6 Attachment(s)
User Retro Review: Metal Gear Solid
Mi-am creat cu timpul o personalitate care nu ma lasa sa am topuri restranse... Nu pot spune din prima care este cartea mea preferata. Nu pot raspunde daca ma intrebi care este filmul meu favorit. Artistul meu preferat? Melodie? Nope... Imi trec sute prin cap si clachez la vreo trei... Nu pot raspunde pentru ca imi este greu sa filtrez atat de multe lucruri care imi ating latura spirituala si sa aplic o logica rece, matematica asupra lor. La fel si cu jocurile - Daca ma intreaba cineva, am sa balbai intre un Gothic, un Septerra Core, Commandos, Doom si am sa zic screw it. Pot fi sigur doar de primul titlu pe care il voi rosti, desi o sa dau din cap nesigur de o sa fiu intrebat daca e jocul meu preferat - Metal Gear Solid.
Pentru mine, Metal Gear Solid va ramane in propria lui liga, e un caz special si ce este atat de stralucitor la el e ca se termina abia dupa 10 ani... E un caz rar de joc care traieste prin sequels atat de mult, isi face simtita prezenta in ele atat de solid (heh), incat simti ca inca il joci atunci cand termini Metal Gear Solid 4. MGS a pus in joc niste motive ce se vor repeta constant in serie - tot creditul, toata magia, vin din primul, fiind o baza pe care s-a putut crea una dintre cele mai bune francize din gaming.
Am sa trec un pic de bariera normala a unui review clasic si sa o incerc sa fac lectura mai interesanta prin a analiza mai profund anumite elemente, in general de design si story.
Story
Voi incerca sa ma adresez celor ce stiu ce se invarte in universul MGS pentru ca imi e imposibil sa vorbesc despre tot backgroundul, mai ales cu 2 jocuri pre-MGS. Cu aceasta in minte am sa ocolesc a povesti prea mult...
MGS il urmareste pe Solid Snake, chemat din pensionare pentru a se infiltra intr-o baza de arme nucleare ocupata de FOXHOUND, o unitate militara de elita. Acesta mai are sarcina de a salva doi ostateci, unul fiind directorul DARPA. De aici o totul o ia la vale. Fortele ce au ocupat insula (Shadow Moses) au pus mana pe un mecha cu capacitati nucleare numit Metal Gear Rex si ameninta Statele Unite cu un atac nuclear, daca nu primesc ramasitele unui soldat legendar, pe nume Big Boss, in 24 de ore. Adaugam o fata pe nume Meryl care se descurca cu o pusca, un Cyborg Ninja ce omoara tot in cale si de care nu esti sigur de ce parte e, o trupa speciala formata din 5 indivizi foarte puternici si deranjati psihic si cateva plot-twists sanatoase si avem o reteta ce rar va fi atinsa in jocurile ce vor urma dupa acesta.
Povestea din Metal Gear Solid este probabil cel mai incurcat, genial, retardat melanj narativ creat de SF, spionaj, conspiratii, ninja si motive mecha ce s-au izbit vreodata la granita intre cultura japoneza si cea americana. Nu-mi vine sa cred ca am scapat cu o singura fraza.
Solid Snake, din spusele celui ce l-a creat, reprezinta o combinatie intre fizicul lui Jean Claude Van Damme si trasaturile faciale ale lui Christopher Walken. As putea adauga faptul ca are o latura specifica unui spion ca James Bond, este un soldat retras ce aduce aminte de John Rambo si are o doza buna de Snake Pliskin in el. In acelasi timp, pastreaza toate caracteristicile unui soldat occidental, combinate cu o personalitate tacuta si cu o vointa iesita din comun, tipica personajelor japoneze. Personajul principal, ca si povestea, este un pic din toate si cu toate astea, nu este cel mai interesant personaj al jocului.
Iar MGS nu duce lipsa de personaje interesante si de lupte si mai interesante cu unele dintre ele. Spuneam mai sus ca multe elemente din acest joc au ramas stabile in serie, de exemplu mini-bosii. Cinci la numar, fiecare cu abilitatea sa speciala si cu un nume pe masura, de obicei deranjati psihic sau atrasi in plotul general in ciuda unor intentii ascunse bune, bosii din MGS se diferentiaza clar de cei din alte jocuri.
