1 Attachment(s)
User Review: Ghost Recon Wildlands
Ghost Recon Wildlands este un joc dezvoltat de Ubisoft, compania cunoscuta de majoritatea gamerilor, in special, pentru seria Assassin’s Creed. Insa, chiar daca seria lor principala a luat o pauza asta nu inseamna ca Ubisoft sta degeaba. Dimpotriva, au adus trei IP-uri noi: The Division, Steep si For Honor, au impresionat cu tactical shooter-ul Rainbow Six: Siege si au reimprospatat o veche serie, cu jocul aflat in discutie, Ghost Recon Wildlands, aducand franciza in zona lor de confort, si anume Open World-ul. Este o decizie inteleapta? Isi pierde seria propria identitate prin aceasta miscare? Ca de obicei, parerile sunt impartite, vechii fani ai seriei criticand decizia, in timp ce altii spun ca e bine venita. In randurile care urmeaza voi vorbi despre experienta pe care am avut-o vizitand frumoasa, dar cruda Bolivie.
Story
In primele 15 minute jucatorul este pus in tema cu ceea ce urmeaza sa faca in universul din Wildlands. Este prezentat El Sueño, liderul gruparii Santa Blanca, principala tinta a jucatorului si operatiunea “Kingslayer”, care arata modul in care gruparea acestuia va fi slabita, ducand, in final, la inlaturarea lui "el jefe". Playground-ul este Bolivia, in viitorul apropiat. Tara este acaparata de Santa Blanca, gruparea controland totul de la politie la govern. Se merge pe logica dezbinarii cartelului piece by piece, simpla inlaturare a liderului neavand efectul scontat(fapt dovedit si de realitatea cotidiana), in interiorul gruparii existand membrii de-a dreptul sanctificati care il pot inlocui pe lider. Astfel, dezintegrarea cartelului se face pe patru planuri, fiind eliminati, rand pe rand, lideri ce se ocupa de productie, contrabanda, influenta si securitate.
Jocul propriu-zis incepe asemanator cu The Division, cu jucatorul si echipa sa, ultima sansa de salvare pentru Bolivia, intr-un elicopter. La aterizare, jucatorul intra in contact cu liderul rebelilor, dupa care incepe colectarea de date pentru prima misiune.
Este de apreciat autenticitatea cu care Ubisoft a construit cultura cultivarii plantei de coca, o traditie cu o lunga istorie si mare insemnatate pe teritoriul Boliviei, chiar actualul presedinte al tarii, Evo Morales, avand radacini indigene, provenind, deci, din randul cultivatorilor de coca. Pentru unii aceasta planta inseamna istorie, pentru altii doar un “cash crop”.
De asemenea fiecare personaj care trebuie eliminat are un background story pe care jucatorul il descopera colectand diverse documente. Astfel personajele capata insemnatate, jucatorul intelegand clar rolul fiecaruia in cadrul organizatiei si ce consecinte va avea eliminarea respectivilor lideri. Cam atat despre story. Nu este ceva revolutionar, dar are elemente bine definite si constituie un motiv suficient de bun pentru a te aventura in Bolivia.
Gameplay
Modul in care avansezi in story a inceput sa fie tot mai folosit in jocurile open-world din ultimii ani: Ai o harta impartita pe zone, fiecare zona fiind stapanita de un lider ce trebuie eliminat. Pentru a face liderul sa se arate trebuie sa produci ceva daune in cadrul zonei controlata de acesta. Este o mecanica pe care am intalnit-o in Assassin’s Creed Syndicate, Mafia III sau Mad Max. Ciudat este ca aceasta mecanica isi are originea in primul joc Assassin’s Creed. Oare industria nu a evoluat deloc in ultimii zece ani? Problema este ca oricat de buna ar fi povestea, curatarea acestor zone devine repetitiva si monotona, lucru valabil pentru toate jocurile mai sus amintite, inclusiv Wildlands. Aceasta mecanica da senzatia de joc prelungit artificial si de lipsa de creativitate. Poate de aici vine si nemultumirea fanilor seriei, acestia preferand un joc story-driven, cu o campanie bine pusa la punct si modalitati diferite in care sa isi foloseasca arsenalul de arme si gadget-uri.
Ca veni vorba de arme si gadget-uri, de acestea s-a ocupat studioul Ubisoft din Bucuresti si pot spune ca au facut o treaba foarte buna, mai ales in ceea ce priveste customizarea armelor, atat estetic, cat si functional, prin inlocuirea diferitelor componente. Unele gadget-uri si abilitati sunt deblocate din skill tree, iar jocul devine din ce in ce mai placut pe masura ce deblochezi mai multe. Pentru a le debloca ai nevoie de skill points, care sunt obtinute prin urcarea in level si colectarea lor din diverse zone ale hartii, si resurse, care pot fi luate din outposturile inamicilor si obtinute prin indeplinirea misiunilor secundare. Jocul iti pune la dispozitie drone, grenade si alte obiecte care fac bum, diversion lure sau flare guns. Toate acestea folosite la timpul potrivit fac din completarea unei misiuni o adevarata placere. Insa, cireasa de pe tort este, de departe, optiunea de sync shot. Cum functioneaza? Simplu, dar eficient: Taghezi pana la trei inamici(e nevoie de upgradarea skill-ului respectiv, upgradare pe care va sfatuiesc sa va concentrate de la inceput) si in momentul in care tragi in al patrulea, cei trei coechipieri vor executa in acelasi timp tintele alese initial de tine. Insa aceasta mecanica nu poate fi folosita abuziv, avand un cooldown si, de asemenea, nu pot fi impuscati inamicii din interiorul cladirilor. In co-op este nevoie de coordonare verbala pentru a iesi ca la carte. Este nevoie de multa atentie si rabdare pentru a termina o misiune in full stealth, atat in modul solo, cat si in co-op cea mai mica greseala te tranforma dintr-o fantoma in tinta a inamicilor in cateva secunde.
