User Review: Nioh - Game Reviews & Previews

M-as putea numi un pic defect, ba chiar masochist, atunci cand vine vorba de Dark Souls/Demon's Souls/Bloodborne. Nu pentru ca imi place sa le joc, desi exista o doza delicioasa de masochism si in faptul asta, ci pentru ca le cumpar mereu la lansare (cu umilinta si evlavie recunosc ca uneori am cumparat si inainte de plasarea lor pe rafturile magazinelor) cu toate ca n-am dus la capat niciunul. N-am reusit. Nu pentru ca sunt prea dificile, ci pentru ca stiu ca daca redeschid consola ca sa le joc, ma asteapta momente lungi si apasatoare de grind, revizitat aceeasi zona nenorocita de mai multe ori decat pot numara si cazand in numeorase capcane puse intentionat astfel incat sa nu le poti evita decat daca citesti pe net inainte. Pentru o perioada am crezut ca e din cauza ca nu am rabdarea sau taria necesara, dar nu e asa, ci pur si simplu nu ma pot motiva sa finalizez un joc in care stiu ca voi da peste momente unde imi va fi imposibil sa trec din prima. Iar acea imposibilitate nu ar veni din pricina lipsei skill-ului sau rabdarii de a evolua in dansul primejdios cu inamicul, ci datorita siretlicurilor developerilor care "triseaza" in fel si fel de moduri pentru a avea un pretext sa-ti tranteasca un "YOU DIED" mare si rosu pe ecran.

Dupa ce am trecut prin toate jocurile Soulsborne, chiar daca nu le-am batut poteca pana-n fundatura, pot spune ca Nioh este cel mai bun joc Souls de la primul Dark Souls incoace. Nu mi-a fost dat sa mai vad un joc care sa ia o reteta unica si originala, care de fiecare data cand a fost pusa in practica a iesit o bijuterie, si sa o ridice la acelasi nivel de performanta ca rivalele sale, ba chiar mai mult, sa o transforme intr-un fel de mancare de sine statator, inventiv si al naibii de satios. In ciuda faptului ca design-ul celor de la From Software este adanc incriptat in Nioh, acesta este cu mult mai mult decat o clona Souls. Si probabil ca o sa spuneti ca din cauza ca nu am terminat niciunul din jocurile mentionate ceva mai sus nu sunt potrivit pentru scrierea acestui review. Iar eu va raspund ca tocmai din acel motiv, sunt.

Bazat intr-un mod superficial si foarte "lejer" pe aventurile samuraiului William Adams, Nioh se incadreaza bine in genul Action-RPG, avandu-si radacinile in era samurailor si ninjalailor, adica undeva prin secolul 17 in Japonia feudala. De mentionat ca vorbim de o Japonie fictiva ce colcaie de Yokai, creaturi supernaturale cu bazele in traditia si folclorul nipon. Povestea lui William Adams ne este prezentata prin cut-scene-uri, lucru deja detasat de restul jocurilor ce impart core gameplay-ul lui Nioh, dar oarecum este la fel de greu de inteles. Din nefericire, sufera de sindromul ambiguitatii, cu toate ca exista dialog, NPCi bine structurati, si un sac imens de traditie si istorie japoneza de unde poate fi extrasa cu usurinta inspiratia.

Aventura lui William incepe in Londra, unde acesta se trezeste incuiat in Turnul Londrei si incercand sa evadeze, afle de existenta unui plan malefic de a inclina balanta razboiului dintre Anglia si Spania inspre Majestatea Sa, Regina, prin mijloace neortodoxe. Din nefericere, evadarea vine cu pretul pierderii spiritului ce salasluieste in Williams, un fel de inger pazitor daca vreti, iar acesta din urma este nevoit sa-si urmeze agresorul pana in inima Japoniei, unde va fi prins intre lupta cu Yokai si omniprezentul razboi intre familiile rivale asiatice, razboi ce a dus la ridicarea pe rang social si teritorial a lui Tokugawa Shogunate (recomand niste carti istorice bazate pe faptele acestuia, sunt dementiale). Spre deosebire de Dark Souls, unde povestea este mereu in ceata si parca soptita pe alocuri, Nioh beneficiaza de cea mai interesanta si fascinanta perioada istorica din partea de Est a lumii. Apar personaje istorice precum Hanzo Hattori si samuraiul african Yasuke si desi protagonistul este un englez, rar veti mai juca un joc mai japonez ca Nioh.

