In unele jocuri, moartea devine frustranta dar in Dark Souls ea este o lectie(frustranta). Desi jocurile dificile sunt tot mai rare in ziua de azi, ele fiind inlocuite de cele in care urmezi instructiunile ca o gaina murata si in care moartea e doar o pauza de baut, cei de la From Software au demonstrat pentru a doua oara ca gamerilor le place provocarea. Pentru ca nimeni sa nu creada ca si-au schimbat stilul, motto-ul jocului, �Prepare to Die� a fost anuntat cu mult timp inaintea lansarii si reflecta perfect atitudinea jocului fata de omul cu maneta.
Odata ca niciodata, dragonii stapaneau lumea dar din neant a aparut focul care a adus cu el cei patru lorzi. Seath the Scaleless , un dragon golas si gelos pe semenii lui cu solzi i-a tradat si astel stapanirea dragonilor a incetat. Odata cu inceputul Epocii de Foc, oamenii au inceput sa fie afectati de o boala ciudata, moartea nemaiinsemnand altceva decat pierderea sanatatii mentale. Protagonistul, fiind unul din ultimii oameni neafectati, trebuie sa treaca prin multe aventuri, pentru a pune capat teribilei boli. Dupa cum probabil v-ati dat seama, povestea este una minimalista care incurajeaza jucatorul sa-si foloseasCA Cat mai mult imaginatia.
Daca nu sunteti familiarizati cu jocul, sunt sigur ca veti spune �Uite inca un RPG in care numai tu mai poti face ceva. Dar ce ofera acest joc in plus fata de altele?�. In primul rand Dark Souls te face sa muncesti pentru orice. Nu exista recompense pentru ca ai luat controllerul in mana si nici trofee pentru ca ai trecut cu brio prin tutorial. Rar vei reusi sa bati un boss din prima si nu de putine ori jocul te va ironiza. La prima intalnire cu un boss arma ta este o nemaipomenita sabie rupta(Broken Sword) cu care nu poti sa-i oferi nici un preludiu grasanului. Normal ca nu esti obligat sa-l bati cu ea dar sunt sigur ca multi dintre voi, ca si mine, ati incercat sau veti incerca. De asemenea, in momentul in care stai pe o barna la fel de lata ca si sabia ta iar din fata si din spate esti atacat, nu iti vine sa zambesti. Dar ideea jocului nu este sa-ti grabeasca aparitia ridurilor sau a firelor albe si de aceea dupa o incercare, doua sau mai multe iti apare si zambetul, unul chiar mai mare decat daca ai fi trecut prin nivel ca prin branza. Aceasta idee de trial and error care sta la baza jocului este una foarte buna care se observa mai ales in luptele cu bossi. Daca de fiecare data cand vedeti �You died� pe ecran va uitati la cata viata mai are boss-ul, de cele mai multe ori veti vedea ca are mai putina decat la ultimul mesaj care va face pofta de coliva.
Controlul personajului nu s-a schimbat fata de cel din Demon�s Souls dar sa fim seriosi, cati din cei carora le-a placut primul joc vroiau sa se schimbe? Diferenta dintre stilurile de lupta este data de echipamentul folosit care este mai divers decat o garderoba din Sims. Puteti gasi armuri foarte usoare si uneori vaporoase , armuri din piatra, masti pentru fata sau coifuri din capetele monstrilor batuti. Nici in cazul armelor nu va puteti plange. Pe langa faptul ca exista o gramada de sabii, sulite, topoare, bate, coase si altele, puteti gasi si un upgrade potrivit starii voastre sufletesti � divine, chaos, fire, lighting, etc. -
Clasa aleasa initial face diferenta doar la inceputul jocului pentru ca indiferent de alegere, jucatorul isi poate personaliza mai apoi personajul in orice fel doreste, astfel puteti incepe cu Warrior care la finalul jocului va ajunge pyromancer sau invers.
Multiplayerul din Dark Souls nu trebuie ratat. Ca si restul jocului se aseamana foarte mult cu multiplayerul din Demon�s Souls prin mesajele lasate pe jos, sumoning, invadare si faptul ca nu poti pune pauza dar noutatile sunt foarte bine venite. Covenanturile sunt �guildele� din Dark Souls. Unele se bazeaza pe coop iar altele pe pvp si fiecare are ceva unic. Unele covenanturi iti dau ca recompensa un item consumabil sau un inel dar altele ofera lucruri mult mai interesante cum ar fi posibilitatea sa-ti transformi partea superioara a corpului in dragon. Partea proasta este ca nu poti comunica cu cei cu care joci doar prin cateva semne predefinite � wave, bow, etc. � si ca este destul de greu sa aranjezi un meci, fie coop fie pvp cu un prieten. Trecand peste inconveniente, este foarte placut sa faci o echipa de 3 impotriva unui boss sau sa invadezi un alt jucator si sa-l casapesti.
Un alt punct forte, pe langa gameplay si multiplayer, este level designul care uimeste cu fiecare scurtatura deblocata. Taramul pe care il colindati in lung si in lat este de o complexitate uimitoare. Dupa o plimbare prin padurea fermecata poti ajunge in mijlocul castelului, iar din mlastina cu smegma pe taramul dragonilor.
Din punct de vedere grafic, jocul este mai aproape de Uncharted decat de Minecraft � ruleaza foarte bine pe playstation in afara mlastinii - dar asta nu conteaza atat de mult cat felul in care lumea, monstrii si mai ales bossii au fost conceputi. Stilul japonez nu poate fi confundat mai ales cand vezi ca dragonul ce trebuie batut are mai multi dinti decat proteza bunicii tale(pe burta) sau ca lupul ce o inghitea pe scufita fara sa stea pe ganduri s-a inarmat pana-n dinti(pun intended).
Pentru cei care nu au rabdare sa citeasca toata povestea de mai sus:
The good:
Jocul este unul foarte bun, multiplayerul este unic, controlul mai dificil decat al unui hack�n slash dar dupa cateva incercari va obisnuiti. Este un joc lung, care nu devine plictisitor nici in al 2lea, al 3lea sau al 10lea run.
The bad:
Fara wiki sau guides multe lucruri sunt imposibil de dibuit. Greu de aranjat un joc cu prietenii. Pentru unii poate deveni frustrant. Rareori apar freezuri in joc. Pe langa ca povestea este foarte simpla, finalul a fost dezamagitor(pentru mine).
PS: Nu am mai scris ceva din a 5a cand faceam compuneri la scoala deci fiti blanzi, va rog.
Story: 7.5
Gameplay: 10
Sunet: 9
Grafica: 9.5
Multiplayer: 9
Nota finala: 9.5
. Dar lasand gluma la o parte, pot sa spun ca mi-a placut foarte mult ce a scris, stilul in care a fost prezentat jocul fiind unul captivant si amuzant (ceea ce e destul de ironic avand in vedere ca jocul acesta iti va cauza orice inafara de amuzament (ex: nervi, stress, stare de neliniste dar in final si mai presus de toate: satisfactia care o vei simtii dupa fiecare milestone depasit). 
Bookmarks