8 Attachment(s)
User Review: Lone Survivor Director's Cut (PlayStation 3)
Chiar imi era dor sa ratacesc aiurea prin semi-intuneric, sa intalnesc personaje cu cutii de carton pe cap in spatele unei cortine, pe o scena a unui teatru, pentru a ma gasi imediat apoi intr-o situatie fara iesire iar atunci cand sfarsitul imi pare a fi iminent, sa ma trezesc din somn intr-un pat dintr-o camera oarecare, singur, fara cea mai mica idee despre cum sau de cata vreme am ajuns acolo. Singurele elemente care ma insotesc sunt un dulap si un radio, din al carui fasait static nu se poate intelege mare lucru. Iti suna cumva cunoscut? Ei bine, se pare ca genul survival horror este un izvor nesecat de inspiratie, iar ultimii doi ani au fost prolifici pentru intreaga industrie de divertisment atunci cand vine vorba de zombi sau infectati sau oricum ai vrea sa-i numesti.
Lone Survivor, jocul lui Jasper Byrne, nu este chiar nou. Acesta a aparut anul trecut pentru PC si a fost destul de bine primit de critici. Director’s Cut, editia despre care vorbesc aici, a fost lansata pe 24 septembrie pentru Playstation 3 si Playstation Vita si vine cu cateva feature-uri noi fata de versiunea de PC. Afara de controlul ameliorat si tweak-uit pentru controller-ul PS3 si, respectiv, touch support pentru ecranul PS Vita, Director´s Cut adauga moduri noi de iluminare, cateva locatii noi si chiar finaluri alternative suplimentare pentru modul New Game+ (da! Are si asa ceva!), precum si cateva melodii noi pentru coloana sonora. Ah, da, ai chiar si rumble pentru controllerul PS3 si, crede-ma, isi face treaba cu prisosinta, considerand ca simti pana si bataile inimii personajului controlat de tine atunci cand sanatatea ii este pusa in pericol.
Quote:
”Tu: - De ce porti Cutia pe cap?
Omul cu Cutie de Carton Pe Cap: - Ei bine, cred ca va trebui sa gasesti raspunsul de unul singur.
Tu: versiune raspuns A: - Esti urat
Tu:Versiune raspuns B: - Te ascunzi de ceva
Tu:Versiune raspuns C: - N-am idee si nici nu ma intereseaza”
Prezentare si prima impresie
Jocul incepe prin a-ti spune ca urmeaza o experienta speciala, pentru care esti sfatuit sa te pregatesti pentru maximum de imersiune: ti se arata ca trebuie sa inchizi lumina, sa dai volumul sonor cat de tare cu putinta si sa dezactivezi notificarile trofeelor. Daca iti mai amintesti de jocurile cu nave (si derivate cu avioane) ce constau in a ghici coordonatele unor siluete de vapoare (sau avioane) facute din patratelele de pe caietul de matematica, ei bine te gasesti foarte aproape de primul impact vizual cu jocul in discutie. Bineinteles, strict vizual, pentru ca din punct de vedere control jocul este ceva mai complex, ti-ar fi suficiente doua butoane – sa zicem ”A” si ”B” – impreuna cu o cruce directionala digitala.
Dar, s-o luam cu inceputul. Primele cateva scene despre care vorbesc in introducere si care te vor conduce la a-ti gasi personajul singur, intr-o camera, fara ca acesta sa aiba idee cum a ajuns acolo. Prima impresie este halucinanta: pixelii sunt atat de mari incat textul este aproape ininteligibil. Insa, daca te-ai grabi sa spui ca arata ca un joc pe o consola de 16 biti, mi-e teama ca patratelele ce compun imaginea (cu latura de peste un centimetru, iar asta pe tv-ul meu cu diagonala de un metru) cu greu ar putea sa depaseasca rezolutia de 256 × 240 ce reprezenta maximum pentru consolele pe 8 biti. Ma bucur ca au implementat optiunea de a reduce dimensiunea ecranului de joc, printr-un simplu slider, pentru ca in vreme ce pentru PS Vita poate fi o experienta perfect gestionabila vizual, pe PS3 pixelii sunt pur si simplu prea mari, repet, pana in punctul in care textul poate deveni ilizibil.
