10 Attachment(s)
User Review: Ni no Kuni: Wrath of the White Witch
WOW! 85 de ore! Cam de multisor un joc nu mi-a captat atentia asa de mult timp. Cam de pe la Chrono Cross incoace. Bine, nu se pune Starcraft, Heroes Of Might And Magic, FIFA sau ceva asemanator. Si cand te gandesti ca il joc de maximum 1 luna. Ce m-o fi atras asa mult la el? Capodoperă nu e; grafica nu straluceste; povestea e asa si asa; gameplay ca la orice Japanese RPG. Ma gandesc ca un review artistic nu ma duce talentul sa scriu pentru jocul asta, asa ca hai sa o luam pe puncte. Damn! E mai bine sa fii critic. Tocmai mi-era dor de un JRPG, cam de pe la Chrono Cross nu ma mai ocupasem serios de vreunul. Auzisem de Ni no Kuni: Wrath of the White Witch, note bune, cuvinte de lauda, pret acceptabil pe PSN, asa ca hai cu asta. 22 GB! WOW! Si chiar imi trebuie 44 GB liberi pentru download.
Poveste: Povestea unui baietel caruia i-a murit mama si face tot posibilul sa o aduca inapoi. Daca a reusit sau nu si ce-a patit cu ocazia asta aflati si singuri, nu va dau nimic mura-n gura. Eeeeee! Pe langa povestea principala mai sunt si questurile secundare. In joc le zice “errands” sau “bounty hunts”. Nu sunt obligatorii, dar trebuie facute. Asta pentru obtinerea de items, experienta sau bani. Pentru cei care sunteti un pic mai curiosi de poveste, sa stiti ca este una destul de emotionala, nu sunt genul sensibil, dar a reusit odata sa-mi puna un nod in gât.
Lumea: Sa zicem cam un sfert din Oblivion si fara dungeons. Modul de deplasare si de descoperire este unul foarte interesant. Mi-a placut la nebunie implementarea. Adica in faza de inceput ca mijloc de deplasare ai doar ghetele (poti chiar sa-ti iei unele mai bune de la Swift Solutions. Pe masura ce descoperi lumea, ti se pune la dispozitie o corabie cu care poti pleca pe insule. Mai tarziu vei avea si un mijloc de transport aerian cu care te vei putea duce unde nici pasul nici vâslașul nu ajunge, iar mai spre final chiar o vraja de teleportare. Mi se pare bine implementata evolutia in deplasarea eroului deoarece te face sa explorezi cu pasul la inceput, iar pe final ofera acces rapid la locurile unde trebuie sa te intorci chiar de mai multe ori.
Sunet: Are cateva bucati frumoase. Unele par cunoscute, deh adaptari. Totusi interpreteaza Tokyo Philharmonic Orchestra. Nu ca ar fi o mare orchestra a lumii, dar garanteaza o interpretare peste medie.
Caractere: Normal, eroul principal. Oliver. Oliver are un companion pe tot parcursul jocului, Drippy, un zân, un NPC. Un fel de Jiminy Cricket daca vreti. Bun de gura, mic in stat dar mare-n sfat si nas. Oliver este un vrajitor incepator care, normal, va deveni un maestru si va termina jocul in compania a inca trei prieteni (Esther; Swaine; Marcassin), caractere declarate apt combatante si care se vor alatura pe rand odata cu evolutia povestii. Daca vreti o clasificare dpdv. al combatului, as opta pentru:
- Oliver - vrajitor bun la toate
- Esther - as zice healer, responsabila cu adunarea poke… familiars
- Swaine - nici nu stiu ce cauta de-adevaratelea in jocul asta
- Marcassin - un alt vrajitor
Gameplay: Nu difera prea mult de jocurile clasice JRPG. Avem partea de explorare, unde pe drumurile catre rezolvarea diferitor questuri ne vom impiedica aproape la tot pasul de tot felul de creaturi care ne vor neaparat capul. Partea proasta este ca va fi destul de greu sa scapam de confruntarea cu ele, partea buna este ca atunci cand vom inainta destul in nivel si partyul nostru va fi suficient de puternic, vor fugi singure de Oliver & comp. In momentul in care ne ciocnim cu o astfel de creatura, va incepe lupta (despre care vom vorbi mai jos). Creaturile din lume au nivel fix de dezvoltare pe toata durata jocului, asa ca nu vor deveni mai puternici odata cu voi. Daca va bagati nasul prin locuri unde n-ati fost trimisi, va luati bataita rau de tot, iar daca treceti pe unde ati tot fost, cum spuneam mai sus, lumea se va da la o parte înfiorată de faima voastra. Normal, dupa creaturi vin “BOSSES”. Adica acele intruchipari ale raului care vor marca incheierea unui minicapitol al jocului. Hmmmmm! Daca va dezvoltati corect si intrati in batalia cu bosii blindati de items de regenerare (health, mana, resurrection) n-ar trebui sa aveti probleme prea mari. Dupa ce ati batut bosul final, jocul va intra in asa zisul “post game”, unde puteti explora in voie tot ce vreti si vi se vor pune la dispozitie noi questuri, minunate dupa parerea mea, care nu au nicio legatura cu povestea (nici nu are cum, jocul fiind terminat).