Numele sunt interesante pentru ca Hideo Kojima se foloseste de regnul animal si de lantul trofic - Il avem pe Snake, pe Gray Fox si inamicii: Wolf, Raven, Octopus, Ocelot si Mantis. Numele fiecaruia descrie foarte bine personalitatea fiecaruia si relatiile dintre personaje. Snake se taraste si se inflitreaza, Ocelot mananca serpi samd.
Un alt element ce se va repeta in serie este prezenta unui Cyborg Ninja. Gray Fox a ramas pentru mine cel mai profund si bine construit personaj pe care l-am intalnit in vreun joc, o personalitate chinuita fizic si psihic, impartita intre latura umana aproape moarta si masina de ucis in care a fost transformat.
Personajul apare ca o fantoma letala de-a lungul jocului si nu stii niciodata sigur ce scop are, pe de o parte te provoaca la lupta pe de alta te ajuta. Adaugam un design superb, un voice acting special, nu prin acting in sine, cat prin felul ragusit, chinuit prin care ii sunt redate cuvintele, sunete umane incercand parca sa scape prin parti robotice si sentimentul de durere pe care il reda fiecarei scene si avem cel mai interesant personaj al jocului si sigur al seriei - vedem asta in incercarea de a se intoarce la radacini in MGS4, prin felul in care este realizat Raiden.
"I am a prisoner of Death... Only you can free me."
Am pus "genial" si "retardat" alaturi cand am descris felul in care curge povestea, asta pentru ca imi pot da seama cum merge mintea lui Kojima. Este incredibil cat de obositor se poate adanci in detalii si amanunte si totusi poate sfarsi in a lega loose-ends incat sa para totul gandit asa de la inceput.
Povestea insa, cinematicurile extrem de lungi, caracteristice seriei, sunt probabil cele mai urate de cei ce nu plac acest joc.
Meritul cel mai mare al titlului sta insa tocmai in felul in care curge. Daca acum este normal, atunci era o premiera sa vezi un joc tratat ca un film, cu credits la inceput, cu cut-scenes lungi si accent pe replici si dezvolarea personajelor. Si asa a fost gandit, iar dupa 12 ani, timp in care multi s-au plans de lungimea cinematicurilor, toti acestia joaca Heavy Rain. Ironic. Puteti sa ma numiti cum vreti, dar MGS experimenteaza granita dintre film si joc de cand a intrat in era 3D si a facut-o bine din prima.
Jocul are de asemenea obiceiul de a sparge deloc subtil al patrulea zid. Personajele vor vorbi deschis despre faptul ca este un joc, iti vor explica pe ce butoane sa apesi si un boss va da din gura asupra gusturilor tale in materie de jocuri citindu-ti cardul de memorie. Good fun.
As putea sa vorbesc ore intregi despre poveste si personaje dar nu as mai putea trece niciodata la vorbit ore intregi despre gameplay...
Gameplay
Trecerea de la 2D la 3D nu a adus schimbari majore in ceea ce priveste controlul overall al jocului, insa a adus mecanici noi. Ideal este sa joci stealth, iar jocul este cel mai satisfacator atunci cand procedezi astfel. Snake poate intra sub obiecte, se poate ascunde si poate face zgomote pentru a atrage inamicii. Acestia din urma au o raza vizuala si de asemenea iti pot auzi pasii, ceea ce poate duce la tragerea alarmei daca nu esti atent si la o perioada in care te vor cauta atent, impiedicandu-te sa te desfasori.
Acesta poate face uz de 2 categorii de obiecte. Prima categorie include arme iar a doua gadgets precum: binoclu, ochelari cu infrarosu, tigari si alte lucruri. Fiecare mai util ca cealalt. Spre deosebire de urmasii sai, primul MGS promoveaza intens stealthul ca fiind metoda optima de a face lucrurile, mai ales ca luptele directe cu inamicii de obicei rezulta in dezastru pentru player.
