Prieteni dragi, in ciuda faptului ca va impartatesc amaraciunea creeata de evenimentele actuale, ma simt dator sa fac cateva precizari in legatura cu plecatul in strainatate. Personal, nu consider ca in astfel de momente solutia este sa plecam si sa-i lasam sa dea foc la tara, exista metode democratice prin care putem protesta sau prin care putem incerca sa limitam macar proportiile dezastrului.

Cristi, stiu ca tu esti acum in Germania, ceea ce urmeaza sa scriu nu te vizeaza in nici un fel, voi vorbi la modul general si voi impartasi strict experienta mea personala.
Totusi, daca vreti sa ascultati un om batran care a trecut prin experienta de a fi emigrant, puteti parcurge urmatoarele randuri.

In 2011 am luat decizia sa plec in Praga, o capitala europeana pe care as pune-o fara sa clipesc peste Viena sau Berlin din toate punctele de vedere, plecand de la frumusete, curatenie, nivel de educatie, infrastructura, lifestyle, servicii medicale si asa mai departe. Lucrez de 18 ani in IT, deci n-am fost nici o secunda vazut acolo ca un imigrant rupt de foame care vine sa culeaga cirese. Am stat pana in 2016 cand am decis sa ma intorc in tara din mai multe motive.

Dupa parerea mea, sunt 3 tipuri de oameni care pleaca in strainatate:
1. Cei care sunt elite in domeniul lor si nu-si pot atinge adevaratul potential profesional in Romania (e.g. un unchi de al meu, profesor universitar in Brasov care a plecat in 2005 in US ca sa lucreze la nu stiu ce drac de companie in domeniul cercetarii si este si acum acolo).
2. Cei cu extremely low income si cu o pregatire profesionala precara, care pleaca afara din disperare, acolo sunt respectati si remunerati bine pentru meseriile lor absolut cinstite dar care in Romania sunt platite mizerabil.
3. Asta este categoria periculoasa, din care am facut parte si eu si anume oamenii care au un anumit nivel de educatie, au job-uri bune in Romania dar au impresia ca 'afara' se vor capatui si pleaca la mai bine sau care pur si simplu 's-au saturat de Romania'.

I've been there, in 2011 plecam cu primul avion in cautarea visului american, lasand in spate o Romanie subreda, pe care o detestam din toate celulele si pe care o consideram fara speranta de viitor. Am aterizat in Praga si am inceput munca, am gasit o chirie buna, viata si-a urmat cursul natural, insa dupa un timp a inceput smecheria... ceva nu era cum trebuie. Nu stiam ce, dar nu era...

Initial am inceput sa am home sickness. Pe mine daca vrei sa ma transformi intr-un psihopat in serie, claxoneaza-ma in trafic fara motiv, gen la semafor daca imi faci un 'meek-meek' din ala scurt ca nu plec in secunda 0, te tin pe loc inca 1 ciclu de semafor doar ca sa te vad cum te descompui. Prieteni, dupa vreo 3 ani de 'civilizatie', imi era dor sa fiu claxonat!!!. Ma saturasem sa fie totul la linie, la punct si virgula, incepuse sa ma deprime corectitudinea absoluta in trafic, pe strada, viata mea acolo devenise un lung sir al lucrurilor facute cum trebuie, nu 'ca la noi' si simteam ca imi lipseste ceva. Imi lipsea forfota asta din Romania, efervescenta aia din Bucuresti, imi lipsea viata!

Usor usor, venind acasa in fiecare an de cate 2 ori, incepeam sa vad ba o bordura pusa bine pe care inainte o ignoram, ba un oras natal Constanta care se transformase in bine, ba un Bucuresti care incepea sa infloreasca in special in sectorul IT. Le vedeam, insa alegeam sa le ignor si sa cred in continuare ca 'dincolo' este mai bine. Ma intorceam mereu in acelasi trafic ordonat (sunt atat de cuminti si de ordonati incat par retardati!) din Praga, in linistea aia, in cartierele alea unde exista borduri la linie si unde poti sa lingi pe jos. Totusi, pe interior ma simeam gol!

Azi asa, maine asa, prin 2014 m-am imbolnavit destul de nasol si a fost nevoie sa fiu internat in spital. Sigur, putem trai cu iluzia ca 'au ei grija', ca la ei merge totul ca uns, dar nu va pot descrie senzatia pe care am avut-o cand asistentele au inceput sa ma unga cu smecleu din ala galben pentru operatie si nu vorbea una engleza! Sigur, eram intr-un 'sistem medical capabil, unde lucrurile functioneaza cum ar trebui', eram in siguranta, right? Oh my f*ing god NO, acolo nu vezi doctorul, ala vine si te taie cand esti adormit si pleaca, iar draga de Hana care tocmai ma pregatea pentru feliat nu intelegea boaba de engleza, nu puteam sa intreb nimic, pe nimeni. A fost o experienta infioratoare. Apoi mersul la consultatiile de dupa, vorbitul in engleza (o vorbesc nativ cred eu, de 25 de ani) pe holuri cand lumea se uita la tine ca la cineva din exterior.

Atentie mare, intotdeuna vei/veti/vom fi cineva din exterior, un outsider, o persoana care este respectata prin prisma meseriei dar nu pentru ca vor sa faca asta sau simt sa faca asta ci pentru ca asa sunt educati sa respecte odinea si normalitatea. Dupa ce pleci insa, tot ca la un caine se uita la tine, indiferent ce faci.

