Am terminat acum jocul după peste 27 de ore. Am o senzatie ciudata dar cu toate astea îmi place când jocurile ma tulbura in felul asta și își lasă cumva asupra mea. Mi se face pielea găină acum ascultand piesa de la final, gandindu-ma la tot ceea ce s-ar întâmplat în joc. A fost o călătorie, mi-aș fi dorit să mă fi ferit mai mult de spoilere, am făcut greșeala asta de a nu mă abține și am aflat detaliul cel mai important din joc. Asta o să-mi fie învățătura de minte.
Grafic mi-a plăcut foarte mult, exceptând unele frame drops existente în special când aveam lanterna pornită și se reflecta în apă și o anumită parte dinspre finalul jocului care mi s-a părut că arată puțin mai rău fata de restul jocului.
Sunetul mi s-a părut ce trebuie, voice acting de exceptie. AI bine executat doar că toată treaba aia cu câinii mi s-a părut cam de umplutura but is a nice touch. Gameplayul evident nu a adus nimic revoluționar, eu sunt mulțumit că l-au îmbunătățit. O chestie totuși care trebuie menționată e sistemul de Dodge care mi se pare foarte bine implementat. Eu sunt un tip mai clasic și-mi place abordarea asta mai safe.
Povestea...pe cât de simplistă pe atât de complicată. Eu unul sunt mulțumit de ceea ce au făcut, cu mențiunea că ar fi putut să mai taie puțin din joc, uneori am avut senzația că l-au lungit și asta a stricat cumva din ritm. Mi se pare incredibil totuși cum te face instabil emoțional, mai că îți dezvolta sindromul Stockholm personajele mult mai bine conturate și fiecare cu o personalitate bine definită și ușor de identificata tipologia fiecăruia. Era sa uit de chestia cu lgbtq. Da, mi s-a părut și mie puțin forțata, a fost cam mult deodată dar nu cat să-mi strice sau să-mi schimbe experiența de joc. Asta e realitatea, cine vrea sa o accepte bine, cine nu, o refuza.
Jocul in sine mi se pare o demonstratie de forțe. Am rămas uimit când la o scenă în oglindă se vedeau cât de bine sunt simulate expresiile faciale. Cred că am adunat peste 200 de screenshoturi.
Mi se pare un joc matur ce dezbate o latura nu tocmai plăcută a vieții, poate și de aceea oamenii nu s-au simțit confortabil jucandu-l.
Pentru mine seria The Last of Us reprezintă o capodopera a gamingului, mi-a oferit cele mai frumoase amintiri. Am trăit ce am jucat, am simțit emoție și pentru mine asta contează cel mai mult.
As fi avut mai multe de spus dar n-am vrut să fac o postare kilometrica.