Trei pitici izometrici suferind de comportament obsesiv-compulsiv se cearta in jurul unei raze de lumina portocalie ascultand "frayed ends of sanity", dand din manute si picioruse intr-un mod exhaustiv si haotic, cu mandrie si tandrete in acelasi timp. Universul Diablo este prostut, naiv, dar cu acel je ne sais quoi care m-a facut de multe ori sa rad infundat si la propriu si la figurat(infundat in canapea bineinteles), precum Muttley the dog. Genialul tocmai de aici se trage: are carisma atat pentru prichindelul de 5 ani, precum si pentru "barbarul" de 40 trecut prin 3 divorturi, 2 cure de dezalcolizare si un doctorat in filozofia germana a secolului 19.
Primul contact al subsemnatului cu acest microcosm ludic s-a petrecut in urma cu multi ani, cam prin momentul aparitiei partii a doua. Deoarece in acel moment al vietii mele aveam cu totul alte prioritati in ceea ce priveste hobby-ul ca si concept, am abandonat destul de repede clicaitul de maus anemic si m-am intors la ale mele, aveam vreo 4 iubite in acel moment. Divortul a durat cativa ani buni, pana prin anul Domnului 2013, cand dupa o zi infernala la munca am introdus discul cu Diablo 3 in consola cu un ranjet si grimasa care le pot concura pe cele ale lui John Wayne Gacy. Era vreo 3 dimineata si am avut instinctul sa-mi sun prietenul cu nume de poet pentru a-mi impartasi entuziasmul, rabdarea m-a parasit pana dimineata cand in sfarsit am dat click pe iconita de mesagerie si sa vezi dracie, poetu' era online.
Ar fi insensibil din partea mea sa nu ma confesez in privinta zecilor sau sutelor de ore ce au urmat cautand "loot bloody loot" Nu stiu de ce, dar ideea de loot imi insemineaza in gand intr-un mod total bizar refrenul melodiei "roots bloody roots", siti voi...formatia cu nume de inmormantare. Implementarea Blizzard pentru utilizatorii de console tinde spre perfectiune pentru mine, am avut senzatia de foarte multe ori ca sunt un mini-Kratos teleportat intr-un univers paralel, inundat de pitici izometrici si hoarde de lighioane si jivine care l-ar face gelos si pe Petre Ispirescu. Nu am sa insist acum sa fac riviuri ale claselor, mecanici de gameplay, senzatia viscerala pe care o produce toporul unui barbar spre exemplu. Doresc doar sa va molipsesc cu entuziasmul meu oximoronic si povestea de iubire dulce-acrisoara dintre mine si aceasta serie obsedanta.
Veriunea PS4, multumesc si va asigur de toata consideratia mea.
PS: poza nu apartine seriei, m-am chinuit intr-un alt joc sa-l reproduc pe monsieur Diablo.
Reply With Quote