelu in direct la TV.
- - Bine, demonstreaza-mi. Cum era Fable 3?
- - Pai, in primul rand povestea era seaca si fara nicio logica. Desi impactul emotional era puternic pentru ca aveai de luat niste decizii importante care schimbau lumea cu adevarat, nu doar la nivel de floricele pe campii sau vulcani ambulanti, odata cu punctul culminant povestea principala nu mai avea niciun sens. Si dupa aia ajungeai sa lupti pana la final robotic si lipsit de motivatie, doar ca sa zici ca ai mai terminat o aventura. Ti-as povesti mai multe despre „marea revolutie” dar nu vreau sa-ti stric surpriza ca poate cand mai cresti o sa vrei si tu sa-l incerci.
- - Bine, am inteles. Povestea era proasta. Dar lumea cum era faurita? Grafica, sunetul, ambianta? Trebuie sa fi modificat vrajitorul ceva.
- - La nivel de atmosfera intr-adevar s-au facut modificari. Asta pentru ca taramul Albionului e mai evoluat decat in Fable 2. Lumea s-a industrializat si regele glorios a murit. Tu iti asumi rolul unuia dintre copii lui. Lumea a primit o noua infatisare si noi texturi dar in acelasi ton cu Fable 2. Asta nu inseamna totusi ca e un lucru rau, grafica a fost frumoasa inainte si e frumoasa si acum, dar asta nu a fost niciodata un capitol slab la realizarile vrajitorului. Lumile facute de el au fost recunoscute mereu pentru calitatile lor artistice si pentru ca au impins limitele tehnologice.
- - Pai si atunci? Sunt sigur ca un vrajitor cu asa multa pricepere nu gresea la realizarea gameplay-ului.
- - Tocmai acolo a gresit. Aici se vede mana diavolului. Ca sa ajunga de la o destinatie la alta personajul trebuie sa urmareasca o dara aurie. Nu ai cum sa te ratacesti, nu te simti motivat sa explorezi pentru ca esti indemnat sa continui dupa dara aurie. Si luptele sunt cele mai usoare si plictisitoare. Ai cate un buton pentru fiecare arma: sabie, pistol si magie. Singura diversitate apare la magie unde poti combina 2 vraji pentru acelasi buton. Asta iti ofera o mare diversitate insa vrajile nu sunt deloc balansate. Cu greu te abtii tentatiei de a folosi la infinit aceeasi combinatie de vraji care tine inamicii la distanta si le face damage suficient cat sa-i mai pocnesti odata cu sabia si sa termin o batalie in mai putin de 2 minute. Si pe masura ce avansezi vrajile devin mai puternice si totul devine mai usor in loc sa te solicite mai mult. Spre final ajungi sa depui mai putin efort in lupta decat o face un healer la World of Warcraft. Ah si, cireasa de pe tort e ca nu poti sa mori. Adica ma rog, ti se epuizeaza viata si primesti o penalitate pentru asta dar impactul e atat de minor incat nu-ti ofera nicio senzatie.
- - Si multiplayerul? Chiar daca o fi usor, in multiplayer trebuie sa fie mai distractiv nu?
- - Vrajitorului ii place sa faca impresie. Si asta a facut si cu multiplayerul. O alta persoana nu ti se alatura tie pentru a petrece aventura ci ca sa-si faca o impresie. Daca vrei sa cooptezi pe cineva pentru multiplayer mai bine-l scutesti de chin. De parca n-ar fi de a juns ca sesiunile de lupta dureaza 2 minute, sau poate chiar mai putin pentru ca jocul nu creste in dificultate chiar daca sunteti 2. Sau faptul ca nu va avea nevoie sa apese mai mult de 2 butoane. Companionul trebuie sa te insoteasca mereu, mai ales atunci cand trebuie sa porti dialogurile seci ale povestii fara sens de care ti-am spus mai devreme. Si cum dialogurile dureaza mult, un companion care oricum nu poate lua nicio decizie in desfasurarea actiunii, petrece mai mult timp in joc stand degeaba si asteptandu-ma pe mine sa iau o decizie in loc sa ia parte la actiune propriu-zis.
- - Pai bunicule, din ce mi-ai zis acum mare lucru nu s-a schimbat de la Fable 2. Chiar n-a facut vrajitorul nimic diferit?
- - Ti-am zis si mai devreme. Ii place sa faca impresii. Prefera sa-si incordeze muschii in loc sa dea cu pumnul, daca-mi permiti comparatia. Asa a facut si in Fable 3 unde a eliminat cu totul meniurile. Nu exista meniu principal, cand intri in joc intri direct in actiune iar meniul de pauza este inlocuit de sanctuar unde fiecare sectiune are o camera proprie pe care trebuie sa o accesezi. E dragut, e un concept interesant dar cu ce ma ajuta? Inca nu am reusit sa-mi dau seama care-i elementul negativ care inconjoara meniurile incat nu trebuiesc folosite. La fel zicea vrajitorul si cand a facut Fable 2, ca o poveste merge spusa si fara cutscene-uri lipsite de interactivitate. Si in viitor povestile vor fi complet lipsite de astfel de elemente. Si ghici ce contine Fable 3?
- - Cutscene-uri lipsite de interactivitate?
- - Prinzi repede nepoate. Se vede de unde ai mostenit inteligenta.
- - Ce ipocrit. Eu tot nu reusesc sa inteleg. Daca vrajitorul merge din rau in mai rau, de ce i se permite sa mai creeze? Si mai ales, de ce-i mai cumpara oamenii jocurile?
- - Pentru ca oamenii sunt niste firi nostalgice. Si care isi pierd foarte greu speranta. Lumea inca mai spera sa vada potentialul vrajitorului pus in valoare. Eu inca mai sper.
- - Ce poveste trista bunicule. Acum nu mai pot dormi. Crezi ca vrajitorul va reusi vreodata sa creeze o lume cel putin la fel de fermecata si interesanta cum a fost cea din Black & White?
- - ...
- - Bunicule?? Bunicule???!
Extenuat din cauza solicitarii emotionale la care a fost supus, bunicul adormi. Nepotii, speriati si cu gandul la ce-i mai rau ii scotocesc buzunarele in speranta ca-i gasesc medicamentele. In schimb, dau peste o bucata de hartie pe care scria cam asa:
Poveste – 6
Grafica – 9
Sunet – 9
Gameplay – 5
Multiplayer – 5
Nota finala – 6.8
)
Originally Posted by coder 
Bookmarks