Daca trebuie sa incartiruiesc mecanica jocului intr-un gen, atunci afla ca-i un side-scrolling adventure. Dialogurile (precum si orice alte impresii despre ambient sau informatii cu care protagonistul intra in contact) sunt prezentate sub forma unor bule de text, Mario sau Zelda style. In contrast cu aspectul deosebit de pixelat si cu paleta de culori destul de limitata, sunt tentele de culoare intermediare ce adauga un ton diafan imaginii, totul condimentat cu efecte vizuale magistral utilizate si cu o coloana de zile mari. Ca tot veni vorba despre coloana sonora, este intr-adevar meticulos aleasa si vine sa sublinieze schimbarea de ritm a actiunii sau explorarea altei locatii intr-un mod intr-adevar placut. Intr-un prezent video-ludic dominat de controverse legate de performanta, realismul animatiilor sau calitatea texturilor, stilul minimalist din Supravietuitorul Singuratic: Montajul Regizorului reprezinta o revenire la origini, la imersiunea creata prin elemente simple si pe gameplay. Hai sa-ti arat daca-i ”iese” sau nu. Si de ce.
Quote:
”Tu: - Nu crezi c-a sosit timpul sa-ti scoti Cutia de pe Cap?
Omul cu Cutie de Carton Pe Cap: - Cum crezi ca mi s-ar mai spune Omul cu Cutie de Carton Pe Cap daca as face asta?
Tu: - Chiar iti spune cineva in felul asta?”
Story, control si gameplay
Ei bine, desi este un side-scroller, jocul vine cu cateva elemente atipice genului. Imagineaza-ti ca ai un ”ecran” ce poate fi atat o camera cat si un coridor, din profil, pe care personajul il poate traversa de la stanga la dreapta si viceversa. Ei bine, poti avea usi in dreapta si in stanga (reprezentand limitele din dreapta si stanga ale ecranului) cat si usi plasate intre cele doua limite, pe care personajul nostru le poate accesa stand cu spatele la privitor. In plus, exista si usi plasate ”pe partea ecranului” (pe care protagonistul le acceseaza stand cu fata la spectator) reprezentate intr-un soi de semi-transparenta, iar acestea pot fi suprapuse partial cu usile de pe partea opusa a ”camerei”. Spun "usi" insa, din respect pentru creativitatea designerului, acestea pot fi tot felul de forme de acces, mai mult sau mai putin conventionale. Suna confuz? Ei bine, asa si arata, la inceput.
De altfel, fiecare camera sau coridor reprezinta o locatie bine definita legata de restul structurii (primul etaj, al doilea etaj, subsolul, zone din exterior), insa acest sistem mi-a dat serioase dureri de cap in incercarea de a-mi dau seama unde ma aflu, cel putin pana in momentul in care am gasit harti ale diferitelor niveluri, harti pe care este reprezentata si pozitia ta. Aceste harti insa sunt la fel de ”usor” de gasit ca si celelalte item-uri, deci este destul de simplu sa treci pe langa ele fara a le gasi. In principal, explorarea este principala sursa de batai de cap si generatoare de frustrari totodata pentru ca (mie cel putin) mi-a fost extrem extrem de greu sa navighez intr-o permanenta perspectiva 2D aflata intr-un mediu conceput in 3D. Un element interesant sunt oglinzile din joc ce actioneaza ca niste portaluri ce-ti permit sa te intorci (oricand le gasesti) in camera ta, unde poti salva jocul. Si da, ai sa razi, dar in intriga jocului respectivele oglinzi-portaluri sunt bine integrate si perfect plauzibile.
