Acum ceva vreme, userul Chifteluta ne incanta cu un review la Puzzle Quest avea sa fie printre primele mele jocuri pe consola dupa o lunga pauza, cat si unul din cele mai obsesive jocuri pe care l-am jucat vreodata. La fel cum si Chifteluta isi incepe articolul, si eu m-am trezit de multe ori in postura de a juca jocul in timpul zilnic de meditatie pentru ca abia il puteam lasa din mana. Vremurile au trecut, si o noua consola si-a facut aparitia in viata mea. Iar odata cu ea se anuntase si o continuare a deja faimosului Puzzle Quest.
Initial vazusem doar cateva poze, stiam ca piesele de joc vor fi hexagonale in loc de patrate (nu neaparat ca forma ci ca directie de mers) dar si ca decorul se va schimba complet. Astfel ca in loc de o aventura intr-un cadru fantasy, Galactrix ne va introduce intr-un cadru de-a dreptul universal.
Daca jocul a facut sau nu bine aceasta tranzitie, voi incerca sa va explic in randurile ce urmeaza.
In primul rand, pentru cei ce sunt straini complet fata de modul de joc, trebuie sa le relatam ce si cum, ca sa-si dea seama ce pierd. Cel mai usor de inteles este sa cautati pe site-urile de flash games o clona de Bejeweled. Scopul intr-un joc de Bejeweled e mereu acelasi: formeaza randuri de 3 piese de aceeasi culoare aliniate si fa cat mai multe puncte intr-un timp limita.
Producatorii Puzzle Quest, au preluat acest concept, au scos limita de timp.. si au introdus un inamic. Actiunea se petrece astfel pe ture, fiecare jucator facand pe rand o miscare, iar culorile si tipurile de piese au un rol specific. In Galactrix, pentru ca el e subiectul acestui articol, minele cu valori pe ele reprezinta damage-ul pe care il faci inamicului. In momentul in care aliniezi 3 sau mai multe mine vei face damage-ul inscriptionat pe ele adversarului.
Piesele albe reprezinta experienta si in functie de cate colectati de-a lungul bataliilor veti creste in nivel, iar cele rosii, galbene si verzi reprezinta tipuri de energie pe care le folositi la atacuri.
Aici observam de altfel si primul element noutate al seriei. Nu mai avem de-a face cu personaje prestabilite (vrajitor, arcas, warrior) ci in schimb eroul nostru este unul banal. Ce il face insa special e nava pe care o detine (cu cat e mai mare cu atat suporta mai mult damage, mai multe sloturi pentru tipuri de spelluri) cat si faptul ca vrajile fie le cumpara direct, fie castiga planuri de crafting pentru altele noi.
Craftingul se face similar cu cel din prima parte, insa doua alte minigame-uri noi si-au facut aparitia pentru a incanta fanii. Una din ele este hackingul Leap Gate-urilor. Intre fiecare galaxie (numarul lor fiind enorm, nici n-am stat sa le numar) se poate calatori doar prin aceste Leap Gate-uri, iar pentru a le putea deschide, trebuie sa executam un mic minigame de hacking. Trebuie sa elimini o serie de piese colorate in ordinea specificata si intr-un timp limitat. Cealalta activitate este reprezentata de mining, si trebuie sa minezi cat de mult poti (pana nu mai ai miscari disponibile) din diferite elemente pe care le poti folosi fie pentru a face crafting de noi vraji, fie pentru a scoate profit si implicit, a cumpara alte vraji. O nava cat mai buna, are si un cargo destul de mare cat sa poti sa strangi destule resurse pana sa ajungi intr-un port.
Si ca tot veni vorba de porturi, in functie de zona in care te aflii si implicit de rasa care locuieste acolo, daca vei face negot cu ei le vei castiga increderea, iar daca ii vei ataca succesiv nu vei fi primit bine cand esti in trecere prin galaxiile lor.
Un lucru oarecum binevenit, pentru ca era neplacut in primul joc sa porti o batalie la fiecare pas pe care-l faci pe harta. Ce nu mi-a placut insa e raportul mult prea mic de batalii in comparatie cu minigame-urile pe care trebuie sa le faci, mai ales in prima parte a jocului. Poate si din cauza ca ma obisnuisem asa din primul joc, dar pana sa hackuiesc toate leap gate-urile dureaza ceva, si nu e tocmai partea cea mai interesanta de gameplay.
Un alt lucru de care s-au plans cronicile Puzzle Quest Adventures era povestea exagerat de lunga. La fel ca si in primul joc, povestea isi face bine rolul, oferind suportul necesar progresului dar desi e mai scurta, trezeste nemultumiri. Prin ritmul bataliilor din jocul precedent, eram prins tot timpul in actiune si mai tot timpul interesat de ce se intampla. Acum, bataliile din storyline sunt mult mai grele si trebuie sa faci multe activitati secundare pentru a-ti putea permite sa avansezi iar acestea te deconecteaza de la poveste. Jocul e astfel aproape la fel de lung ca si primul, dar cu un fir epic mai scurt.
Grafica este dupa cum era de asteptat, un frumos layout bidimensional in HD. Culorile si meniurile sunt bine alese si odihnitoare, astfel ca va recomand mereu macar 1-2 meciuri de relaxare, mai ales dupa sesiuni lungi de gameplay intens in alte jocuri. Mare lucru nu se poate spune insa despre sunet, e la locul lui, isi face bine treaba, nu e nici prea prea, nici foarte foarte. Cei ce se satura de bataliile contra calculatorului pot sa joace si impotriva unui rival uman, fie pe XBLA sau pe aceeasi consola.
Personal, nu mai gasesc jocul la fel de frumos ca pe prima parte, mai ales din cauza fragmentarii lui prin diferite activitati. Astfel ca acum, in loc de sesiuni de joaca de 7-8 ore, ma rezum la 30-40 de minute de relaxare pe zi.
Grafica: 8
Storyline: 8
Sunet: 7
Gameplay: 8
Impresie: 8
___________
Nota finala: 7.8
Disponibil pe XBLA pentru 1600
User Review Chifteluta: http://www.consolegames.ro/forum/f46...-puzzle-quest/
Bookmarks