Vreau sa dau ceva din prima deoparte, Heavy Rain nu este un joc in definitia clasica. Nu a trezit in mine nicio reactie specifica jucatului, nu este fun in acelasi tip ca un joc, nu are interactivitatea unui joc si nici o dorinta de a-l completa, din nou, specifica unui joc. Este daca vreti, mai asemanator cu Linger in Shadows decat cu Metal Gear Solid.
Si pe buna dreptate, pentru ca producatorul a incercat sa il prezinte drept Interactive Drama, un Thriller Noir interactiv ce are ca target un public care intelege acest lucru si il ia ca atare. Perfect, spune cinefilul din mine. Dar este un Game Review, deci cum il tratam?
Grafica
Vizual vorbind, Heavy Rain este un amestec ciudat intre "Ce bine arata asta" si "Uh ce urat e ala". Arata foarte bine, fara indoiala, dar, ca ce orice lucru maret, este demolat de lucrurile marunte facute prost. Jocul este piperat cu lucruri pur si simplu urate ca modele de masini nereusite, anumite texturi slabe la interioare si efecte nereusite ca cel de materiale ude sau ca ploaia pe fetele personajelor care tinde sa fie maronie si sa semene cu namolul. Eectele de ploaie sau apa ar putea fi trecute usor cu vedere in alte jocuri dar intr-un joc ce are ca element principal apa de ploaie mai greu.
Animatiile sunt foarte bine realizate cu exceptia unor momente awkward in care personajele fac niste expresii ciudate specifice unor momente de constipatie hardcore. Dar nu o sa comentez prea tare, aceste momente sunt rare iar in general animatiile corpului si cele faciale sunt destul de convingatoare. Si nu conteaza pentru ca totul este dat in bara de... (Cititi Gameplay)
Ce incearca jocul si reuseste in mare masura e sa construiasca o atmosfera bine inchegata. Daca vreti o comparatie simpla ploaia continua in Heavy Rain este ca atmosfera prafuita si caldura din Seven sau (gaming related) ninsoarea din primul Max Payne.
Tot legat de atmosfera si picand usor in urmatorul capitol al reviewului, as vrea sa vorbesc un pic despre calitatea de Noir pretinsa de producatori. Daca vreti sa fie total specifica jocului, e mai mult un Thriller Brown (Zing!), pentru ca asta e culoarea jocului dar sa trecem la subiect.
Jocul nu foloseste exact ceea cel mai izbitor element vizual al filmelor Noir, jocul de lumini si umbre. Heav Rain are 2-3 exemple in care dovedeste ca putea fi mai mult, de exemplu scena in care Jayden vorbeste cu barmanul dupa ce a cantat la pian, felul in care ii pica umbra pe fata barmanului. Pur si simplu producatorii au dat cu piciorul la sansa de a face din joc ceva distinctiv vizual si era mult mai bine daca dadeau dovada de aceeasi incredere de a face ceva diferit si la acelasi capitol cu care au tratat restul titlului. Cred totusi ca am asteptari prea mari.
Story
Nu am ce sa spun prea mult incat sa redau povestea decat ca avem un criminal in serie ce omoara baietei (preot catolic!? ta-taaa-taaam) si patru personaje pe urmele lui, fiecare legate din motive diferite de acesta. Personajele piloteaza un tip de roboti gigant ce se numesc Orbital Frames... wait... nevermind.
Ce e ciudat la tratatul unei povesti in cadrul unui joc e ca lumea se asteapta sa fii la fel de surprins ca ei atunci cand dai peste ceva, chiar daca in cazul lor e prima data si in cazul tau a mia oara. Cu acestea spuse, povestea din Heavy Rain este intradevar una bine pusa la gand, solid executata, dar nu aduce nimic la masa acestui tip de poveste, nici in gaming si cu atat mai putin in film, fiind seaca in ceea priveste originalitatea. Comparand direct cu singurul exemplu de Noir bine realizat in gaming, Max Payne nu este depasit in ceea ce priveste atmosfera, povestea si felul in care personajul isi traieste drama personala.
Plot-hole wise, jocul se face vinovat de doua-trei lucruri care pur si simplu nu au sens. Unele personaje nu au motivatie logica in spatele unor actiuni realizate inainte de partea de final a jocului. E stupid si totul e realizat si condus spre ideea de a face mai interesant si surprinzator plot-twistul de la final, care nu numai ca e la fel de subtil ca un tren dar si la fel de imprevizibil. Am stiut ce trebuia sa stiu din demo si nu trebuie sa fii Poirot, Holmes sau House sa iti dai seama. (The cat did it!)
Personajele sunt decente la prima vedere dar nu sunt exploatate si dezvoltate incat sa le faca cu adevarat interesante. Pana si tipologiile alese parca arata cu degetul spre o poveste reciclata dintr-o colectie de clisee. Iar fiecare are cate o problema fizica sau psihica doar pentru a ii arata intr-o lumina mai profunda. Un parinte care si-a pierdut copilul cu probleme psihice cauzate de aceasta? Un reporter cu probleme cu somnul? Un detectiv cu probleme legate de droguri? Iar asta e preferata mea, prima data folosita intr-o poveste I give you: Politistul care s-a pensionat si a devenit detectiv particular cu o problema de sanatate. Oh my! Singurul lucru care m-a surprins a fost ca are astm. Eu unul credeam ca are probleme cu inima.