Nu stiu ce sa spun despre partea cu ”horror” insa jocul este intr-adevar un survival prin excelenta. Resursele sunt putine si dificil de gasit. In plus, jocul introduce un sistem de gestionare a acestor resurse extrem de bine pus la punct. Personajul nostru are nevoie de somn si de mancare. Poate bea cafea pentru a-si prelungi perioadele de explorare, insa pentru a pregati cafeaua va avea nevoie de vase speciale. Si de gaz, pentru a porni aragazul. Si de apa, pe care va trebui s-o colecteze cumva. In ceva. Pe cat de simplu este accesibil atat meniul pentru utilizare rapida (de unde vei putea alege anumite obiecte care sa te ajute sa scapi de inamici) cat si inventarul, pe atat iti va fi de dificil sa intelegi in ce fel trebuie folosite anumite elemente sau in ce fel pot fi combinate intre ele. Insa, un lucru e cert: nimic nu este in plus. Nici macar Sleepy Kitten. Vei avea o relatie speciala cu Sleepy Cat. Nu pot sa-ti spun mai mult, pentru ca ar trebui sa te omor. Oricum, nu sunt deloc pregatit sa ma despart de Sleepy Cat…
Jocul abunda de elemente psychedelice si referinte (sau macar asemanari) ce te vor duce cu gandul atat la Silent Hill cat si la Twin Peaks sau Matrix. Este suficient sa-ti spun ca vei avea… trei tipuri de pilule. Iar ele iti vor arata… Iti vor permite sa… Trebuie sa vezi de unul singur. Este frumos. Si, cateodata frustrant. Si, cateodata, repetitiv. Si frumos. Si frustrant. Un clasic survival.
In loc de concluzie
Nu, nu ti-am vorbit despre tipurile de inamici, n-ar avea rost. Asta-i un element surpriza pe care te las sa-l descoperi singur. Jocul este destinat celor care s-au bucurat din plin de genul survival horror din Resident Evil 1 si 2. Da, shootingul poate deveni destul de stangaci, cu toate pretinsele ameliorari realizate pentru aceasta noua editie. Da, actiunea poate deveni cu adevarat frustranta, mai ales ca se intampla frecvent sa ajungi in situatii fara iesire ce te obliga la o noua reluare a unei intregi sectiuni. Asta, eventual, in timp ce te poti gasi fara munitie si fara o harta. De asemenea, grafica pixelata te poate face sa treci destul de usor pe langa item-uri importante fara a le recunoaste ca fiind interactive iar prompt-ul ce-ti indica asta poate crea confuzie, in mod special in zonele cu mai multe elemente interactive. Nu o data mi s-a intamplat sa fiu intr-o zona in care te poti ascunde dar in care exista si o informatie, am apasat ”x” pentru a ma feri din calea unui monstru insa eroul nostru s-a apucat sa citeasca ce scrie pe pereti in timp ce era consumat, in tihna, de inamicul de langa el).
Lone Survivor: Director´s Cut este disponibil acum pentru PS3 si PS Vita pentru 12,99 USD, 12,99 Euro si 9,99 Gbp in functie de regiune, iar daca vei cumpara versiunea de PS3 primesti automat si versiunea de PS Vita. In ciuda celor cateva neajunsuri, daca esti pasionat de genul asta de joc, trebuie sa-i acorzi macar o sansa, pentru poveste, pentru componenta psihologica si pentru atmosfera. De asemenea, am inteles despre joc ca poate fi terminat in cinci ore. Eu in cinci ore abia ii ”zgariam suprafata”. Asa ca, daca esti cu rabdarea la limita, ai putea la fel de bine sa-l si eviti.
Ii mangai pixelul cu blandete pentru ca:
- atmosfera;
- scenariu;
Ii sterg definitiv pixelul cu guma virtuala pentru ca:
- control cateodata imprecis;
- explorare confuza, relativ frustranta;
- aspectul pixelat excesiv face dificila recunoasterea unor elemente importante pentru avansarea in joc.
Story: 8
Sunet: 9
Gameplay: 6
Control: 6
Aspect grafic: 6
Nota finala: 7
Multumesc Console Games pentru oportunitate si lui ReNeGaDe124 pentru initiativa.
