Nu stiu cum sa incep acest mesaj... nu stiu nici ce sa scriu... dar simt ca trebuie sa spun ceva. Pentru ca macar asa sa-mi pot lua ramas bun de la un prieten. De la un om care a stat in spatele acestei comunitati, ajutandu-ne cu probleme legate de server de fiecare data fara sa ceara nimic in schimb... de la un om care indiferent ca era ora 2:00 - 3:00 noaptea, indiferent ca era weekend sau nu... sarea in ajutorul nostru...
Si poate ca macar acum ma va fi ierta pt. faptul ca nu-mi tin cuvantul si vorbesc despre el in mod public. Este vorba despre Qaz (Adrian), un linuxist adevarat, unul din primii developeri al unei distributii romanesti... un spirit liber in adevaratul cuvantului. Se poate vedea si din scrierile sale cat de liber era intr-o lume "nepasatoare si rece".
Poate multi ma vor ura pentru acest thread trist... insa nu stiu in acest moment o metoda mai buna de a ne lua ramas bun de la "expertul de la server". Cuvintele mele sunt oricum mici pe langa ce om mare era (atat la propriu cat si la figurat). Pot spune insa ca sunt un pic gelos pe el... ca a scapat de atatea probleme si de o lume care nu rateaza niciodata ocazia de a-ti da inca un sut in fund. Ii voi simti lipsa... si de-abia acum inteleg ca unii oameni ar trebui mai mult apreciati cat timp sunt pe langa noi... si nu dupa ce ne parasesc.
A plecat impreuna cu Madalina, cunoscuta si ca Harley X, intr-un accident de motocicleta... pe care eu personal nu-l inteleg, amandoi fiind profesionisti. Dar, avand in vedere bataia de joc in care se repara gropile din Bucuresti si modul in care sunt iluminate strazile... oricum, nu mai conteaza. Sau poate conteaza, si se trezeste vreuna din autoritatile care ar trebui sa se ocupe de ceea ce trebuie si nu doar sa ofere moduri de a omora tineri pe strada...
Si la cum il cunosteam eu pe Qaz, se pare ca nici de dincolo nu se poate opri din a ajuta pe ceilalti... din cate stiu se trecuse pe lista de donatori de organe, ca "poate va folosi cuiva". That's Qaz...
"Trezeşte-te şi deschide ochii copile… Au trecut anii şi nimic nu mai e la fel. Drumurile şi viaţa au creat �ntre tine şi acele vremuri o prăpastie imensă. Iar tot ce a fost odată, toată vraja aceea a sărbătorilor, s-a topit odată cu ultimul om de zăpadă şi nu pare a mai reveni."
"La un moment dat… m-am rupt de lume. A �nceput să nu �mi mai pese de nimic... M�inile mi-au �ngheţat de mult. �nsă nu vreau să mă opresc. Continui să alerg fără ţintă. Drumul mă cheamă la el. Noaptea �mi z�mbeşte şi mă cuprinde �n braţele ei."
Ramai cu bine chief ! See you on the other side ! Respect !
Bookmarks