In ceea ce priveste modul de tintire, ai doua optiuni: first person si third person. Personal, le-am folosit pe ambele, fiecare oferind un avantaj, in functie de conjunctura. Un mare minus, cel putin din punctul meu de vedere este reprezentat de lipsa unui buton de cover sau, mai bine zis, un buton care sa te fixeze in cover. Pentru a intra in cover trebuie sa apesi butonul de crouch, insa te vei gasi de multe ori in situatia de a tinti in cover si nu peste/pe langa acesta cum ar fi normal. Si, cum nu avem buton de cover, era musai sa lipseasca si cel pentru jump, pentru ca tabloul sa fie complet(a nu se intelege ca nu poti sari peste obstacole, ci ca nu ai posibilitatea sa sari cand vrei).
De asemenea pot fi deblocate diverse actiuni ale rebelilor pentru a-ti inlesni parcursul: capacitatea de a primi un vehicul oriunde te-ai afla, focuri de mortar, rebeli care creeaza diversiuni sau scanarea zonelor pentru a vedea unde sunt situati inamicii. Acestea se pot debloca si upgrada prin completarea unor misiuni secundare specifice.
Trebuie mentionat faptul ca momentul zilei are un impact major asupra modului in care se desfasoara misiunea. Ziua se vor gasi mai multe garzi la posturi, in timp ce seara ii vei gasi dormind sau chiar luand masa. Totodata, pe timp de noapte jucatorul trebuie sa dezactiveze generatoarele pentru un parcurs mai usor.
Aminteam mai sus de vehicule. Jocul iti pune la dispozitie de toate, de la barci la elicoptere, lucru absolut normal pentru o harta atat de mare si atat de diversa: te vei gasi explorand si admirand mlastini, campuri de sare, paduri si multe altele. Exista insa o mica, dar enervanta problema: controlul acestora, in special cel al masinilor si motocicletelor. Abia dupa ore de gameplay te vei obisnui(sau nu!) cu acesta. Eu prefer elicopterul deoarece se controleaza usor, in comparatie cu celelalte, este cel mai rapid, eu nu sunt adeptul fast-travelului(afecteaza imersiunea), si ofera o priveliste de zile mari.
Sa va spun cateva cuvinte si despre inteligentul artificial: Cel al coechipierilor mi-a adus aminte de last of us, acestia avand obiceiul sa se plimbe prin fata inamicilor. Acestia din urma au traiectorii prestabilite pe care se plimba, iar daca esti descoperit vor veni in valuri catre tine, respectiv catre ultima ta locatie. Prin urmare jocul nu prea exceleaza la acest capitol.
Grafica si sunet
Am jucat jocul pe un PS4 standard si pot spune ca nu este o revelatie din punct de vedere tehnic. In afara peisajelor vazute din aer si nu numai.(munti, paduri, rauri, campuri de sare – toate arata excelent) si a customizarii armelor si personajelor, nu am fost impresionat de altceva. Am intalnit si texturi care nu se incarca la timp sau erau de o rezolutie scazuta. Insa la cat de mare este lumea jocului, acesta se comporta acceptabil din acest punct de vedere. De asemenea este suparatoare reciclarea anumitor zone, este dubios sa faci misiuni in zone “diferite”, dar care arata la fel, inclusiv cladirile si chiar amplasarea acestora.
Nici sunetul nu impresioneaza, nici la autovehicule nici la arme. De multe ori nu iti poti da seama daca arma are amortizor sau nu din felul in care suna. Voice acting-ul este cel mult decent, iar soundtrack-ul si programele radio pe care le auzi cand esti la volan sunt generice si repetitive.
Concluzii
Chiar daca jocul ofera o lume imensa, aceasta devine plictisitoare destul de repede. Cu siguranta nu este jocul pe care il dai gata intr-o saptamana. Aici vorbim de luni sau poate chiar un an, luand in calcul si faptul ca se lucreaza la optiunea de PvP si vor urma si DLC-uri. Probabil pe asta s-a si mizat: o durata cat mai mare a jocului care sa faca jucatorii sa investeasca timp si bani in acesta.
Aduc din nou in discutie cele doua categorii de gameri: cei care prefera o campanie bine pusa la punct, intr-un joc de 10-20 de ore si cei care isi fac propria poveste intr-un joc open world, in cazul asta, impreuna cu alti trei prieteni.
Eu incerc sa ma impart intre cele doua genuri, incercand sa ma bucur de fiecare joc care apare sau mai bine zis de punctele forte ale acestuia. La Ghost Recon Wildlands m-am bucurat si o sa ma bucur in continuare de privelisti, de customizarea armelor si a personajelor si de placerea de a elimina fiecare lider al gruparii Santa Blanca, in timp ce o sa ma supere controlul vehiculelor, A.I-ul coechipierilor si ceva texturi care nu-si fac treaba.
Sper ca nu am omis nimic. Astept comentariile si parerile voastre atat depre review, dar mai ales despre joc.
PS: Multumiri MonkY si ConsoleGames pentru joc!
Poveste: 8
Gameplay:7,5
Grafica:8
Sunet: 6
Nota finala: 7,3
