Snatcher este unul din primele jocuri facute de creatorul seriei Metal Gear, Hideo Kojima. Dupa succesul lui Metal Gear in Japonia, Kojima a trecut la un nou joc, Snatcher. Jocul s-a lansat la inceput pe NEC PC-8801 si MSX2 in Japonia in anul 1988, iar mai tarziu a urmat o lansare in restul lumii pentru SEGA Mega-CD. Conform Sega, din cauza succesului slab al consolei sale, jocul a vandut doar “cateva mii” de exemplare in America de Nord, iar in momentul asta Snatcher este unul dintre cele mai rare si dorite jocuri de SEGA Mega-CD.
Snatcher este un adventure game foarte cinematic, in care povestea joaca cel mai important rol. Actiunea jocului se petrece in 2046, la 50 de ani dupa explozia unui laborator in care era fabricata o arma chimica, explozie in urma careia a murit 80% din populatia Eurasiei. In prezent (adica in viitor) jucam rolul lui Gillian Seed in Neo Kobe City. Gillian este un agent al unei organizatii numite JUNKER care are ca scop “uciderea” unor roboti numiti snatchers care omoara oamenii si le copiaza infatisarea, luandu-le locul in societate. La prima vedere povestea nu pare mare lucru, dar, asa cum ne-a obisnuit Kojima, spre sfarsitul jocului o sa fiti uimiti de complexitatea acesteia si cu siguranta va veti atasa de anumite personaje. Dialogurile sunt uneori foarte interesante, iar cele optionale iti ofera informatii in plus despre universul in care se desfasoara jocul. Ceea ce m-a surprins foarte placut este numarul referintelor la alte jocuri si filme ale vremii. Cele mai multe referinte sunt la cealalta serie a lui Kojima, adica Metal Gear, cel mai bun exemplu este chiar partenerul lui Gillian, un robotel care se numeste... Metal Gear Mk. II, dar pe langa el veti auzi nume precum Outer Heaven, dar si dialoguri despre alte jocuri publicate de Konami, precum Contra si Castlevania.
Gameplay-ul este unul obisnuit pentru jocurile din genul adventure din perioada aceea. Se bazeaza foarte mult pe text, dar din cand in cand mai apare cate o secventa de shooting si cate un puzzle. Interfata e destul de intuitiva si probabil nu o sa va faca probleme, dar in anumite momente esti obligat sa te uiti si sa investighezi fiecare obiect dintr-o anumita camera pentru a avansa, lucru care poate deveni plictisitor pentru unii. Metal Gear Mk. II poate fi folosit pentru a telefona alte personaje, dar si pentru a salva progresul in joc.
Dupa parerea mea, pentru anul in care a fost lansat, grafica si sunetul din Snatcher sunt extraordinare. Grafica este foarte colorata si il fac sa arate ca un anime al anilor ’90. De foarte multe ori m-a uimit nivelul de detalii al decorurilor (inclusiv easter egg-urile). Atmosfera este una misterioasa si reflecta perfect situatia in care se afla personajele. Voice acting-ul este impresionant pentru anul 1994, iar muzica se potriveste perfect si accentueaza atmosfera jocului. Spre deosebire de alte jocuri adventure de pe Mega-CD, Snatcher nu foloseste secvente live-action. La capitolul asta e peste multe jocuri din acea perioada, si foloseste tot ce e mai bun din SEGA Mega-CD.
Pot sa spun ca Snatcher m-a impresionat foarte placut. L-am jucat pentru ca stiam ca e o creatie a lui Hideo Kojima, dar povestea extraordinara si personajele au fost motivul pentru care am jucat jocul pana la capat. In momentul asta, cu jocuri ca Heavy Rain si L.A. Noire poate nu mai aduce nimic nou, dar sunt sigur ca atunci cand a aparut prima data a fost ceva nemaivazut. La fel ca restul creatiilor lui Kojima, jocul imprumuta multe elemente din filmele si anime-urile vremii, cum ar fi Blade Runner si The Terminator, dar leaga toate elementele acestea intr-un mod foarte interesant. Snatcher este, asa cum spune chiar title screen-ul, un cyberpunk adventure.
Note (luand in considerare anul in care s-a lansat):
Poveste: 9.5
Gameplay:9
Grafica:9.5
Sunet:9.5
Impresie personala:10
Nota finala: 9.5
) chiar l-as incerca.
Bookmarks