Marius: „Am simţit că e ziua noastră. Am simţit de la primele lovituri, când am împins barca de la ponton, că este ce trebuie. Simţeam că o să fie bine. Eram foarte încrezător.
Ciprian: „Emoţii mai mari ca la alte curse. Eu unul am avut de la început, dar am încercat să mi le controlez cât mai mult, să le folosesc în cursă, pentru că îţi dă un plus de energie. Şi a meritat, pentru că fiecare cursă am făcut-o aşa cum trebuie”.
Marius: „A fost ca efectul turmei. Cei de la Danemarca au fost primii, apoi croaţii, iar noi eram ultimii, care trebuia să-i urmăm pe ceilalţi. Şi noi tot ne-am dus după ei. Dar ei au luat-o greşit! (n.r. râd)”.
Ciprian: „E foarte grea medalia! Cred că are un kilogram aproape! De când am cărat-o de la baza până aici am stat cu capul aşa (n.r. ţine capul aplecat şi râde)!”
Marius: „De asta ne-am antrenat mult, ca s-o ducem!” (n.r. râde)
Marius: „Era un vis să fim amândoi pe podium la Jocurile Olimpice. Nu s-a putut îndeplini pentru dânsa, dar mă bucur că am adus o medalie în familie. Fetele au dat tot ce au putut, dar la ele e foarte mare bătălia. De la primul la ultimul loc a fost diferenţă de doar două secunde, foarte puţin”.
Ciprian „Nu sunt prea puternici (n.r. croaţii careu au luat aur), doar că au declarat că aceasta este ultima competiţie la această probă şi o să concureze de acum în proba de dublu vâsle. Să spunem că astăzi a fost ziua lor, au avut noroc şi au profitat de asta. (…) Am simţit o presiune pe umeri ieri văzându-i pe toţi bucuroşi. Fetele au câştigat, băieţii au luat un argint senzaţional. Parcă mă simţeam obligat să nu las standardul mai jos. Am câştigat semifinala cu cel mai bun timp, care a rămas cel mai bun timp (n.r. după finală).”
Ciprian: „Dedicăm medalia tuturor românilor. La competiţia asta chiar ne-am simţit foarte susţinuţi. Am primit foarte multe mesaje, chiar dacă orele nu au fost foarte prietenoase. Şi sportivilor din România. Dacă au un vis, să creadă în el până la capăt pentru că orice este posibil.”
Marius: „Seriozitate! Trebuie cât mai multă seriozitate. Orice este posibil. La mine este a treia Olimpiadă şi nu am cedat după primele două, la care m-am clasat pe ultimele poziţii. (…) Aştept să mă bucur de moment cu părinţii, cu familia şi cu prietenii”.