Quote Originally Posted by biagyydog View Post
Genial este un comment la filmuletul asta, am ras mai tare decat la clip:

Filmulețul cunoscut datorită frazei „Moș Crăciun și prietenii săi” este greșit înțeles drept o marcă a umorului involuntar, pivotând în jurul presupusei senilități a personajului povestitor. El este, de fapt, un excelent exemplu de crâncen meci lingvistic. Studioul unde are loc filmarea este cel mai probabil al unei televiziuni locale din Moldova, iar invitatul este, mai mult ca sigur, un cunoscut scriitor din capitală.
Materialul începe cu moderatorul prezentându-și derogatoriu invitatul drept „fabulist” și „epigramist”, reducându-i din start arealul literar. Continuând minimalizarea prestigiului scriitorului, acesta face apel la o expresie colocvială: „l-am luat printre noi”, și astfel, reduce importanța actului de prezență și ciobește din aura culturală asumată scriitorului. În plin puseu sarcastic, moderatorul descrie presupusele fabule: „chiar dacă nu-s toate în grai”. Această remarcă, este, desigur, un atac la persoană. Moderatorul vrea să spună „scuză-ne, te rog, dacă telespectatorii mei provinciali nu îți vor înțelege exprimarea elevată de București”. Vorbitorul critică aroganța etnocentrică a Centrului închis în propria bulă, precum și posibilitatea redusă a periferei de a se afirma într-un spațiu cultural deja monopolizat. Astfel, avem de-a face cu un clasic conflict de clasă. Sindrom autocolonizator sau răbufnire la adresa breslei instituționalizate?
Demersul moderatorului continuă. De data aceasta, ultracinicul „el, fiind din altă zonă…” este valorificat imediat de o atent plasată interogație retorică: „tu de unde ești?”. Asemenea unui diss dintr-un rap battle autohton, urmează o tiradă rapidă de replici dure cu referință la proveniența epigramistului, („de unde ești?”, „de unde”?) În acest moment, sensul întrebării și conotațiile alăturate sunt evidente pentru telespectator: anihilarea totală. Moderatorul atinge paroxismul vulgarității nu atât când își îndeamnă interlocutorul să fie lucid, cât în momentul când îi spune pe numele mic: Petre. Pe întinsul câtorva replici, moderatorul ajunge de la simplă prezentare la desființare completă. Apelând la artilerie progresiv mai grea, el pregătește terenul de luptă pentru o victorie preasumată.
Din punct de vedere narativ, mare parte a desfășurării acțiunii a avut loc până în acest punct. Climaxul, în schimb, îl reprezintă cele câteva secunde încordate de tăcere ce urmează. Camera urmărește fidel centrul de fugă al discuției și, printr-o panoramare înceată de la interogator la interogat, transpune cât se poate de viu ostilitatea, raporturile de putere care s-au format pe nesimțite: el, moderatorul, pune sub semnul îndoielii prezența, autoritatea și simbolul pe care superstarul-oaspete Petre îl reprezintă. Funcția referențială a comunicării prezente a fost înlocuită de cea fatică.
Într-un moment de genială teatralitate, Petre privește sobru camera, apoi interlocutorul. Ignorând deliberat tot șirul de întrebări, rostește grav binecunoscuta sintagmă: „Moș Crăciun și prietenii săi”. Intervenția survine ca o ruptură de context, autorul replicii vrând prin aceste simple vorbe să anuleze tot subtextul violent al moderatorului. Prin aceste cuvinte, Petre nulizează aparent conflictul de clasă, insinuând că până și o poveste cu Moș Crăciun e mai relevantă decât ura nedisimulată a moderatorului. Începutul poveștii este, evident, o fabricațiune de moment, fapt dovedit chiar de clipele de tăcere și intens efort mental ale lui Petre. Privitul în carte este un gest pur simbolic care, la fel ca în psihanaliza lui Zizek, nu servește decât construirii unei ficțiuni la care să adere ambele tabere: dacă eu mă prefac că citesc și tu mă asculți, crezând că citesc, iar eu ader la fantezia ta în care eu citesc, e ca și cum aș citi cu adevărat.
De aici încolo, interpretarea e largă, căci Petre rostește „într-o zonă muntoasă, împodobită cu păduri de braji”. Nu este cert dacă acesta reprezintă începutul presupusei opere literare sau, la fel cum bine a observat criticul literar x01muierapid29 în secțiunea de comentarii, este „un iscusit pretext de insultă” aflat în continuarea subtextului violent al moderatorului — căci, nu-i așa, propoziția ar putea foarte bine să facă aluzie la însăși localitatea moderatorului, o zonă „muntoasă”, izolată, ruptă de centru, împodobită cu păduri de brazi (deci ascunsă, în întuneric, neluminată de către urbanismul civilizator). Iată deci, cum invitația la pace conține în sinea ei un mesaj radical opus.
În orice caz, ambele posibilități au consistența lor, iar discuția nu e soluționată nici azi, partizanii ambelor tabere aducând argumente solide. Ce este sigură este popularitatea acestui clip. Să se datoreze aceasta impactului textual al replicilor acide servite rând pe rând de către personaje sau avem de-a face cu o misinterpretare generală, care înțelege scena drept un simplu accident televizat alimentat de comicul de situație? Mă tem că la aceste întrebare nu vom avea prea curând un răspuns.
− de Isaac Ionescu