Nu stiu de ce, dar mie unuia nu-mi vine inca sa sar intr-un picior.
Da, iluminare de zile mari. Da, draw distance demna de un joc next gen. Iar franturile pe care le-am vazut anunta un joc extrem de atmosferic. De altfel, mi-a placut la nebunie Tomb Raiderul de anul trecut.
Insa tot observ mici chichite si incep sa inteleg de ce dezvoltatorii sunt sceptici in a-si prezenta jocurile inainte ca acestea sa ajunga la un anume nivel de rafinament.
Spre exemplu:
- zapada. Voi va aduceti aminte cum arata zapada in Uncharted 2? Pai cred ca era prima oara cand zapada arata natural, organic. Era apa inghetata, nu o masa de plastic lichid. Aici mi se pare ok. E zapada din orice joc mai de Doamne-ajuta din ultimii zece ani, nimic mai mult;
- nici un pic de lumina dinamica. Nici macar in cadrele scriptate. Tin oamenii aia lanternele prinse la nivelul buzunarului de la piept, insa faptul ca-si trec mainile prin dreptul fasciculului nu tulbura cu nimic "bula" aia albastruie de lumina;
Si tot timpul am senzatia ca ma uit la versiunea de xbox 360 a lui TR de anul trecut. Texturi "plate", nuante terne. Ca filmul ala premiat la Cannes acum ceva vreme: "Trei culori: rosu".
Dar grandios este cut-scenul de mai sus: voce intretaiata de frig, zapada prinsa in par, tremuratul constant. Foarte verosimil. Si atunci de ce tine doamna geaca deschisa pana la buric si fularul (sau gulerul) atat de amplu deschis ca pot sa vad pana in ce hauri ii ajunge medalionul de la gat?!
Da, sunt pricinos.
Bookmarks