Gameplayul este piperat cu discutii prin Codec cu agenti care te ajuta. Apelandu-i poti afla tactici, schema de control, diferite hints sau doar lucruri ce par inutile, de dragul discutiei.
Luptele cu bosii sunt momentele in care renunti la stealth si iei o mitraliera in mana, dar in nici un caz nu renunti la gandirea tactica. De la confruntarea prin lunete ce aduce amine de un duel western intre lunetisti cu Sniper Wolf, la jocul de-a soarecele si pisica versus Vulcan Raven, luptele cu bossii solicita deopotriva si reflexe si gandire. Cel mai interesant/creepy moment ramane lupta cu Psycho Mantis. Acesta iti citeste cardul de memorie si face comentarii asupra jocurilor pe care le-ai mai jucat sau la felul in care ai salvat. Apoi iti cere sa pui controllerul jos pentru a-l misca (prin vibratii) pentru a-si demonstra puterile. Probabil inca cea mai inedita lupta din gaming prin felul in care sparge al patrulea zid.
Grafica
La momentul aparitiei, jocul arata absolut superb, cu efecte bine realizate si cu o atentie catre detalii extraordinara. 12 ani mai tarziu acesta inca poate smulge un zambet de satisfactie cu privire la grafica. Urma de lumina pe care o lasa "ochiul" lui Gray Fox, transparentele, grija pentru amanunte si animatiile personajelor sunt destul incat sa iti dai seama de la ce nivel a pornit acest joc. Artistic vorbind, ramane inca unul dintre cele mai originale jocuri create vreodata, sub aspect vizual, viziunea lui Yoji Shinkawa dand jocului un stil aparte.
Sunet
Jocul beneficiaza de un voice acting neasteptat de bun in cazul variantei engleze. De la vocea iconica a lui David Hayter imprumutata lui Snake, la vocile excelente ale bossilor si mai ales actingul lui Gray Fox, totul este exact asa cum ar trebui, mai ales pentru un joc al unei ere din gaming oarecum seci in ceea ce priveste valoarea acestor lucruri.
Muzica este, din nou, o parte excelent creata. Melodiile folosite nu devin niciodata obositoare si sunt enervante doar cand inca le canti desi ai terminat jocul de vreo saptamana. De la inceput la sfarsit, jocul este sustinut perfect pe parte audio, iar apropo de sfarsit - "The Best is Yet To Come" este inca in playlistul meu obisnuit.
Concluzie
Metal Gear Solid este un joc pe care il vei termina usor in vreo trei ore daca dai skip la cutscenes dar pierzand 70% din esenta sa. Este un joc care a testat marea cu tot piciorul si a incercat sa faca totul intr-un stil nou pentru industria jocurilor, intinzand limita dintre gaming si cinematografie si amestecand perfect aceste doua teritorii. Nu atinge perfectiunea cand e vorba de gaming, dar in mod sigur o atinge ca traire totala.
Ce a insemnat pentru mine acest joc? O experienta unica, crearea unui standard in materie de jocuri, ceea ce ar trebui sa insemne un joc dincolo de definitia clasica, cum trebuie tratat un titlu de catre creatorii sai si ce trebuie sa transmita acesta. A insemnat intiparirea in minte a unuia dintre cele mai interesante personaje din orice film, joc sau carte cu care am avut contact, in mare parte pentru ca i-am dat eu dimensiunile la care a ajuns.
Cel mai important insa - a insemnat o realizare. In momentul in care MGS4 iti da sansa sa joci din nou prima forma a seriei si auzi "A surveillance camera?!" pe vocea aia ragusita... Pentru mine traducerea acestor cuvinte a fost: "Au trecut 10 ani de cand ai auzit prima data asta." Time flies I guess...
Story 9
Sunet 10
Grafica 10
Gameplay 9
TOTAL 9.5
Jocul a fost terminat probabil de peste 16 ori pe diferite platforme si versiuni diferite. Au fost terminate: varianta originala, Integral, VR Missions, Twin Snakes pe diferite nivele de dificultate si pe diferite platforme: PS1, PC version si PSX Emulator, GameCube, PSP si PS3. Inca il mai joc pe mobil din cand in cand..
