God of War Ragnarok @ PS5 - Give me God of War Difficulty - 73h
+ povestea jocului mi s-a părut superbă *1
+ interacțiunea dintre personaje, Mimir, Kratos, Atreus, etc, mi s-a părut cea mai bună pe care am văzut-o într-un joc
+ dialogurile și voice acting-ul, cele mai bune pe care l-am întâlnit într-un joc
+ combat-ul mi-a plăcut foarte tare, mi s-a părut mai responsiv decât cel din GoW2018, again, cel mai bun pe care l-am întâlnit într-un joc *2
+ misiunile secundare sunt un must-have, multe legături narative cu povestea principala
+ grafica mi s-a părut excelență, l-am jucat în Favor Quality 40fps, citisem unele nemulțumiri cum că ar arată ca un joc de PS4. Eu nu am simțit acest lucru. Ca și înclinație artistică mi s-a părut top, unele tărâmuri arată extraordinar. Ca și parte tehnică, strict în partea de gameplay posibil ca RDR2 sau TLOS să fi avut texturi și animațîi mai bune pe partea de fețe cu câteva procente. Probabil din cauza acestor lucruri s-a mai spus că ar fi arătat ca un joc de PS4, lucru cu care eu nu sunt de acord. Exceptând această mică observație legată de animațîi, mi s-a aprut cel mai frumos joc pe care l-am experimentat.
+ unele scene din joc mi s-au părut over-the-top, jaw-breaking. Vreo cinci la număr, nu îmi amintesc să mai fi întâlnit scene atât de tari în jocuri, au mai fost unele care s-au apropiat de cele din GoWR însă nu au fost la intensitatea asta. *3
+ coloana sonoră
+ Odin *4
+/- o chestiune neutră pe care am simțit-o a fost aceea că mi-aș fi dorit ca unele capitole să fie exploatate mai mult. Asta poate să fie și un plus, depinde cum îl privești, dacă îți place să fie mai concentrat sau nu. *5
*1
Au fost multe chestiuni în poveste care nu au fost in-your-face și asta mi s-a părut perfect. De exemplul momentele în care Kratos trebuia să moară și și-a schimbat soarta. Cred că dacă făceau mai pe față acele momente de cotitură, nu ar mai fi avut impactul asta atât de mare care te face să îți pui întrebări și să legi anumite evenimente. Mie finalul mi s-a părut PERFECT, unii poate se așteptau la ceva mai visceral sau la vreo scenă cu Kratos când moare și învie, eu consider că finalul ales a fost cel câștigător, fără discuție.
Dacă încă aveți semne de întrebare legate de final sau considerați că nu ați înțeles ceva, puteți citi sau viziona pe YT chestiuni ascunse legate de detaliile poveștii. Inițial nu îmi dădusem seama de acea figura albastră din spatele lui Kratos ''the rebuilder'' de pe ultimul shrine. Ulterior am făcut legătură că ăla era Thor care stătea lângă cadavrul Kratos însă fiindcă și-a schimbat soarta, acel altar a fost pictat din nou și au rămas urmele de la cel original. Sunt multe detalii similare care leagă foarte bine detalii din poveste.
*2
L-am jucat pe cea mai înalta dificultate. Îmi amintesc primul inamic care mi-a dat bătăi de cap, era un boss de la o misiune secundară din Alfheim. Pur și simplu nu reușeam să îl bat, abia ajungeam să îi iau jumătate din bară de viață. Cumva mă concentram mult prea tare pe tactică și nu eram go-with-the-flow. Am avut un moment că în primul Matrix când a început Neo pentru prima dată să vădă lumea sub formă de cod, gamepad-ul mi s-a transformat într-un topor și am simțit altfel jocul, am ajuns să îl joc foarte natural și relaxat, fără a mă concentra la tactică, venea ea automat. Mi s-a părut perfect echilibrat combat-ul din joc, fără cusur, oricât aș vrea, nu îi pot găși vreun minus.
*3
Misiunea secundară din Alfheim cu Hafgufa a fost jaw-dropping, mi s-a părut trippy as f**k momentul cand este eliberata de sub nisip.
Vizita către NORNS, absolut superbă mi s-a părut scenă respectivă. Am revăzut-o de câteva ori și de fiecare dată mi s-a părut extraordinar făcută, de la ideea cu prevazutul acțiunilor în sine până la voice acting.
Scena cu Garm și transformarea lui.
Întrecerea dintre Atreus și Angrboda.
The lady and the forge.
Scena cu TYR și ODIN.
Momentul cu barca care începe să zboare.
Unele scene de final ale lui Kratos și Faye.
Ultima scenă cu ODIN
*4
Odin mi-a plăcut în mod deosebit și am rezonat mult cu atracția lui despre iluminare și cunoaștere absolută. Nu a fost doar un simplu personaj negativ, a fost mult mai mult de atât. Am simțit o paralelă între el și Joker, când ești copil îți place Batman (Kratos), însă când crești observi că Joker (Odin) are mai mult sens. Deși foarte puțin realizabil, mi-ar fi plăcut să fi fost un final alternativ în care Odin ar fi obținut masca, sunt curios cum ar fi creat realizatorii jocului acea lume din spatele rupturii dintre tărâmuri. Deși multe acțiuni pe care le-a făcut le putem încadra în categoria ''răului'', obsesia lui spre cunoaștere și spre a află TOT mi s-a părut în unele momente mai justă decât scopul pe care îl aveau cei din tabăra binelui. În unele momente din joc ajunsesem să țin cu amândoi, lucru care nu mi s-a mai întâmplat in jocuri. Puteau să îl creeze pe ODIN numai cu caracteristici negative însă producătorii nu au făcut asta, au făcut ceva experimental iar eu am rezonat la maximum cu acest lucru. Unde mai pui tot plot twist-ul cu TYR. Indiferent de această chestiune și curiozitate, sfârșitul lui ODIN mi s-a părut făcut perfect, mult mai bun decât o moarte viscerală.
*5
Au fost unele momente care mi-aș fi dorit să fie mai lungi și detaliate. De exemplu scenele cu Surtr. Văzusem câteva clipuri pe net cu unele fișiere găsite despre dialoguri suplimentare care nu au mai ajuns în jocul final. Scenele cu el au fost foarte bune însă cred că se putea detalia mai mult povestea lui.
Am avut așteptări mici pentru acest joc, eram în tabăra celor care vedeau seria originală că fiind apogeul seriei și criticam mereu direcția în care s-a îndreptat jocul cu mitologia nordică.
Înainte de a-l juca și în timpul jocului m-am ferit la maximum de orice fel de spoiler, lucru pe care îl recomand cu strictețe, dintr-un thumbnail de pe YouTube poți să iei un spoiler major de la o scenă pe care dacă o experimentezi în joc, te va lasă cu gură deschisă și total altele vor fi emoțiile când vei fi surprins.
Mi-a luat cam o luna și jumătate să îl termin, am început la jumătatea lui noiembrie și l-am terminat pe 31dec. L-am jucat doar în weekend când făceam seri albe și eram în starea potrivită, l-am tratat că pe un joc de ceremonie.
Am puțin peste 240 de jocuri terminate iar pentru mine GoW:R a fost, probabil, cel mai bun joc jucat vreodată, fiind în clasament lângă RDR2, HL2, Bioshock, poate chiar în fața lor.
Am mai vazut unele pareri negative despre joc, which is totally fine, suntem oameni diferiti cu gusturi diferite, însă pentru mine călătoria pe care am avut-o alături de aceste personaje în cele 70+ ore jucate a fost peste orice altă experiență avută în gaming.
Reply With Quote