Lupta: Am preferat sa scriu separat si mai pe larg despre combat, unul din deliciile jocului. Ca sa intelegeti cum sta faza cu luptele, trebuie sa stiti despre existenta asa zisilor “familiars”. Ei sunt foarte asemanatori cu “pokemonii”. Familiars sunt creaturile despre care vorbeam mai sus ca sunt dusmanii nostri de fiecare pas, imprastiati prin toata lumea pe categorii. Adica in zona inghetata nu vom gasi aceeasi familiars ca in desert. Majoritatea familiars pot fi capturati in joc. Captura nu o poate face decat caracterul Esther. Fiecare familiars stie cel putin 1 vraja sau abilitate si are diverse atributii (attack, magic attack, defense, magic defense, evasion, accuracy). Odata cu inaintarea in nivel, vor creste si atributiile acestor animaluțe, vor invata noi vraji. HPul si MPul le imprumuta de la personajul care-l controleaza. Odata capturati, ca sa inainteze in nivel, familiars trebuie folositi in batalie. Fiecare caracter din partyul nostru poate detine si lupta cu maximum 3 familiars odata. Acestia pot lua parte la batalie. Un familiar care atinge un anumit nivel, va putea fi metamorfozat intr-un nou familiar din aceeasi specie, cu abilitati noi.
Lupta efectiva se da pe de o parte de trei din personajele principale, care pot detine fiecare cate trei familiars, si pe de alta parte de maxim 3 creaturi adverse. In spatiul de batalie vor fi implicate in trosneala efectiva maxim 6 personaje. Jucatorul de la gamepad poate controla un singur personaj sau familiar odata (din 3) si il poate schimba oricand in timpul bataliei, iar AIul celelalte doua plus adversarii. Lupta este in mod action, nefiind intrerupta decat atunci cand vom actiona meniul de vraji sau provisions. Ca sa zic asa, cand vad luptele din Ni No Kuni, gandul ma duce la expresia “Pokemon Ninja”. In lumea jocului puteti gasi peste 400 familiars cu zeci de vraji, cu diverse afinitati sau sensibilitati (aer, apa, foc, etc…), asa ca va dati seama ce combinatii pot iesi de aici. Fiecare familiars va putea fi echipat pe alese din sute de arme si armuri unele mai bune ca altele, inele si medalii. Pot fi scrise multe despre combat, despre familiars, despre tehnici de lupta, mi-ar lua multe ore. Dar este cineva care o poate face mai bine …
The Wizard's Companion: Aceasta este o carte. O carte care vă va fi oferita inca din primele minute de joc. La inceput nici n-am bagat-o in seama. De fapt nici nu prea aveai ce baga in seama deoarece era aproape goala. Avea aproape toate paginile lipsa. Nici dupa terminarea jocului nu am absolut toate paginile. Cand mai faceam cate ceva misiuni, cineva mai tot imi dadea cate o pagina-doua. Pe nesimtite continutul cartii a fost completat. Abia pe la sfarsitul jocului i-am dat atentia cuvenita. Poate cartea asta este motivul pentru care acest joc a luat nota pe care o are. Daca vreti, cartea este o enciclopedie a lumii pe care o exploram in joc. Daca vreti, cartea este cel mai complet manual de joc vazut vreodata. Daca vreti, cartea este cel mai complet ghid despre tot ce vreti in jocul asta. Daca vreti, cartea este despre familiars, despre magie, despre hărțile si denumirile locatiilor. Informatii despre tot echipamentul din joc, despre ingrediente, despre arme, despre…. Cartea este impartita in 7 capitole si are 340 de pagini. Un capitol este dedicat unor povesti. Sunt acolo 12 istorioare cu talc. Tineti minte Oblivion sau Skyrim? O oaza de intelepciune. 340 de pagini de munca extraordinara, care chiar daca va fi privita cu o indiferenta totala de majoritatea gamerilor, mie, personal mi s-a dovedit cu acest joc, chit ca nu este perfect, că magia unei povesti bine scrise inca exista, ca se mai pune pasiune intr-un joc. Cartea exista si in mod fizic in editia “Ni No Kuni: Wrath of the White Witch Wizard's Edition” Costa cam cat un PS4, dar pasiunea nu cunoaste limite. Este incredibil. Personal nu tin minte sa mai fi vazut asa ceva intr-un joc. Am ramas impresionat!
Concluzii: Faptul ca a fost ales de Playstation USA pe locul 3 la jocul anului inseamna ca gamingul n-a murit si nu inseamna numai Call Of Duty, Battelfied, FIFA, Diablo sau alte bălării. La joc nu am vazut buguri. Doar vreo doua glitchuri fara mare impact asupra gameplayului.
P.S.: Stiati ca in joc exista un Casino? Se poate juca Slot Machine, 21, Platoon si inca ceva, un joc mai degraba de indemanare decat de noroc. Si dă ca la păcănele. Adica nimic. Heheheheeh! Pentru fraierii cotizanți.
Stiu ca nu e reviewul perfect, nici nu pot si nici nu se poate face un asemenea review. Daca aveti ceva intrebari si va pot raspunde, nu ezitati. Si asta repede pana nu incep sa uit amanuntele jocului.
Story: 9
Gameplay: 9
Sunet: 9
Grafica: 8
Multiplayer: -
Impresie Artistica: 10
Nota Finala: 9