Cu toate astea, Nioh nu prea reuseste in a spune o poveste coerenta si usor digerabila, pierzandu-se pe alocuri in ambiguitati si blocaje narative. Desi imaginea de ansamblu este inteleasa, tocmai detaliile suculente ce aveau potentialul sa contureze una din cele mai bune povesti de anul asta ori lipsesc, ori sunt imprastiate prin toate partile, de parca povestea insasi a petrecut cu prea mult sake si nici ea nu stie unde vrea sa ajunga. In ciuda acestui fapt, Nioh reuseste sa tina jucatorul atent la evenimentele din jurul lui doar datorita fidelitatii folclorice japoneze invelite intr-un romantism patogenic emanat de locul si timpul potrivit in istoria omenirii.

Vizual, Nioh este foarte interesant pentru ca te lasa sa alegi intre mai multe optiuni, in functie de ce preferinte ai. Vrei sa beneficiezi de cea mai buna calitate redata la doar 30 FPS? Movie mode e pentru tine. Accepti sa scazi un pic din calitate, dar sa castigi dublu numarul cadrelor? Atunci alege Action mode. Exista si un mod hibrid intre cele doua, dar e un fel de tocanita vizuala din care nu intelegi mare lucru asa ca nu e demna de mentionat. Recomandarea mea este sa mergeti pe Action mode, intr-un joc dinamic ca Nioh este necesar numarul cat mai mare al cadrelor pe secunda, ducand actiunea la un maxim de fluiditate. Desigur, daca aveti un PS4 Pro, atunci beneficiati atat de calitate ridicata, cat si FPS delicios. Per total, look-ul jocului este indeajuns de bun pentru generatia actuala de console, situandu-se undeva in centrul spectrului, fiind atat echilibrat, cat si atragator. Din punct de vedere tehnologic nu straluceste, dar compenseaza prin atributele artistice, lucru asemanator cu jocurile From Software. Personajele sunt bine conturate, environment-ul arhitectural este bine pus la punct, iar tenebrele japoneze sunt infatisate in mod deosebit, de la bossi la scheletul standard. Atmosfera este evocata in mod sublim de arta vizuala, fiind in mod notabil ajutata de efecte si luminozitate bine plasate in scena, aceasta fiind unul din punctele forte ale jocului.

Este limpede ca esenta existentei lui Nioh o prezinta gameplay-ului, acesta fiind rege peste restul taramului, combatul constituind una din cele mai bune experiente si totodata fiind una din cele mai mare deosebiri de Souls. Bataia e la fel de gruesome, o gorenie dementiala ajutata enorm de arsenalul imens care-ti sta la dispozitie: sabii, sulite, ciocane, pana si vraji sau shuriken-uri imbataie in otrava - este imposibil sa nu gasesti nimic care sa se apropie de stilul propriu de dans. Nioh trateaza fiecare arma atat de migalos si cu atata expertiza incat, pentru prima oara in viata mea, m-am indragostit de o sulita. Exista o gramada de feluri in care poti folosi fiecare unealta de razboi, de la skill-uri la atribute unice si customizabile, este hands-down cea mai buna experienta de combat pe care am simtit-o intr-un joc de genul. Si spre deosebire de Dark Souls, Nioh este mai dinamic, mult mai fast-paced, dar la fel de strategic si care necesita o dexteritate imensa pentru a nu cadea prada ghearelor unui Oni. Probabil ca cel mai captivant lucru din Nioh este mecanica de Ki Pulse, o mecanica unica, nemaintalnita si care are puterea sa schimbe radical intreaga experienta. Ki-ul este echivalentul Staminei din Souls si este la fel de usor pierdut in efortul luptei, dar pentru a prelungi si a lega nenumarate combo-uri este necesar un Ki Pulse, adica apasarea lui R1 imediat dupa un atac pentru a-l obtine, primind inapoi in pool o parte a Ki-ului folosit in atac. Suna simplu, dar pe cat este de eficient in optimizarea maturatului valurilor de inamici, pe atat este de dificil sa te obisnuiesti cu el. Mecanica nu este obligatorie pentru a trece prin joc, dar iti va face viata mult mai usoara. Tot cu R1 poti schimba stance-ul, avand de ales intre low, high si medium, fiecare focusandu-se pe defensiva, ofensiva, iar medium stance-ul e un hibrid safe intre celelalte doua, dar este de apreciat faptul ca fiecare stance vine cu propriile combo-uri si skill-uri, atat active cat si pasive. Mai are rost sa mentionez faptul ca intre toate astea se poate schimba instant in mijlocul unei lupte, cu tot cu Ki Pulse? Optiunile sunt nelimitate!