Am spus ca povestea nu ofera cel mai complex plot twist de la Sixth Sense iar felul in care curge e in asa fel incat isi face rau singura. Daca iti dai seama de ce si cum de la mai inceput, cum a fost in cazul meu, incercarile povestii de a adanci misterul pare stupid. E ca jocul ala de ghicit cu 3 pahare si o bila, numai ca paharele sunt transparente aici. Eh, felul in care curge povestea e amestecatul paharelor.
Din nou, dureros pentru un joc care lasa atat de mult pe seama povestii.
Am uitat sa mentionez: E un joc pentru adulti cumparat doar de adulti. Deci are tits. Pentru ca stim cu totii ca asta face o minte matura sa cumpere un joc. Tits. Deci cumparati jocul. Are tits. (Part 2)
Gameplay
Va rog, va rog, nu imi spuneti ca e logic controlul cu R2. Nu este. Ai deja stickul care controleaza stanga dreapta iar faptul ca QuanticDream nu au stiut ca acest stick mai are 2 directii nu face stilul de control "complet natural si intuitiv, frate" deloc. Buba care vine din control e ca personajul se misca cam in acelasi fel de natural ca avatarul din Playstation Home.
Viteza de miscare inainte e de obicei mult mai lenta decat dreapta-stanga ceea ce face personajul sa para un fel de tanc condus de pisici. Daca vreti dovada la cat de important e sa sincronizezi vitezele pe aceste 2 axe fiti atenti la scena in care il controlati pe John Sheppard, pentru ca alearga si controlul se simte mult bine.
Ce mai reuseste controlul e sa puna o cireasa maronie deasupra tortului ce e reprezentat de animatii. Jocul arata intr-un ritm de genul: Animatie naturala, animatie naturala, animatie naturala, tanc condus de pisici.
Cealalta parte a controlul, Ze QuickTime Fiesta este, in ciuda faptului ca e quick time, destul de ok. Butoanele pe care trebuie sa le apesi sau miscarile pe care trebuie sa le faci sunt de obicei in ton cu actiunile personajelor, deci in general decente. Nu am avut probleme cu cat de responsive sunt, de obicei prinde destul de sharp inputul.
In general gameplayul se bazeaza pe alegeri, in mare, este un fel de FMV amestecat cu putin adventure, iar felul in care curge il face mai mult interactive art decat joc. Cand a aparut tehnologia DVD se visa la filme in care puteai pune pauza si alege ce se va intampla, ceea ce s-a rezumat la alternate ending in final. Cam asa e Heavy Rain. OMFG ce am putut spune, am sa fiu omorat cu pietre.
Heavy Rain este o drama interactiva care va curge diferit in functie de alegerile facute mai mult decat felul in care joci. Are un strop de puzzle, cateva momente ce iti vor testa logica, dar nimic la nivelul unui adventure adevarat. In ceea ce priveste dificultatea, presupun ca depinde de reflexe. Eu unul am avut putine scapari pe nivelul maxim de dificultate desi cam o dau in bara la QTE de obicei...
Jocul sufera de cateva buguri destul de enervante, de la sacadat la blocatul camerei sau al functiei de mers. Am dat de cateva buguri si nu de putine ori a trebuit sa incarc din nou sau sa ies de tot din joc pentru a putea juca.
Sunet
Sunetul este fara indoiala cea mai bine realizata parte a jocului, de la efectele speciale la muzica si voice acting si desi nu are cele mai memorabile bucati auditive din gaming, totul este spot on si contribuie mult la atmofera jocului.
Muzica reuseste sa fie subtila fara sa fie monotona si nu o sa fie niciodata o problema cauzata de faptul ca ai auzit o melodie de doua ori. Voice actingul este spot on si natural chiar in conditiile in care poti alege intre replici, nu devine prea robotic sau plastic. Actorii isi fac treaba perfect si cu mici scapari in ceea ce il priveste pe Jayden, dau viata si multa credibilitate personajelor.
Concluzie
Imi este greu sa privesc Heavy Rain prin prisma gamingului, ceea ce face acest titlu nu este neaparat intinderea granitelor acestui mediu cat crearea unei proprii categorii. Si nici nu este neaparat rau. Am sa ma repet, ce am simtit jucand acest joc a fost mai aproape de un FMV rendat real-time decat de un joc. Daca a fost o exprienta placuta? Da, a fost, nu este neaparat fun dar este in mod sigur entertaining. Felul in care interactionezi e diferit si probabil asta au incercat sa sublinieze prost cu R2-ul ala, ce primesti in schimbul inputului tau e diferit iar ce vrei de la Heavy Rain este altceva decat in cazul jocurilor obisnuite.
Iar producatorul este constient de asta, asta a vrut sa creeze, o drama interactiva, nu un alt joc. Au reusit si au facut-o bine insa fara cea mai originala poveste si cazand in cateva clisee specifice filmelor. Dupa ce tragi linie insa, Heavy Rain este o experienta noua care arata foarte bine si incearca lucruri noi cu mult curaj ce nu trebuie ratata macar pentru faptul ca este ceva nou.
Grafica: 9
Story: 7
Gameplay: 8
Sunet: 9
Nota Finala: 8.25Jocul a fost jucat de 1.5 ori pe nivelul maxim de dificultate. Am jucat de asemenea Primul Chronicle ce consta intr-un episod ce are loc inainte de actiunea jocului. Stiati ca mamiferul cu urechile cele mai mari este elefantul african, cu o suprafata totala a urechilor de 8 metri patrati?
