Alan Wake - ei, in ciuda asteptarii de-o jumatate de decada, jocul, in mod surprinzator, se ridica la asteptari si le depaseste - chiar daca incepusem sa cred ca era vaporware. Jocul perfect al lui 2010, sau varianta vast imbunatatita a lui Resident Evil 4, sau un survival horror foarte bun cu o poveste geniala, daca nu chiar perfecta, cum vreti voi sa-i spunem, pe bucati:

[+] grafica splendida care se joaca cu lumina cum n-am crezut posibil
[+] un gameplay bun, dar nu perfect - multe elemente lipsa, cel mai notabil 180 degree turn - m-am saturat de cate topoare mi-am luat in cap ca nu ma puteam intoarce suficient de rapid
[+] o atmosfera infioratoare si credibila
[+] feeling creepy
[+] un pacing grozav, mentinand tensiunea constanta (ceea ce, intr-adevar, devine obositor intr-un final, cand il incepi dimineata si-l termini la timp pentru cina)
[+] elementele cinematice - abundente, terifiante, absolut delicioase
[+] povestirea interactiva cu exces de momente vizuale care leaga actiunea
[+] povestea superba, ireal de lunga si de bine structurata, care chiar te ingrozeste
[+] cartea din joc, insasi povestea - o combinatie fantastica de Lovecraft (nu sunt tentacule aici, ca as fi jurat ca el l-a scris), King (cel mai notabil Shining, IT si Stand) si In the Mouth of Madness al lui Carpenter
[+] inamici de calitate, nu doar in cantitate
[+] muzica superba
[+] achievements ilariante
[-] dialoguri cam meh, singurul pe plus fiind Barry
[-] cateva glitchuri - blocari; caderi in abis; freeze frame; npc incercand sa urce pe scari, care de fapt sunt la 8m in stanga samd