In mod evident, nu poti trece prin Nioh mash-uind butoane la nimereala, ci trebuie sa inveti sa pui cap la cap toate mecanicile, lucru ce cu siguranta va fi pe placul jucatorilor hardcore, dar in acelasi timp poti iesi invingator din majoritatea situatiilor doar cu rabdare si reflexe, fara sa fie nevoie de micromanagement-ul obositor al sistemului complex de combat. La toate acestea se adauga o varietate imensa de iteme ce pot fi folosite, baute, mancate sau aruncate pentru a obtine diverse efecte, un sistem interesant de elemental attacks, dar si un super ability care se incarca pe masura ce te lupti si iti da ocazia, pentru putin timp, sa dezlantuiesti spiritul ce te poseda si sa devii invulnerabil, omnipotent si sa imprastii cu fulgere peste tot in jurul tau. Acesti "guardian spirits" sunt de ordinul zecilor si ii primesti invingand bossi sau la sfarsitul unei misiuni, fiecare spirit avand atributele sale proprii, unii oferindu-ti mai mult Ki, altii mai multa putere de atac, iar altii chiar te ajuta la farmat, crescand sansele sa pice iteme si armuri bune.

O alta deosebire de Souls este ca nivelele sunt impartite in misiuni, fara sa fie legate intre ele intr-o lume mare si deschisa. Fiecare misiune este o zona destul de mare, dar revizitand aceeasi zona in misiuni diferite poti observa cum jocul iti blocheaza accesul in anumite locuri intr-un mod foarte gameificat, ba plasandu-ti un bustean in fata, ba punand un gard de lemn. Recunosc ca m-a lasat un pic rece acest lucru, dar nu este sub nicio forma un dealbreaker, obisnuindu-ma destul de repede cu sistemul. De altfel, impartirea zonelor in misiuni are beneficiul de a te lasa sa le rejoci la un nivel mult mai dificil, numit Twilight Mission, unde reward-ul este bineinteles pe masura. Misiunile secundare de altfel sunt cam acelasi lucru cu misiunile principale, plasandu-te in aceeasi zona cu 90% aceiasi inamici, dar sunt remixate si rearanjate, cu diferite scopuri bineinteles, iar asta iti da ocazia de a vedea lucrurile din perspective noi, sau la un time of day diferit de cel din misiunea principala, asadar nu iti dau feelingul de "iar trebuie sa fac asta?!", mai ales ca se detaseaza de clasicul "mergi pana la sfarsit sa bati un boss". Un alt lucru pe gustul meu a fost faptul ca jocul nu-ti arunca inamici pe care sa nu-i poti bate, sau capcane peste care sa nu poti trece decat dupa ce ai murit deja o data de la ele. Asadar, moartea vine ceva mai rar, dar cand vine stii ca a fost 100% din vina ta, ori ca nu te-ai concentrat destul ori ca nu ti-ai planificat bine pasii, si nu pentru ca s-a intamplat ca inamicul x sa fie de fapt cu 50 de nivele peste tine si sa trebuiasca sa te intorci peste vreo 10 ore sa-l bati.

