Cât timp aștept să se răcească Dark Souls 3, am pus mâna pe ceva mai diferit. Dacă primul abundă în gameplay și nu pune mare accent pe narațiune, Firewatch face exact opusul. Puținele mecanici de gameplay te lasă să avansezi în ritmul tău, jocul putând fi caracterizat ca un „walking simulator”. Eu nu o să-i zic așa, mi se pare un termen peiorativ, depreciativ, care se referă la un spectru larg de titluri (în general tâmpenii). Firewatch e mai mult de atât. O să-i zic „aventură interactivă”, sună mai palpitant.
Niște backstory: Firewatch este primul proiect al developerilor Campo Santo, o echipă de oameni cu experiență în domeniu, printre care Jake Rodkin și Sean Vanaman, care au contribuit la readucerea la modă a jocurilor adventure cu The Walking Dead (Telltale), Nels Anderson, lead designer pentru Mark of the Ninja (alt joc superb), Olly Moss, pe care poate-l știți după posterele minimaliste ce le face la filme. Recit nume de pe site-ul companiei, dar ideea e că oamenii ăștia sunt în domeniu de mulți ani, și au tot interesul și experiența necesară pentru a livra un produs finisat și complet.
Acum că am trecut de formalități, să trecem la joc. Am menționat că lipsește gameplay-ul, deci pentru cei care caută provocări în jocuri, țin să vă dezamăgesc. Nu poți muri, nu există combat, iar cea mai mare dificultate o vor întâmpina cei cu probleme de orientare. Dar e bine, tot ce îi lipsește pe parte de gameplay, suntem răsplătiți prin poveste și printr-un voice acting de primă clasă. Și e normal să ai astfel de interpretări din moment ce pe tot parcursul jocului nu te întâlnești cu nimeni, (aproape) toată comunicarea se face printr-un radio.
O să încerc să nu dau prea multe detalii în ceea ce privește povestea, mai ales că jocul e destul de scurt. Suntem în 1989, la un an după devastatoarele incendii din Yellowstone, iar Henry, împins de probleme personale, se angajează ca pădurar după ce vede un anunț în ziar. Ajuns în pădure, primește un walkie-talkie prin intermediul căruia face cunoștință cu superioara lui, Delilah. Aflați la buni kilometri depărtare, în turnuri de veghe diferite, singurul mod de a comunica între ei este radioul. Pe parcursul șederii lui Henry se întâmplă tot felul de lucruri ciudate, apar conspirații și începe paranoia. Deși știi că nu poți să mori, la un moment dat începi să te simți puțin ciudat, urmărit, solitudinea își spune cuvântul. Acum realizezi cât de bine e scris jocul. S-ar putea să fii dezamăgit de calea în care o ia narațiunea, te așteptai la ceva mai măreț, mai satisfăcător. Dar poate că așa a trebuit să fie, o dragoste de vară. Recunosc, și mie mi-ar fi plăcut să văd chestii scoase din Twin Peaks, dar la urma urmei Firewatch este o poveste despre oameni simpli, fără eroi, răufăcători sau clișee hollywoodiene. Firewatch e povestea lui Henry, personajul principal măcinat de vină și izolat (de bună voie) în sălbăticie, care încearcă să-și facă ordine în gânduri, nu a personajelor dubioase din pădure. Trailerul l-a pictat ca pe un mystery story, iar în genul ăsta nu prea satisface. În cele trei ore de gameplay n-o să găsești un leac pentru cancer sau să pui capăt foametei în lume, nici pe departe... dar poate, cine știe, rămâi cu ceva pe plan emoțional.
Pe parte de gameplay avem busola și harta, cu care va trebui să te ghidezi singur, like a '80s ranger. Jocul nu te lasă complet în ceață, îți arată poziția pe hartă, dar mai departe trebuie să te descurci. Pădurarii hardcore au opțiunea de a dezactiva locația pe hartă, pentru o experiență mai realistă. Walkie-talkie-ul e principala metodă de comunicare, fără de care n-am avea poveste. Poți să pui întrebări legate de ce vezi, fie obiecte sau zone ale pădurii. Delilah, plictisită în turnul ei, nu ratează niciun moment să te ia la mișto. Având în vedere că ambele personaje au o înclinație către sarcasm și ironie, dialogurile trec de la amuzant la serios cu fiecare replică. Puținele clipe de liniște sunt suplimentate de o coloană sonoră superbă, asemănătoare cu piesele din Life is Strange ca instrumentație. Ca în jocurile de la Telltale, ai mai multe opțiuni în ceea ce privește dialogul, cu care poți schimba narațiunea pe termen scurt, finalul fiind același. Alegerile sunt mai mult morale, poți să adopți o țestoasă, sau să furi un casetofon, fără să schimbi viitorul a la Until Dawn, dar în funcție de ce faci mici modificări pot avea loc. Ingeniozitatea level design-ului îți dă iluzia de open-world, dar cum explorezi puțin te lovești de ziduri invizibile, pante puțin prea abrupte și ape adânci. Toate obiectele de care ai nevoie pentru a avansa acțiunea sunt la vedere, nu există niciun element de puzzle, deci tot ce trebuie să faci e să te plimbi. Cred că tot la walking simulator ajungem în final. Spre deosebire de Everybody's Gone to the Rapture, aici avem buton de fugă. Doamne ajută!
În final, celor care caută un joc plin de mistere le recomand Sherlock Holmes. Celor care apreciază un joc bine scris și interpretat, o atmosferă superbă și priveliști sublime, n-am cum să nu le recomand Firewatch. Nu la 20 de euro. Măcar 10 să fie. Celor care au înțeles despre ce e vorba cu adevărat în Firewatch (și le-a plăcut) le recomand The Beginner's Guide.
Soundtrack aici:
Primul review după o pauză de vreo 3 ani, deci s-ar putea să mă fi repetat pe alocuri. Pozele le-am pescuit de pe Kotaku, n-am fost în stare să fac.
Plusuri și minusuri:
+ scenariu și voice acting de nota 100
+ art direction - minunat; grafică surprinzător de bună pentru Unity
+ navigarea cu hartă și busolă
- scurt... liniar
- 20 de euro e cam mult pentru ce oferă
- am înțeles că are niște neajunsuri pe PS4, eu l-am jucat pe PC
Note:
Story: 9
Gameplay: 6
Sunet: 10
Grafica: 8
Nota Finala: 8 cu felicitări
Bookmarks