Exemplu? Well, nu am multe, am doar 2, dar spun eu destul de bune:
1. Am stat in chirie 3 ani la acelasi landlord (lord, un transpirat la subrat care a avut norocul sa se nasca acolo). Initial niste oameni calzi, ha-ha-ha hi-hi-hi toata ziua complimente, gratare, fericire pana cand intr-o zi nu mi-a mai dat buna ziua. Intr-o saptamana mi-a trimis notificare scrisa (atentie el statea in aceeasi vila, la parter) cu eviction note ca... nimic... pur si simplu ca trebuie sa plec. Aveam totul platit la zi! Dupa lungi exercitii de convingere am reusit sa aflu de la nevasta'sa ca la masa'mare la tara nu stiu pe unde prin Litomerice, niste romani dadusera foc la o casa a unuia dracu sa-l pieptene si ca lor le este teama de imigranti si ca au decis sa incheie contractul. Poftim? Da...

2. In compania la care lucrez aveam un coleg din Uzbekistan, pe nume Azat, un baiat de nota 30. Omul era scolit prin Londra, era product owner la noi ce sa mai, miezul din dodoasca. Prin 2015, compania a organizat o petrecere de Craciun pentru copiii angajatilor, iar Azat al meu era plecat in business trip la Hamburg. Deci omul plecase pentru ei, pentru companie, sa le aduca bani. Eh.. la petrecerea de care vorbeam (eu nu aveam copil pe vremea aia), am iesit afara sa fumez si am vazut o doamna cu o fetita plangand in fata firmei. Aflu ca era nevasta astuia care venise cu fetita lor la petrecerea de Craciun si ca fusese hartuita de catre vita aia de la receptie pe motiv ca n-are ce cauta, ca este doar pentru angajati si ca etc, desi omul lasase vorba inainte sa plece. Deci by default, doar pentru ca era 'din alta parte' a fost jignita si luata din oficiu ca o straina care n-are voie in cladire pentru ca nu le vorbea limba.

Eu nu spun ca asta se intampla la ordinea zilei, insa se va intampla 100% la un moment dat. Indiferent de unde vii, indiferent ce faci, pentru ei nu esti si nu vei fi niciodata de-al lor!
In toti anii astia, traind printre ei, am vazut cum SI EI au problemele lor sociale, economice, si ei au nemultumirile lor de zi cu zi, ca aici. Si ei isi urasc politicenii, chiar daca n-au motive, le gasesc...
Nicaieri in lumea asta nu veti gasi caini cu covrigi in coada, intotdeuna vor fi ups and downs.

Nu mai spun de partea personala, de familie, ca de cand am plecat si pana m-am intors s-au imputinat cu 3. Pe bunica mea care m-a crescut am vazut-o de 7 ori in 5 ani, pentru ca am fost un nesimtit 'ocupat' si aveam impresia ca va trai vesnic. In 2016 n-am mai apucat sa o vad... dar hei... plecasem la o 'viata mai buna', fugisem de o Romanie care, asa subreda cum era ea, scotea deja capul in lume ca un ghiocel, impotriva tuturor sortilor, dupa zeci de ani de comunism nenorocit.
  • M-am capatuit? Nu.
  • Am ramas cu un job bine platit care mi-a oferit ceva comfort? Da.
  • Este totul mai bine afara? Nu.
  • Se poate mai bine in Romania? Da.
  • Merita sa pleci afara? Da si nu, depinde de fiecare.

Cine va minte cu preturi si cu exemple si ca domne gutuile si carnea sunt mai ieftine acolo, ca traiesti nu stiu cum, este fie rau intentionat fie traieste la limita subzistentei, doar ca sa mai puna 5 poze cu Q7-le pe facebook, sa moara fraierii din Romania care i-au fost colegi de scoala.
Dumnezeule mare n-aveti idee cum traiesc unii romani in strainatate doar ca sa fie fuduli ca ei stau 'afara' si zambesc in poze dar gatesc pe o plita lipita de patul in care dorm...
Alt unchi, din partea tatalui, face Bolt in UK si este din ala cocalar si fudul, imi tot trimite poze cu pretul la branza si la pateu din Tesco ca sa vedem cat de buna e viata la el, dar mi-a cerut parola la Netflix si cand il sunam pe video are halatul pe el ca sta la 17 grade in casa... come on...

Stiu ca ceea ce spun nu e universal valabil. Eu n-am postulat nimic aici, dar vreau din tot sufletul sa cititi acest warning inainte de a lua decizia sa parasiti Romania din cauza acestor nenorociti din scena politica. Da, este posibil sa iasa legionarul nenorocit, asta este, atat a putut poporul roman acum... este si de datoria noastra, a celor care avem cat de cat o educatie si o putere de sinteza si de intelegere, sa incercam sa ii aducam si sa ii ajutam pe prosti sa fie mai putin prosti, trebuie macar sa incercam asta, nu sa fugim!

Nu cred ca un singur om, chiar si periculos cum este asta si pus de Moscova, poate distruge de unul singur o tara. Uitandu-ma cum se degradeaza asa zisele civilizatii occidentale de la o zi la alta, in prostia mea eu chiar cred ca Romania si cateva tari din Europa centrala vor deveni in urmatorii zeci de ani the best places to live in.

Am fost norocos sa pot calatori in peste 35 de tari din lumea asta si nicaieri pe planeta (nici macar in Cuba sau Mexic) nu mi-a fost atat de teama seara pe strada cum mi-a fost la Marsilia. Dumnezeule mare, daca nu stii unde ai plecat ai impresia ca te-ai trezit in Algeria.
La Malmo am stat 2 saptamani, dupa ora 19.00 nu mai ieseam afara pe strada. Ca ieseam acolo sau in Damasc sau Beirut, tot una era.

Slovacia si-a ales presedinte pro-rus, Ungaria o stim cu totii, de alte tari non UE nu mai vorbim. Este groaznic, dar eu zic ca vom trece peste.
Iesiti la vot duminica si sa ne auzim sanatosi indiferent care va fi rezultatul!