La sfarsitul fiecarei misiuni, jucatorul isi poate customiza, vinde si cumpara iteme, existand chiar si un mod de craftat, destul de inutil totusi, avand in vedere ca itemele pe care le poti crafta sunt destul de inferioare celor pe care le gasesti in aventurile tale. Exista totusi numeroase actiuni si in hub-ul central al jocului, un fel de Nexus al jocurilor Souls, de la cele mentionate mai sus, la antrenarea in Dojo in misiuni speciale ce iti pot debloca anumite skill-uri si abilitati. Un lucru deosebit de frumos pe care as vrea sa-l intalnesc mult mai des in alte jocuri (Witcher 3, se aude?!) este schimbarea aparentei unei arme sau armuri cu o alta, asemanator cu Diablo 3, lasandu-te sa-ti customizezi caracterul dupa bunul plac, indiferent de ce poarta la momentul respectiv. Stats-urile si atributele raman aceleasi si numai "vizualul" gear-ului respectiv este schimbat, jocul lasandu-te sa o faci dupa bunul plac, la un pret infim de gold. Dupa terminarea jocului iti este deblocat un NG+, dar din pacate nu reusesc sa gasesc un incentive indeajuns de mare de a ma intoarce si reface toate misiunile, singura diferenta fiind drop-ul unui gear mai bun, desi nu cu mult. Dar acest lucru nu este un minus neaparat, jocul fiind destul de lung pana in acel moment, satisfacandu-mi toate poftele.

Multiplayer-ul este incapsulat intr-un sistem gustos de co-op, dandu-ti ocazia sa summonezi straini sa te ajute cu diferite encounter-uri, sau chiar cu intreaga misiune. De altfel si tu poti fi unul din acei straini si poti intra in co-op in doua moduri: random intr-o misiune, poate fi la inceput sau poate fi chiar inainte de un boss, sau alegandu-ti propria misiune, caz in care jocul iti alege un tovaras de drum (pe care il poti studia si accepta sau nu) cu care sa porniti la drum de la inceputul misiunii pana la sfarsit. Deocamdata nu prea exista PvP decat in masura in care, pe parcursul unei misiuni, dai peste baltile de sange ale altor jucatori, similar cu Dark Souls, cu exceptia ca poti sumona o varianta a acelui jucator dar controlata de AI cu care te poti lupta. Lucrul interesant este ca daca il invingi, itemele dropate de acel jucator sunt exact iteme pe care le poarta, iar astfel este usor de farmat un anumit set de armura sau o anumita arma, mai ales ca deja exista o zona in joc unde jucatorii de nivel inalt care au set-uri exotice mor intentionat astfel incat jucatorii de nivel mai mic sa ii bata si sa le ia gear-ul. E un pic cheeky, dar... csf ncsf. Mai departe de co-op exista si un sistem de apartenenta la un clan, facand parte dintr-un mod de "clan battles" asincron ce aduna puncte de glorie ale jucatorilor care apartin de diferite clanuri si le ofera acestora bonusuri pasive sau iteme. Este un lucru aditional, ca o cireasa pe tort, nicidecum necesar dar frumos sa stii ca e acolo si ca mai adauga un strop de diversitate.

Nioh este cu siguranta la fel de dificil precum jocurile Souls, punand accent exclusiv pe skill-ul jucatorului si nu pe trucuri ieftine, ducand un sistem de combat bun la un cu totul alt nivel, mult superior altora. In ciuda faptului ca nu atinge punctele inalte si de efect ale naratiunii din Dark Souls, si nici macar ale unei naratiuni obisnuite, combat si game designul ating note nemaintalnite, oferind o experienta de joc care te tine constant pe marginea scaunului si te face sa uiti de orice altceva, ducand genre-ul in noi si interesante directii. Desi exista si alte "clone" Souls, Nioh este de departe cel mai ambitios, slefuit si de succes deoarece a preluat ADN-ul unui design mult iubit si l-a mutat si evoluat in stil propriu, fiind un joc al naibii de distractiv.

PS: probabil va intrebati unde sunt notele pe fiecare categorie, ei bine am decis sa intru in trendul din ultima vreme si sa dau doar o nota finala deoarece am observat ca daca o iei matematic, nota finala nu incapsuleaza cum trebuie adevarata valoare a jocului (de exemplu, un 8 la Story in jocul X nu inseamna ca este la fel de bun sau prost ca un 8 la Story in jocul Y, ba chiar pot fi diferente uriase, si astfel apare confuzie si nedumerire; asadar, alea sunt doar pentru ochii mei :) )

Nota: 9.2

User Review: Nioh - Game Reviews & Previews - Page 0