Prolog: Omenirea are o istorie de un tragism teatral in a abandona geniile, in a le recunoaste talentul numai post mortem. S-ar putea spune insa ca mai dezamagitor decat nerecunoasterea geniilor este tocmai neconstientizarea acestui fapt, ascunsa sub o aparenta imbunatatire a mentalitatii generale de-a lungul anilor. Acum oamenii privesc in trecut si spun "ah, daca l-ar fi apreciat tarisoara noastra pe Eliade la vremea lui, acum nu americanii s-ar fi mandrit cu scrierile sale!", acum oamenii sunt constienti ca aceasta greseala s-a produs in nenumarate randuri, insa in continuare ignora sclipirea metafizica a celui din dreapta lor, sau din stanga, iar uneori chiar din interior. Asa a patit si Évariste Galois, asa a patit si Tesla, asa a patit si NieR, iar cu astfel de exemple am putea umple si marea. Acest text se vrea un mic omagiu adus jocului care mi-a schimbat perceptia despre universul gamingului, si nu un review bazat pe obiectivitate si comparatii cu alte jocuri ale genului; toate notele pe care NieR le va primi de la mine sunt, cat se poate de subiectiv, maxime.
"Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange
cum as putea intoarce copilul care-am fost
cand carne-mi infloreste si doar uitarea plange?"
Atmosfera, sunet, capacitatea personajelor de a te transpune in pielea lor
Cred cu tarie ca nici nu ar fi existat versuri potrivite unei lumi in care cuvintele nu sunt numai mijloace de comunicare, ci pura esenta a spiritualitatii omului. Am terminat jocul o singura data, aproximativ 30 de ore de joc in 3 zile. De atunci nu am mai avut starea de spirit necesara sa il rejoc. Au trecut mai bine de 5 ani, insa si acum cand ascult orice melodie din coloana sonora imi amintesc secventele din joc care-i corespund. Nu ma refer aici la secventele imporante precum inceput si final, ci la intreg jocul, putand reconstitui 90% din el doar ascultand intreaga colaoana sonora. Daca cineva a auzit vreodata de NieR, cel mai probabil a facut-o vazandu-l pe locul 1 in majoritatea topurilor critice ale celor mai bune coloane sonore din istoria jocurilor video, iar daca nu coloana sonora l-a determinat sa-i arunce o bucata de timp, atunci cu siguranta voice actingul a fost responsabil. Fara niciun dubiu, nu am intalnit niciodata actori mai buni decat in NieR, nici macar in The Last of Us sau jocuri bazate exclusiv pe poveste precum Beyond sau Heavy Rain, iar noi vorbim de un RPG cu peste 50 de ore de joc. Muzica jocului este aproape integral compusa intr-o limba futurista, combinatie intre engleza, japoneza, franceza si germana, compozitorul motivand ca nu a putut gasi cuvinte adecvate pentru a descrie atmosfera resimtita in NieR; cred cu tarie ca nici nu ar fi existat versuri potrivite unei lumi in care cuvintele nu sunt numai mijloace de comunicare, ci pura esenta a spiritualitatii omului.
Ascultandu-le povestea, imersiunea era mai adanca decat intr-un roman bun, ascultand muzica ma simteam mai bine decat la concertul trupei preferate, progresand cu actiunea eram mai captivat decat la cel mai bun film vazut. As putea spune ca NieR e cel putin ciudat. De la narativitate, sunet, poveste, si pana la gameplay, totul pare, inexplicabil, nemaintalnit. Pot spune ca m-am indragostit de unul dintre personaje inca din primele 30 secunde de cand am deschis NieR pentru prima data. Cu cat jucam mai mult, cu atat mai atasat ma simteam de personaje. Folosesc un termen la plural pentru ca NieR a reusit ceva ce putine alte distributii au incercat macar: m-a facut sa ma atasez nu numai de protagonisti, dar si de majoritatea personajelor secundare. Ascultandu-le povestea, imersiunea era mai adanca decat intr-un roman bun, ascultand muzica ma simteam mai bine decat la concertul trupei preferate, progresand cu actiunea eram mai captivat decat la cel mai bun film vazut.
Contrar aparentelor, NieR nu prezinta instinctele de supravieturie ale unei societati amenintata de extinctie, ci, din contra, o lume plina in aceeasi masura de bunatate si caldura, cat si de tristete si resemnare. Povestea se concentreaza in jurul unui tata (respectiv frate, in NieR Replicant) care incearca sa isi salveze fiica (respectiv sora) de o boala incurabila care a decimat omenirea. In urma dezastrului, oamenii ramasi s-au intors la primordial, traiesc in comunitati mici, mai aproape de natura. Singuratatea e apasatoare la fiecare pas, intreaga lume inspirand un sentiment de singuratate aproape patologica, chiar si cand protagonistul se afla langa alti oameni. Ideea centrala este, insa, numai un cadru favorabil in care se vor desfasura alte cateva povesti impresionante, cam la fel cum se intampla si in Soul Sacrifice, fiecare cu personajele ei, cu filosofiile si lacrimile ei. Contrar aparentelor, NieR nu prezinta instinctele de supravieturie ale unei societati amenintata de extinctie, ci, din contra, o lume plina in aceeasi masura de bunatate si caldura, cat si de tristete si resemnare.
Gameplay, elemente grafice, concept art
Ciudata idee, sa imbini un RPG hack and slash cu elemente de bullet hell, dar rezultatul este surprinzator de placut. Combatul se bazeaza pe lovituri de precizie cu diverse arme, fiind parfumat cu magie pe care protagonistul o descopera cu ajutorul lui Grimoire Waiss: poate arunca zeci de gloante magice cu precizie, poate forma un pumn gigantic pentru splash damage, poate face scuturi, sulite etc. Inamicii vor face la fel, doar ca la o scara mult mai mare, iar el va trebui sa se fereasca de fiecare lovitura pana raman out of mana, asemenea jocurilor clasice bullet hell. Exista numeroase boss fights, fiecare unica prin caracteristicile inamicului dar si prin metoda care trebuie abordata pentru a-l dobori, gameplayul reimprospatandu-se astfel constant.
Elementele grafice ale jocului inspira nostalgie la fiecare pas, personajele importante sunt frumos conturate, inamicii sunt unici in parte, iar camera se ajusteaza perfect in fiecare situatie. Din punct de vedere al rezolutiei, insa, jocul este vizibil sub generatia din care face parte, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care popularitatea lui a avut de suferit. Locatiile si concept artul, in schimb, sunt superbe, lucru care se vede atat in joc, cat si in numeroase lucrari facut de fani de-a lungul timpului.
Epilog
Pentru mine NieR va ramane mereu un geniu al jocurilor video, icoana experientei mele digitale si titlul pe care il voi recomanda oricui, oricand. Am incercat sa aduc jocului un mic omagiu inainte sa apara NieR: Automata, cand ma voi inchide in casa cu siguranta pentru cateva zile. Desi omenirea are o istorie de un tragism teatral in a abandona geniile, in a le recunoaste talentul numai post mortem, NieR a reusit sa renasca din cenusa spre fericirea fanilor ca mine. Nu pot sa inchei altfel decat cu speranta ca editia de colectie pe care o voi precomanda se va putea ridica la maiestria parintelui sau. Sunt tanar, Doamna!
Nota mea: 10/10, masterpiece.
Daca review-ul meu te-a facut curios in legatura cu NieR, atunci ma simt onorat. Te invit sa arunci un ochi peste niste elemente reprezentative ale jocului in linkurile de mai jos:
Bookmarks